Vorbitul singur?
Salut. sunt un baiat am 16 ani si cred ca am o problema... nu stiu exact..
Eu tot timpul vorbesc singur in gand, nu se poate sa fie minut in care sa nu vorbesc in gand, , fredonez o melodie, , sau lucruri lipsite fara sens si as vrea sa stiu... e o problema? sau asa e normal?:P
Multumesc anticipat
O zi buna
Eu tot timpul vorbesc singur in gand, nu se poate sa fie minut in care sa nu vorbesc in gand, , fredonez o melodie, , sau lucruri lipsite fara sens si as vrea sa stiu... e o problema? sau asa e normal?:P
Multumesc anticipat
O zi buna
8 comentarii
spun doar ce am auzit de la cei avizati; nu e tocmai bine sa-ti dezvolti acest tip de limbaj; cred ca petreci foarte mult timp singur ( sau te simti singur - chair daca fizic nu esti). Un profesor universitar de mare reputatie - vorbind despre pop.evreu, poporul ales de Dumnezeu si despre viata unor sfinti - spunea ca pt acestia nu exista conceptul de vorbire interioara. Viata lor era pur si simplu, traita exprimata in raporturile cu ceilalati si cu Dumnezeu. Spre deosebire de alte popoare printre care si noi, romanii, care ne formam prea usor tot felul de sisteme de gandire personala, si subiectiva - dar si o tendinta de separare sociala pt faptul ca fiecare avem idei proprii, care sunt mai bune ca ale celuilalt - dar nu atata asta, cat faptul ca ajungem sa ne declaral multumiti a trai noi cu noi insine - fara sa ne dam seama ca nu suntem puternic ancorati in social, in realitate. Sunt multe efecte nefavorabile care decurg de aici, pana acolo ca putem dezvolta o patologie.
1
18-09-2010, ora 17:08
Terapeut Holistic Niculae NicuÅŸor (Mr. Nick)
Medicina naturista, complementara, alternativa
Stimate domniÅŸor GenEu,
Solilocvia interioară, sau vorbirea interioară de tip monolog - vorbirea de unul singur - este, în anumite momente ale vieţii oricărei persoane, o stare imanentă constituţională, adică o stare care acţionează din interior - o stare ocazională proprie minţii umane - care nu poate avea capacitatea de a negativiza comportamentul, dacă se încadrează în sfera normalităţii; de cele mai multe ori, vorbirea de unul singur, în spaţiul delimitat de şi în propria minte, este auto-determinată de conjuncturi în care există diferite dificultăţi, care creează grade mai mici sau mai mari de anxietate (dificultatea de a găsi o rezolvare, dificultatea de a lua rapid o decizie importantă, dificultatea de a iniţia o conversaţie cu altcineva, dificultatea de a obţine o exprimare dorită, dificultatea de a înţelege ceva etc.).
Când vorbirea interioară se realizează non-stop, cum se întâmplă şi în cazul dvs., ea nu face decât să exprime clar o tulburare de anxietate. La vârsta dvs., sfera mentalo-psihică - cea care include gândirea şi sentimentele / emoţiile - se află într-un plin proces continuu de dezvoltare complexă, ceea ce, în mod direct, intensifică solilocvia, ca rezultat al faptului că mintea încearcă, reuşeşte şi începe să se manifeste în profunzime, sub acţiunea unor anumite substanţe biochimice, dar şi datorită captării de noi informaţii din mediul de viaţă.
Şi totuşi, solilocvia poate deveni şi o stare bolnăvicioasă, tocmai de aceea ar fi indicat să consultaţi un medic psiholog, cel puţin. Un astfel de medic, pe lângă faptul că, în urma aplicării unui tratament psihologic, poate afla cauza solilocviei continue, din fericire, vă poate ajuta şi să vă organizaţi modul de gestionare al gândurilor zilnice, indiferent de tipul şi amploarea lor, atât a celor voluntare, cât şi a celor involuntare, în mare parte. Dacă medicul psiholog va considera că aveţi nevoie şi de tratament neuro-psihiatric, datorită observării unor dereglări comportamentale, cu siguranţă vă va recomanda un medic la care să mergeţi.
ATENÅ¢IE!
Solilocvia se poate dovedi a fi o binefacere în anumite circumstanţe, pentru că stimulează anumite particularităţi ale gândirii, cu scopul dezvoltării unor abilităţi, dar, în anumite circumstanţe, se poate dovedi a fi şi ceva total nociv, pentru că poate stimula dorinţa de interiorizare bolnavă, de izolare, de anti-socializare sau chiar de exteriorizare verbală patologică (vorbirea interioară excesivă, poate începe, puţin câte puţin, pe fondul unor dereglări psihice serioase, procesul ruperii de realitatea înconjurătoare, ducând la nedorirea comunicării cu exteriorul, eventual, în cazuri grave, chiar şi la vorbirea de unul singur cu voce tare, pe stradă sau în orice loc, fără a avea dorinţa de a comunica şi cu fiinţele din imediata apropiere şi de a fi ascultat de către ele).
Toate cele bune şi multe binecuvântări de la Dumnezeu.
În speranţa că v-am putut fi de folos, cu plăcere şi deferenţă,
Mister Nick ;)
Solilocvia interioară, sau vorbirea interioară de tip monolog - vorbirea de unul singur - este, în anumite momente ale vieţii oricărei persoane, o stare imanentă constituţională, adică o stare care acţionează din interior - o stare ocazională proprie minţii umane - care nu poate avea capacitatea de a negativiza comportamentul, dacă se încadrează în sfera normalităţii; de cele mai multe ori, vorbirea de unul singur, în spaţiul delimitat de şi în propria minte, este auto-determinată de conjuncturi în care există diferite dificultăţi, care creează grade mai mici sau mai mari de anxietate (dificultatea de a găsi o rezolvare, dificultatea de a lua rapid o decizie importantă, dificultatea de a iniţia o conversaţie cu altcineva, dificultatea de a obţine o exprimare dorită, dificultatea de a înţelege ceva etc.).
Când vorbirea interioară se realizează non-stop, cum se întâmplă şi în cazul dvs., ea nu face decât să exprime clar o tulburare de anxietate. La vârsta dvs., sfera mentalo-psihică - cea care include gândirea şi sentimentele / emoţiile - se află într-un plin proces continuu de dezvoltare complexă, ceea ce, în mod direct, intensifică solilocvia, ca rezultat al faptului că mintea încearcă, reuşeşte şi începe să se manifeste în profunzime, sub acţiunea unor anumite substanţe biochimice, dar şi datorită captării de noi informaţii din mediul de viaţă.
Şi totuşi, solilocvia poate deveni şi o stare bolnăvicioasă, tocmai de aceea ar fi indicat să consultaţi un medic psiholog, cel puţin. Un astfel de medic, pe lângă faptul că, în urma aplicării unui tratament psihologic, poate afla cauza solilocviei continue, din fericire, vă poate ajuta şi să vă organizaţi modul de gestionare al gândurilor zilnice, indiferent de tipul şi amploarea lor, atât a celor voluntare, cât şi a celor involuntare, în mare parte. Dacă medicul psiholog va considera că aveţi nevoie şi de tratament neuro-psihiatric, datorită observării unor dereglări comportamentale, cu siguranţă vă va recomanda un medic la care să mergeţi.
ATENÅ¢IE!
Solilocvia se poate dovedi a fi o binefacere în anumite circumstanţe, pentru că stimulează anumite particularităţi ale gândirii, cu scopul dezvoltării unor abilităţi, dar, în anumite circumstanţe, se poate dovedi a fi şi ceva total nociv, pentru că poate stimula dorinţa de interiorizare bolnavă, de izolare, de anti-socializare sau chiar de exteriorizare verbală patologică (vorbirea interioară excesivă, poate începe, puţin câte puţin, pe fondul unor dereglări psihice serioase, procesul ruperii de realitatea înconjurătoare, ducând la nedorirea comunicării cu exteriorul, eventual, în cazuri grave, chiar şi la vorbirea de unul singur cu voce tare, pe stradă sau în orice loc, fără a avea dorinţa de a comunica şi cu fiinţele din imediata apropiere şi de a fi ascultat de către ele).
Toate cele bune şi multe binecuvântări de la Dumnezeu.
În speranţa că v-am putut fi de folos, cu plăcere şi deferenţă,
Mister Nick ;)
Solilocvia este o stare patologica in care bolnavul vorbeste singur, pe strada sau in alte locuri, fara intentia comunicarii. Nu e cazul tau, EuGen.
Din pacate toti suferim din cauza asta, creierul nostru are tot timpul ceva de comentat, chiar si in somn, nu tace niciodata. Cu toate astea, exista stari in care fluxul de ganduri poate fi oprit dar asta cu ceva exercitiu :)
Ce trebuie sa faci este doar sa incerci sa te relaxezi...
Din pacate toti suferim din cauza asta, creierul nostru are tot timpul ceva de comentat, chiar si in somn, nu tace niciodata. Cu toate astea, exista stari in care fluxul de ganduri poate fi oprit dar asta cu ceva exercitiu :)
Ce trebuie sa faci este doar sa incerci sa te relaxezi...
ce-mi plac mie sfaturile astea: relaxeaza-te, nu te mai gandi...si deodata, functioneaza! daca ar fi si inelul arabelei la mijloc...
1
18-09-2010, ora 23:06
Terapeut Holistic Niculae NicuÅŸor (Mr. Nick)
Medicina naturista, complementara, alternativa
P.S. - Am observat că în mesajul pe care l-am scris, nu tot timpul am precizat că am vorbit strict despre solilocvia interioară (au fost momente când am scris doar "solilocvie", uitând să adaug şi "interioară"), cea în care vorbirea singulară se realizează în gând, limitându-mă doar la ce a scris d-rul EuGen, dar comentând puţin şi consecinţele rezultate din exagerare. Mulţumesc pentru înţelegere!
Stresul e aproape permanent in toate actiunile din viata noastra, aproape indiferent de varsta. Vrem sa scapam de el dar nu stim cum pentru ca nu stim ce inseamna starea in care nu exista stres.
Relaxarea inseamna pentru fiecare altceva, pentru unii inseamna zile de concediu, pentru altii o zi la pescuit sau o excursie intr-un loc indepartat in care nimic nu le aduce aminte de viata cotidiana si asa mai departe...
Bineinteles, verticala, ca uneori nu este usor, mai ales cand sintem prinsi in mecanismele societatii, dar trebuie sa facem ceva sa ne relaxam si nimeni, din afara, nu ne poate induce starea de calm.
De exemplu Nick, care, chiar daca, dupa parerea mea ajunge la starea asta prin cai un pic ocolite, totusi ajunge, pentru ca a gasit o modalitate de a inlatura gandurile negative.
Relaxarea inseamna pentru fiecare altceva, pentru unii inseamna zile de concediu, pentru altii o zi la pescuit sau o excursie intr-un loc indepartat in care nimic nu le aduce aminte de viata cotidiana si asa mai departe...
Bineinteles, verticala, ca uneori nu este usor, mai ales cand sintem prinsi in mecanismele societatii, dar trebuie sa facem ceva sa ne relaxam si nimeni, din afara, nu ne poate induce starea de calm.
De exemplu Nick, care, chiar daca, dupa parerea mea ajunge la starea asta prin cai un pic ocolite, totusi ajunge, pentru ca a gasit o modalitate de a inlatura gandurile negative.
ce pot sa spun... mi-e dor... de vremurile bune
din pacate ele nu se mai intorc.
din pacate ele nu se mai intorc.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 2intarziere in dezvoltarea limbajului
- 3sindrom cerebelos bipolar... nu isi mentine echilibrul si vorbeste greu
- 3instabilitate, dezechilibru si incoerenta in pronuntarea cuvintelor
- 5fetita 2 ani si 5 luni nu vorbeste deloc
- 23Urgent, Cerebrolysin sau Risatarun!?
- 8dureri in gat si deficiente de vorbit
- 4Tatalui meu nu mai putea sa vorbeasca
- 3nu poate vorbi coerent!
- 5Blocaje in comunicare si modalitati de prevenire a acestora
- 3dementa mixta, atrofia musculara, nu poate vorbi si pneumonie
- 1tulburare de limbaj
- 0De ce sunt rarait? Ajutati-ma va rog!
- 8Copil de 4 ani si 4 luni nu vorbestr
- 0Fetita de 5 ani cu retard psihic mediu si retard limbaj grav expresiv
- 0Interpretare RMN fetita de 5 ani
- 1Copil 4 ani jumate întârziere in limbaj și vorbire
Mai multe informații despre: tulburarile de limbaj
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: