Simt ca nu pot face o schimbare. De ce?
Buna ziua la toată lumea! Ziua mea, începe ca orice alta zi cu mine stand la masa, urandu-mi viața și alegerile făcute și gândindu-ma, nu știu dacă mai in gluma sau in serios, sa iau o decizie radicala și sa plec de pe aceasta lume. Știu ca as putea fuma ceva și sa ma rup de aceasta realitate trista in care am ajuns, însă simt ca nu ma mai pot minți singur, acest obicei devenind in ultima vreme colacul de salvare pentru a trece cu bine peste zilele ca asta.
Dar cum am ajuns aici poate va întrebați? In sfârșit am curaj sa recunosc, sincer, ca este doar vina mea. Acum vreo 3 ani am terminat o facultate, una de duzina as putea spune, la finalul căruia am rămas profund dezamăgit de cunoștințele dobândite și de cum am ieșit eu de acolo ca om. In anul 2 de facultate mi-am făcut o relație, pe care o am și acum, insa de vreo 2-3 ani (odată cu venirea pandemiei) pot sa zic ca nu mai exista aceiași armonie in relație, totul datorându-se in mare parte problemelor cu banii. După vreun an de relație împreuna, iubita mea a decis sa pornească o afacere la care m-am alăturat și eu in momentul terminării studiilor, însă, fiind tineri si neavând de la cine sa primim indrumare in business, plus apariția pandemiei de covid 19 care ne a afectat afacerea) nu am știut tot timpul cum sa gestionam cel mai eficient resursele pe care le-am avut la dispoziție iar asta ne a condus la unele situații mai puțin plăcute in viața profesională, iar de aici implicit in cea de cuplu. De vreun an de zile, efectiv nu mai simt ca am vreo tragere pentru ceea ce facem, poate datorită faptului ca din nepăsarea datorata tinereții am dat cu piciorul unor ocazii care nu s-au mai întors vreodată la noi, iar asta nu ma face decât sa îmi doresc si mai tare o schimbare. doar simt ca stau in aceiași mizerie, făcând aceleași lucruri si așteptând (nu stiu de ce, probabil din prostie) alte rezultate. Chestia este ca toate rudele si familia sunt la câteva sute de km de mine iar dorul de ei ma omoară in tot acest an când am început sa realizez cât de importanți sunt pentru mine insa nu le pot fi aproape niciodată alături, in afara de sărbători. Afacerea este pe linia de plutire, insa eu simt ca nu mai sunt pe acea linie. Iubita mea nu pare ca ar fi prea împlinita sa ne mutam înapoi in orașul natal, alături de familie si sa avem parte de un fresh-start, ea tot trăgând de mine sa mai încercam, sa mai rămânem, sa vedem... insa simt ca nu mai pot. Însă când ne am hotărât câteodată sa ne mutam (tot timpul parțial niciodată nu am fost 100% convinși) am dat înapoi aproape tot timpul eu de dragul ei, de dragul de a mai încerca, însă simt ca orice am face nu pot sa ajung înapoi la motivația și seriozitatea dinainte de pandemie. Simt ca fiecare șansa pe care o mai dau in a mai rămâne in acest oraș are același rezultat iar eu fac asta doar pt ca îmi este frica sa fac o schimbare reala. Și așa ma văd aproape zilnic, înainte de a începe putina treaba pe care o mai fac, stand la aceiași masa, fumând aceleași ierburi care pe de o parte ma ajuta sa nu îmi iau zilele, iar pe de alta parte ma cuprind in brațele lor nelăsându-ma sa fac schimbarea de care cred ca am nevoie.
Pare ca problema este destul de simpla și de evidentă însă eu simt ca înnebunesc și ca nu știu ce decizie ar trebui sa imi fac curaj sa iau? Ma gândesc tot mai des sa vizitez un psiholog însă nu am mai făcut acest lucru și simt ca mi ar fi destul de greu sa ma deschid in fata cuiva așa, însă știu ca le de alta parte mi ar fi de ajutor, însă nu știu cum sa fac acest lucru fără sa afle prietena mea neaparat și nici unde as găsi pe cineva care as simti ca ma intelege cu adevărat. Nu știu ce sa ma fac și încotro sa o iau, simt ca familia mea ar fi dezamagita de cum am ajuns acum, însă pot încerca sa maschez acest lucru cât mai bine, așa cum deja mi se pare ca o fac cu brio...
Va mulțumesc celor care ați avut răbdare sa citiți aceste randuri scrise din sufletul meu, nu știu cine are timp sa citească așa ceva in totalitate, însă simt ca o pietricica de pe inima mi s-a luat acum ca mai stie cineva prin ce trec. Accept orice sfat, critica sau judecată, vreau doar sa fiu ajutat.
Dar cum am ajuns aici poate va întrebați? In sfârșit am curaj sa recunosc, sincer, ca este doar vina mea. Acum vreo 3 ani am terminat o facultate, una de duzina as putea spune, la finalul căruia am rămas profund dezamăgit de cunoștințele dobândite și de cum am ieșit eu de acolo ca om. In anul 2 de facultate mi-am făcut o relație, pe care o am și acum, insa de vreo 2-3 ani (odată cu venirea pandemiei) pot sa zic ca nu mai exista aceiași armonie in relație, totul datorându-se in mare parte problemelor cu banii. După vreun an de relație împreuna, iubita mea a decis sa pornească o afacere la care m-am alăturat și eu in momentul terminării studiilor, însă, fiind tineri si neavând de la cine sa primim indrumare in business, plus apariția pandemiei de covid 19 care ne a afectat afacerea) nu am știut tot timpul cum sa gestionam cel mai eficient resursele pe care le-am avut la dispoziție iar asta ne a condus la unele situații mai puțin plăcute in viața profesională, iar de aici implicit in cea de cuplu. De vreun an de zile, efectiv nu mai simt ca am vreo tragere pentru ceea ce facem, poate datorită faptului ca din nepăsarea datorata tinereții am dat cu piciorul unor ocazii care nu s-au mai întors vreodată la noi, iar asta nu ma face decât sa îmi doresc si mai tare o schimbare. doar simt ca stau in aceiași mizerie, făcând aceleași lucruri si așteptând (nu stiu de ce, probabil din prostie) alte rezultate. Chestia este ca toate rudele si familia sunt la câteva sute de km de mine iar dorul de ei ma omoară in tot acest an când am început sa realizez cât de importanți sunt pentru mine insa nu le pot fi aproape niciodată alături, in afara de sărbători. Afacerea este pe linia de plutire, insa eu simt ca nu mai sunt pe acea linie. Iubita mea nu pare ca ar fi prea împlinita sa ne mutam înapoi in orașul natal, alături de familie si sa avem parte de un fresh-start, ea tot trăgând de mine sa mai încercam, sa mai rămânem, sa vedem... insa simt ca nu mai pot. Însă când ne am hotărât câteodată sa ne mutam (tot timpul parțial niciodată nu am fost 100% convinși) am dat înapoi aproape tot timpul eu de dragul ei, de dragul de a mai încerca, însă simt ca orice am face nu pot sa ajung înapoi la motivația și seriozitatea dinainte de pandemie. Simt ca fiecare șansa pe care o mai dau in a mai rămâne in acest oraș are același rezultat iar eu fac asta doar pt ca îmi este frica sa fac o schimbare reala. Și așa ma văd aproape zilnic, înainte de a începe putina treaba pe care o mai fac, stand la aceiași masa, fumând aceleași ierburi care pe de o parte ma ajuta sa nu îmi iau zilele, iar pe de alta parte ma cuprind in brațele lor nelăsându-ma sa fac schimbarea de care cred ca am nevoie.
Pare ca problema este destul de simpla și de evidentă însă eu simt ca înnebunesc și ca nu știu ce decizie ar trebui sa imi fac curaj sa iau? Ma gândesc tot mai des sa vizitez un psiholog însă nu am mai făcut acest lucru și simt ca mi ar fi destul de greu sa ma deschid in fata cuiva așa, însă știu ca le de alta parte mi ar fi de ajutor, însă nu știu cum sa fac acest lucru fără sa afle prietena mea neaparat și nici unde as găsi pe cineva care as simti ca ma intelege cu adevărat. Nu știu ce sa ma fac și încotro sa o iau, simt ca familia mea ar fi dezamagita de cum am ajuns acum, însă pot încerca sa maschez acest lucru cât mai bine, așa cum deja mi se pare ca o fac cu brio...
Va mulțumesc celor care ați avut răbdare sa citiți aceste randuri scrise din sufletul meu, nu știu cine are timp sa citească așa ceva in totalitate, însă simt ca o pietricica de pe inima mi s-a luat acum ca mai stie cineva prin ce trec. Accept orice sfat, critica sau judecată, vreau doar sa fiu ajutat.
2 comentarii
Buna. Faceti orientativ un test de depresie online si adresati-va unui psihiatru pentru tratament si unui psiholog pentru psihoterapie. Eu as discuta lucrurile care ma framanta cu prietena.
Renuntati la ierburi. Sunt extrem de periculoase si pot produce boli psihice grave.
Renuntati la ierburi. Sunt extrem de periculoase si pot produce boli psihice grave.
Imi pare rau Suntok pentru dificultatile cu care te confrunti. E greu atunci cand consideri ca nu mai poti spera.
Insa tocmai aici te poate ajuta o discutie cu un psiholog. O privire de ansamblu cat mai obiectiva asupra situatiei in care te afli e posibil sa te sprijine sa gasesti cai prin care sa o depasesti in cele din urma si fara pansamente ineficace cum sunt cele la care apelezi acum.
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata ta
Insa tocmai aici te poate ajuta o discutie cu un psiholog. O privire de ansamblu cat mai obiectiva asupra situatiei in care te afli e posibil sa te sprijine sa gasesti cai prin care sa o depasesti in cele din urma si fara pansamente ineficace cum sunt cele la care apelezi acum.
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata ta
Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte recente din această secțiune:
- 0Casatorie toxica
- 0Cum ar trebui să arate un contract pentru prestarea servicilor psihologice?
- 1M-am indragostit de o colega de munca
- 5Abuz psihologic în cuplu
- 2Să lupt sau să renunț?
- 1Certuri si lipsa de empatie
- 1Probleme in relație de 4 ani
- 1Copilul lui din alta relatie
- 1Relație abuzivă sau problema este la mine?
- 3Ajutați-mă cu problema de cuplu.
Mai multe informații despre: satisfactia personala
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: