Fotoprotectia si riscul de cancer de piele

Incurajarea fotoprotectiei este strategia principala de preventie folosita de catre medicii implicati in ingrijirea pielii. Desi evitarea soarelui este de dorit, ocupatiile si stilul de viata in mediul inconjurator face ca evitarea totala sa fie imposibila pentru multi indivizi. Folosirea regulata a ecranelor solare reprezinta un compromis practic in acest caz. Ecranele solare previn formarea carcinoamelor scuamoase celulare la animale.

Radiatia UV este un carcinogen cunoscut. UVA si UVB sunt emise de soare, dar doarece UVB a fost considerat agentul cauzativ principal al tuturor cancerelor de piele prin distrugere directa a AND-ului, primele ecrane solare au fost dezvoltate pentru a bloca UVB si cu efect mic sau absent fata de UVA. Studiile recente sugereaza ca UVA joaca un rol in dezvoltarea melanomului, nu prin distrugerea AND ci prin stresul oxidativ, generarea de radicali liberi de oxigen si prin degradarea vitaminei D. Cantitatea mare de UVA fata de UVB eliberata de solare artificiale si lampi fata de lumina naturala poate contribui la un risc ridicat de melanom.

La oameni folosirea regulata a cremelor cu SPF s-a dovedit a reduce keratozele solare, elastoza solara si carcinoamele scuamoase. Efectul lor asupra prevenirii melanomului este mai putin clar. Dermatozele fotoinduse sau fotoagravate si fotosensibilizarea medicamentoasa pot fi prevenite prin folosirea de ecrane solare, mai ales cu produse care ofera un blocaj mai bun fata de razele UVA.
Preventia cancerelor de piele necesita fotoprotectie si monitorizare regulata a pielii pentru a depista leziunile suspecte. Pacientii trebuie incurajati sa-si examineze toate regiunile cutanate incluzind cele interdigitale si genitala pentru a descoperi la timp maculele neobisnuite, papulele si nodulii. Vizitele la medic frecvente sunt recomandate pacientilor cu factori de risc pentru cancerul de piele si pentru cei cu leziuni de fotoexpunere evidente.

Radiatia UV care ajunge la Pamint poate fi impartita in UVB si UVA. UVA poate in continuare fi divizata in UVA1 si UVA2 sau aproape UVA.
Factorul de protectie solara-SPF este definit ca doza de RUV necesara pentru a produce o doza minima de eritem MED pe pielea protejata dupa aplicarea a 2mg/cm2 de produs. Un produs rezistent la apa mentine nivelul SPF dupa 40 de minute de imersie in apa, in timp ce un produs foarte rezistent la apa mentine nivelul SPF dupa 80 de minute de imersie in apa. Un ecran solar larg protejeaza impotriva UVB si UVA.

Ingredientii activi din cremele de fotoprotectie:
Ecranele solare au fost impartite in absorbanti chimici si blocanti fizici pe baza mecanismului lor de actiune. Ecranele solare chimice sunt in general compusi aromatici conjugati cu o grupare carbonil. Aceste chimicale absorb razele UV de inalta intensitate . Blocantii fizici reflecta sau blocheaza UVR. Cercetarile recente indica faptul ca noile forme micronizate ale blocantilor fizici pot deasemeni functiona prin absorbtie. Uneori denumite ecrane solare nonchimice, acestea pot fi folosite mai bine sub forma particulata anorganica.

Componentele active din cremele cu SPF cuprind:
-PABA 9acid paraminobenzoic sau padimate, unul din primele ecrane solare chimice disponibil la scara larga; anumite probleme au limitat folosirea sa: necesita un vehicol alcoolic, se coaguleaza si a fost asociat cu reactii adverse; derivatii sau esterici au devenit mai populari, compatibilitate ridicata in cosmetice si potential mic de pigmentare si reactii adverse; padimate este cel mai activ UVB absorbant, totusi limitarea folosirii sale a condus la incorporarea unor mixuri de ingredient active intr-un singur produs pentru a atinge SPF-ul dorit
-octinoxate- a inlocuit in mare parte derivatii PABA drept urmatorul absorbant UVB potent; este cel mai folosit ingredient
-octisalate- este folosit pentru a creste protectia UVB in crème
-octocrylene-poate fi folosit alaturi de alti UV absorbanti pentru a atinge SPF ridicat
-ensulizone-cele mai multe ingredient chimice din ecranele solare sunt uleiuri solubile in faza uleioasa a emulsiilor, determinind n parte formula grasoasa, inestetica a multor dintre aceste produse; ensulizole este solubil in apa si folosit in produse formulate pentru a fi mai usoare pe piele; este un filtru UVB selectiv permitind transmiterea UVA
- oxibenzona- este mai ales un absorbant UVB dar si UVA 2, poate fi considerata un filtru de spectru larg
-meradimate- slab filtru UVB si absoarbe mai ales UVA, este mai putin eficient si folosit
-avobenzona- frecvent denumita parsol este un filtru UVA bun folosit in Europa in ultimul deceniu, poate deveni instabil si participa la degradarea celorlalte ingrediente chimice
-ecamsule-sau mexoryl SX protejeaza fata de UVA si este disponibil doar in ecrane solare sub denumirea de Antihelios, este solubila in apa, fotoinstabila iar combinata cu octocrylene isi potentiaza activitatea
-oxidul de titaniu-este un filtru fizic, agentul ideal fiind inert, sigur, absorbind sau reflectind intreg spectrul UV, este clasificat drept un agent de spectru larg
-oxidul de zinc-ofera o protective UVA mai buna si albeste pielea mai putin.

Nivelul SPF:
Un SPF de 15 asigura o protective UVB completa la indivizii sanatosi. SPF 15 filtreaza 93% din UVB iar un SPF de 30 pina in 97%. Diferenta de 4% pare sa nu fie semnificativa pentru multi indivizi. Tehnica de aplicare a produsului altereaza SPF-ul. Standardul de aplicare este de 2mg/cm2. Citeva studii arata ca in conditiile reale de viata, grosimea aplicarii este de 0. 5-1. 0 mg/cm2, diminuind SPF-ul eficient al produsului.
Eritemul, masuratoarea cheie a eficacitatii SPF-ului este de baza. O comparatie a SPF15 versus SPF30 arata leziuni subclinice (formare de arsuri solare) in prima fara eritem vizibil. Produsul cu SPF 30 determina o protective semnificativ mai mare.

Protectia UVA:
Desi cremele protejeaza excelent fata de UVB, sunt deficitare in cazul UVA. Cu disponibilitatea produselor cu SPF ridicat permitind indivizilor sa petreaca un timp mai indelungat in soare fara arsuri, s-au ridicat probleme asupra protectiei UVA oferite de aceste produse. De fapt, indivizii se bazeaza pe cremele solare ca singura forma de protectie fiind astfel subiectul unei expuneri solare ridicate, incluzind radiatia UVA. Daca se doreste protectia fata de UVA, formula trebuie sa contina fie avobenzona sau un ingredient anorganic particulat.

Fotostabilitatea si toxcitatea:
Iritatia asociata cu senzatia de arsura sau intepaturi fara eritem obiectiv este cea mai comuna acuza fata de ecranele solare. Aceasta iritatie este mai frecvent observata in zona ochilor. Dermatita de contact persistenta este mai frecventa si poate fi dificil de diferentiat de o dermatita de contact alergica adevarata, desi alergia adevarata la ingredientele ecranelor solare este rara. Parfumurile, conservantii si alti excipienti pot determina reactii alergice. Virtual toate ingredientele pot determina reactii alergice. Indivizii cu conditii eczematoase preexistente au o predispozitie semnificativa la sensibilizare asociata cu afectarea barierei lor cutanate. Cei mai multi pacienti care dezvolta dermatita de contact la ecranele solare sunt cei cu fotodermatide.

Ecranele solare organice, mai ales PABA si derivatii sai au fost subiectul studiilor citologice si fotochimice in vitro care au sugerat ca interactioneaza cu AND-ul dupa iradierea UV putind potenta fotocarcinogeneza. Mai semnificativ, ecranele solare folosite frecvent la oameni s-au dovedit a reduce elastoza solara, keratozele actinice si carcinoamele scuamoase celulare. Datele in vivo par a elimina grijile legate de fotocarcinogeneza la folosirea ecranelor solare chimice.
Ingredientele fizice reprezinta o optiune buna pentru indivizii cu piele sensibila deoarece nu sunt asociate cu iritatiile sau sensibilizarea. Absenta demonstrarii penetrarii dermice, problema ridicata asupra toxicitatii folosirii nanotehnologiei pare nefondata in cazul acestor ingrediente.

Vitamina D:
Folosirea regulata a ecranelor solare poate diminua sinteza cutanata a vitaminei D. Persoanele in virsta sunt in mod particular succeptibile la consecintele deficitului de vitamina D, incluzind osteopenia si fracturile osoase. In conditiile folosirii actuale, studiile clinice au aratat ca indivizii sfatuiti sa aplice cu grija cremele solare primesc totusi indeajuns lumina solara pentru a-si mentine nivelele de vitamina D. Sinteza maximala de vitamina D prin expunerea la UV se obtine prin doze relativ mici de UV eritematoase, care pot fi obtinute prin folosirea cremelor. Nivelul optim de vitamina D inca nu a fost definit. Nivele mari de vitamina D pot fi obtinute prin expunere la soare, dieta si suplimentare. Unii medici recomanda suplimente cu pina la 1000 UI vitamina D, mai ales la oamenii in virsta.

Fotoprotectia generala:
Ecranele solare singure pot proteja indeajuns fata de UVR. Acestea functioneaza cel mai bine prin prevenirea arsurilor fata de UVB si ofera o protectie mai limitata fata de UVA. Dependenta de cremele solare poate avea efectul nedorit de a creste expunerea la soare, mai ales pentru indivizii care se ard repede si se bronzeaza putin. Evitarea soarelui ramine cea mai de dorit forma de protectie solara.
Este importanta organizarea activitatilor in mediul extern inainte de ora 10 si dupa ora 16, evitind expunerea solara in momentele de radiatie maxima. Este important de stiut ca in zilele innourate poate penetra pina la pamint pina la 80% din UVR. Geamurile din sticla absorb cea mai mare parte a radiatiei sub 320 nm, totusi o cantitate considerabila de UVA trece prin sticla. Filme din plastic special cu filter UVA sunt disponibile.

Hainele pot fi o forma excelenta de protectie. Protectia scade considerabil cind materialul este ud. Culoarea, grosimea si tipul de fabricare sunt mai putin importante. Semnificativ este desimea materialului. Culorile negre protejeaza mai bine decit cele albe. Palariile sunt cel mai important articol de imbracaminte.
Ecranele solare pot fi aplicate cu 15-30 de minute inainte de expunerea la soare pentru a permite timp suficient de dezvoltare a unui film de protectie. In conditii de expunere continua la UVR acestea trebuie aplicate la citeva ore. Cremele SPF reprezinta doar o componenta din programul complet de fotoprotectie.

Fotoprotectia sistemica:
Fotoprotectia prin compusi endogeni eliberati de produse ingerate a devenit de interes general. Exista date ale testelor efectuate in vitro, pe animale si subiecti umani demonstrind actiunea suplimentelor alimentare ca fotoprotectori endogeni.
Mecanismele de actiune ale acestor fotoprotectori endogeni sunt:
-cresterea barierei pentru UV: compusi care absorb UV
-protejarea moleculelor celulare prin efectul antioxidant
-repararea leziunilor UV induse
-supresia raspunsurilor celulare-agenti antiinflamatori.
Micronutrientele alimentare cuprind antioxidanti eficienti capabili de a elimina prooxidantii lipofilici si hidrofilici sau de a servi drept enzime antioxidante. Carotenoizii, tocoferolii, flavonoizii si alti polifenoli precum si vitamina C contribuie la apararea antioxidativa si fotoprotectia endogena.

Nivelul vitaminelor antioxidante in piele variaza in functie de zona cutanata. Nivele ridicate ale carotenoiilor sunt descoperite in pielea fruntii, palme si spate iar nivele scazute in pielea miinilor. Mutatiile AND-ului mitocondrial se acumuleaza in timpul imbatrinirii si pot fi detectate la nivele ridicate in pielea imbatrinita prematur dupa expunerea prelungita la UV. Studiile arata ca betacarotenul interactioneaza cu UVA in celule si previne inducerea mutatiilor AND asociate cu fotoimbatrinirea.

Carotenoizii si retinoizii:
Carotenoizii sunt pigmenti ai plantelor care au rolul de a proteja planta impotriva luminii excesive. Carotenoizii majori din organismal uman sunt: betacarotenul, alfacarotenul, licopenul, fitoenul si fitoluenul, precum si luteina, betacriptoxantina si zeaxantina. Carotenoizii contribuie semnificativ la culoarea normala a pielii umane, mai ales a culorii galben-portocalii. Consumul excesiv de carotenoizi poate determina coloratia galbena a pielii-carotenodermia. Pasta de tomate contine cantitati mari de licopen si a fost selectata drept o sursa naturala de carotenoizi. Ingestia a 40g/zi, echivalentul a 16 mg licopen/zi pentru o perioada de 10 saptamini ofera protective asupra arsurilor solare.
Se recomanda un mixt de carotenoizi format din: betacaroten, luteina si licopen, cite 8 mg fiecare. Adaugarea de seleniu creste potenta produsului.

Retinoizii:
Retinoizii, acidul retinoic sau derivatii sai naturali si sintetici sunt larg folositi in tratamentul afectiunilor pielii incluzind: acneea, psoriasis, ihtioza si keratodermatozele. Folosirea lor drept agenti preventie este limitata datorita efectelor toxice. Retinoidul major in corpul uman este retinolul-vitamina A si acizii sai grasi esterificati. Vitamina A absoarbe UVB dar poate fi o tinta directa a UVB si UVA, participina la raspunsul adaptativ la expunerea la soare. Rolul sau in aceasta adaptare la expunerea acuta sau cronica la soare nu este inca inteles.

Tocoferolul si ascorbatul:
Vitamina E (cuprinzind citiva tocoferoli si tocotrienoli) si vitamina C sunt prezente in pielea umana. Protectia fata de UV este datorata proprietatilor antioxidante. Toate aceste suplimente administrate singure nu par a da rezultatele dorite, insa in combinatii utile isi ating scopul.

Seleniul:
Acest element joaca un rol major in apararea antioxidanta. Studiile efectuate in vitro sip e animale arata efecte antioxidante, antiinflamatoare, protectie a melanocitelor si keratinocitelor cultivate expuse UV. Totusi nu s-a observant o protective cutanata in cazul studiilor pe oameni.

Dieta saraca in lipide si bogata in acizi grasi omega 3:
Analizele privind incidenta si multiplicarea tumorala in cazul dietei bogate in acizi grasi saturati arata cresterea carcinogenezei, in timp ce o dieta cu acizi omega 3 a fost protectoare. Dupa 6 luni de suplimentare cu 10g pe zi de ulei de peste, eritemul cutanat la expunerea la soare a diminuat. Prostaglandina E2 si oxidul nitric combinate joaca un rol in eritemul indus de UVB, astfel ameliorarea raspunsului inflamator se datoreaza scaderii nivelului PGE2.

Protectia solara si melanomul:
Multi medici sfatuiesc pacientii sa foloseasca crème SPF pentru a reduce riscul de cancer cutanat, mai ales melanom malign. In ciuda disponibilitatii si a promovarii cremelor SPF in ultimele decade, incidenta melanomului continua sa creasca. Astazi exista putine date care sa sustina protectia oferita de aceste crème fata de melanoma, putin chiar creste riscul.
In citeva studii se arata ca folosirea cremelor SPF poate reduce riscul de carcinoma scuamos dar nu si a carcinomului bazal celular. Mai mult nu au existat date convingatoare asupra protectiei fata de melanom. Desi exista date asupra riscului crescut de cancere cutanate nonmelanom, nu exista asociere cu melanomul in expunerea cumulativa la soare. Daca melanomul ar fi legat de expunerea la soare cumulativa, probabil muncitorii in mediul inconjurator ar avea o incidenta mai mare decit cei in interior. Totusi acest fapt nu este dovedit. Melanomul este mai frecvent la muncitorii in interior si la persoanele albe. Exista citeva studii care arata ca expunerea usoara, cronica la soare poate proteja prin acomodarea pielii cu radiatiile.
Cind sunt folosite inadecvat cremele SPF pot creste chiar riscul de melanom oferind o senzatie falsa de protectie impotriva arsurilor, conducind la petrecerea unei perioade mai lungi in soare.

Ghid asupra folosirii ecranelor solare:
-se recomanda evitarea spray-urilor datorita potentialului inhalarii
-cremele solare cu o forma a vitaminei A denumita retinil palmitat ar trebui evitate datorita producerii de leziuni cutanate
-oxibenzona- este un alt ingredient de evitat datorita efectelor de blocada hormonala periferica
-cele mai recomandate crème SPF sunt cele cu oxid de zinc si titaniu
-cel mai mare SPF pe care poate sa il aiba un produs este 50+
-produsul trebuie sa specifice daca protejeaza doar fata de UVB sau si de UVA (SPF si spectru larg)
-produsele rezistente la apa trebuie sa specifice cite minute dupa contactul cu apa isi mentin protectia
-este permis unui produs sa sustina ca apara fata de cancerul de piele doar daca ofera protectie fata de UVA