Fumatul la tineri

Conform unui raport al OMS, circa 30% din tinerii cu vârste între 15 și 18 ani sunt fumatori. In plus, începand cu 1995, numărul tinerilor care fumează a crescut. In Romania, se constata aceeași accentuare a deprinderii de a fuma in rândul tinerilor și chiar a minorilor.

Spre deosebire de populația adultă, in care prevalenta fumatului este mai mare la bărbați decât la femei, în rândul tinerilor prevalența este egală între sexe.

Marea majoritate a fumătorilor încep să consume tutun inainte de a ajunge la vârsta adultă. Printre tinerii care fumează, aproape un sfert au fumat prima țigară înainte de 10 ani. Mai mulți factori cresc riscurile de inițiere a fumatului la tineri. Printre aceștia se numără campaniile publicitare, accesul facil la produsele din tutun și prețurile nu foarte ridicate. Un rol important îl joacă presiunea exercitata de fratii sau colegii mai mari care fumează. Alți factori de risc asociați cu consumul de tutun la tineri sunt imaginea de sine slabă și impresia că fumatul este normal sau „cool”. Numeroase studii arată că fumatul părinților este un factor de risc pentru initierea fumatului la tineri.

Din cele 150 de milioane de adolescenți din întreaga lume care se estimează că fumează, aproximativ jumătate vor muri de boli relaționate cu tutunul mai târziu în viaţă. Fumătorii adolescenţi au un risc mai mare de a se confrunta cu consecinţe imediate, cum ar fi efecte respiratorii şi non-respiratorii, schimbări în colesterolul seric şi dependenţa de nicotină. Deşi prevenirea inceperii fumatului rămâne un scop important, programele de preventie destinate adolescenţilor au arătat o eficacitate limitată. Mai mult, odată ce adolescenţii încep să fumeze, impactul programelor de prevenţie este mic şi inconsistent. Se estimează că fumătorii adolescenţi care ajung la un numar de 100 de ţigarete fumate, vor continua să fumeze cel puţin 16-20 de ani. [2]

Chiar şi perioadele de renunţare la fumat din timpul adolescenţei au fost asociate cu schimbări pozitive în sănătate, cum ar fi îmbunătăţirea sănătăţii respiratorii şi o stare generală mai energică, sănătoasă. În rândul adolescenţilor, în primele stadii ale începerii fumatului, perioadele alternative de fumat şi abstinenţă sunt comune. Totuşi studiile longitudinale arată că numai 3-12% din adolescenţii care fumează zilnic sau regulat şi 10-46% dintre cei care nu fumează zilnic sau doar ocazional, renunță la fumat 1-3 ani mai târziu. Acest lucru sugerează că probabilitatea de a atinge abstinenţa, deşi destul de scăzută, este mai mare dacă încercarea apare la nivele mai mici de consum. [2]

Desi efectele cele mai grave ale consumului de tutun se fac simțite dupa câteva decenii, exista și efecte negative imediate ale fumatului asupra tinerilor. Majoritatea devin dependenți de nicotină încă din adolescență. Cu cât inițierea tabagică are loc mai devreme, cu atât riscurile de apariție a unei boli corelate cu tabagismul sunt mai mari.

De ce se apucă tinerii de fumat?

Copiii si tineri incep sa fumeze dintr-o varietate de motive, printre care:

• senzatia de apartenanta la un grup de prieteni
• asemanarea cu adultii
• dorinta de a experimenta
• revolta impotriva autoritatii parintilor
• pentru a atrage atentia asupra lor
• pentru a face fata stresului sau depresiei
• pentru a slabi

Influenţa prietenilor şi selectarea lor sunt legate de apariţia fumatului. Investigând acest lucru, Jeffrey A. și Thomas W. (2007) au descoperit că proporţia membrilor care fumează din cadrul unei reţele sociale sunt predictori importanţi ai comportamentului adolescenţilor. De exemplu, analizând copii de clasa a 6-a şi a 7-a, s-a evidenţiat că o parte semnificativă dintre cei cei care au prieteni fumători în clasa a 6-a, devin chiar ei fumători în clasa a 7-a, astfel observarea fumatului la prieteni precede iniţierea în fumat. Alegerea unui prieten fumător se pare ca are un efect puternic şi direct asupra viitorului comportament şi asupra susceptibilităţii de a fuma. În plus, prin alegerea unui prieten fumător, şansele de a fi ales ca prieten de alţi fumători cresc, astfel reţeaua socială se extinde, iar cel care initial nu fumeaza observa tot mai mult acest comportament, fiind mai probabil să încerce acest lucru. [4]

Părintii fumători au de asemenea o influență determinanta. Daca unul dintre părinți fumează, tanarul va fi mai înclinat sa fumeze la rândul său. Atunci când ambii părinți sunt fumatori, riscul este cu atat mai mare.

Atitudinea părintilor privind initierea fumatului la tanar nu este lipsita de consecinte. In general, o atitudine permisiva va încuraja fumatul. Cu toate acestea, majoritatea tinerilor afirma că parinții lor nu știu ca ei fumează.

Cu cât numărul persoanelor care fumează acasă este mai mare, cu atât cresc riscurile ca tanarul să fumeze la rândul său. In medie, 30% din tineri traiesc într-un mediu în care cel puțin o persoana fumează.

Strategiile de prevenire a fumatului (mai ales din SUA) centrate pe tineri, s-au bazat adesea pe transmiterea unor mesaje care accentuează aspectele negative ale fumatului, cum ar fi : „fumatul e urât”, „majoritatea adolescenţilor nu ar avea o relaţie cu un fumător” şi „tinerii care fumează produc de două ori mai multă flegmă decât cei care nu o fac”. Această abordare s-ar putea să fie problematică deoarece definiţia unui fumător dată de cercetători este diferită de definiţia dată de adolescenţi, iar mesajul se pierde undeva pe drum.

Dacă adolescenţii care fumează nu se consideră ei înşişi fumători, atunci eforturile de prevenţie şi de renunţare care au un mesaj general sunt mai puţin eficiente decât cele concepute pentru tipuri de fumători. [3]

Dovezile sugerează că adolescenţii au o percepţie variată despre diferitele clasificări ale fumătorilor sau fumatului. De exemplu, un studiu realizat de Leatherdale & McDonald (2006), a arătat că aproximativ 52% dintre elevii sau studentii care erau etichetati de cercetători ca fumători obişnuiţi şi 98% dintre cei consideraţi drept ocazionali sau care doar experimentează nu se considerau ca fiind fumători.

De obicei, adolescenţii nu fumează în fiecare zi, utilizează mai puţine ţigări şi îşi etichetează comportamentul de fumător în funcţie de locaţie şi situaţie. S-au descoperit 8 tipuri de fumători conform descrierilor date de adolescenţi, acestea fiind: nefumător, fumător, fumător obişnuit, fumător dependent, fumător înrăit, fumător experimental, fumător ocazional şi social. Aceste categorii sunt importante deoarece modul în care adolescenţii se văd pe ei înşişi îi influenţează în comportament şi se întâmplă adesea ca adolescenţii care fumează să nu se considere fumători sau dependenţi şi astfel să nu realizeze pe deplin consecinţele. [3]

Sfaturi pentru părinți

Mediul familial, în special calitatea interacţiunilor părinte-copil, a fost considerată în general drept o sursă  de protecţie sau de risc în abuzul de substanţe din adolescenţă. O teorie proeminentă explică aceste efecte parentale prin modelul stres-mecanism de coping. Mai exact, cercetătorii sugerează că prin oferirea unui mediu parental suportiv este stimulată abilitatea tinerilor de a face faţă stresorilor şi stărilor emoţionale negative. Tot mai multe dovezi susţin ideea că fumatul la tineri reprezintă o modalitate dezadaptativă de a face faţă emoţiilor negative (tristeţe, stres, enervare, furie).

O cercetare realizată de Richmond, Mermelstein și Wakschlag arată că la adolescenţi, intensificarea emoţiilor negative prezic creşterea şanselor de a fuma, iar calitatea comunicării paterne şi materne este asociată cu o scădere a emoţiilor negative la fumători. Aceste dovezi sugerează că fumătorii experimentează mai multe răspunsuri emoţionale negative la interacţiunile dificile cu părinţii, ceea ce le poate afecta starea pe termen lung. Menţinând comunicarea pozitivă dintre părinte şi copil se reduce numărul de evenimente negative şi stresul cu care se confruntă un copil şi se îmbunătăţesc rezultatele emoţionale pe termen lung. [1]

Numerosi copii fumeaza cateva tigari pentru a experimenta, apoi se opresc. Din nefericire insa, numerosi altii continua si devin fumatori zilnici. Jumatate din acesti fumatori vor deveni dependenti de nicotina.

Doar o mica parte din adolescentii fumatori cred ca vor fuma toata viata; pentru marea majoritate insa, fumatul este doar un experiment. Increderea lor poate proveni din faptul ca tinerii pot controla cu mai mare usurinta decat adultii numarul de tigari fumate sau locul in care fumeaza. De exemplu, multi dintre ei sunt obligati sa renunte atunci cand sunt departe de prietenii care le dadeau tigari sau cand nu dispun de suficienti bani pentru a le cumpara singuri.
Cel mai important lucru pe care il pot face parintii este sa devina un model pozitiv pentru copii. Cei care fumeaza, pot incerca sa renunte. Minimul pe care il pot face este sa nu fumeze in fata copilului.

In al doilea rand, este indicat un dialog direct cu copiii in care sa li se explice toate riscurile la care se expun. Multi copii nu sunt constienti de gravitatea situatiei si de efectele negative ale tigarilor asupra sanatatii.
Acest dialog poate fi o buna ocazie pentru copii de a expune motivele pentru care fumeaza, presiunile din partea anturajului si planurile lor de a renunta la fumat. Parintii se pot oferi sa ii ajute in aceasta incercare, oferindu-le tot sprijinul lor.

Umilirea, apostrofarea sau pedepsirea copiilor nu reprezinta o solutie. Este de preferat tratarea lor ca niste persoane capabile de a lua o decizie responsabila. Parintii pot aduce in discutie avantajele ce nu vor intarzia sa apara in urma renuntarii la fumat. De exemplu, tinerii ar putea economisi niste bani sau ar obtine rezultate mai bune la activitatile sportive.