Se spune ca dragostea e oarba...

' De cele mai multe ori, conform prejudecatilor si educatiei proaste adanc inradacinate in Romania, sotia va fi trimisa inapoi la sotul ei, sa-l ierte (fara ca acesta sa i-o ceara!), sa lase de la ea mereu si sa tina cu dintii de familia "traditionala" romaneasca si sfanta... '

Ciorapel dupa parera mea nu exista asa ceva, dupa cate stiu eu nici Dumnezeu nu iarta asa, acest proces presupune 2 etape obligatorii :

1. Recunoasterea greselii - asta se poate face fata in fata intre cele 2 persoane, foarte sincer, eventual in fata unui psiholog de cuplu daca partenerul este mai recalcitrant :) sau prin intermediul unui preot care sa-i spovedeasca pe rand pe impricinati si apoi sa-i sfatuiasca in cunostinta de cauza - asta in cazul in care adevarul e prea greu de spus sau de suportat ; cred ca e o varianta de luat in seama ;

2.Cainta - sau parerea de rau pt fapta savarsita ; daca 'greseala recunoscuta e pe jumatate iertata' parerea de rau sau in cazul de fata chiar 'scoaterea ochilor' :D ar fi binevenita ca sa mai echilibreze balanta si sa desavarseasca procesul.

Deci nu exista iertare neconditionata sau 'din oficiu', nimeni nu poate pretinde asa ceva !

Sarbatori fericite si scuze din nou ! :)

Exact asta am spus si eu, pe topicul deschis de Aalinab, "Depresie si nimeni in jur".

Ma citez de acolo -)), ca sa nu mai repet:

"Iertarea e buna ATUNCI CAND ITI ESTE CERUTA!
...

Daca ii ierti fara sa ti-o ceara si mai ales fara sa isi dea seama in al 14-lea ceas ce rau ti-au facut, atunci nu faci decat sa târăsti mai departe aceleasi si aceleasi dureri....in timp ce comportamentul lor va fi neschimbat iar ranile vor fi numai in sufletul tau, nu al lor!

...

Iertarea asta trebuie si ea facuta cu cap, ca altfel, daca tot ierti si ierti fara sa primesti uneori si tu in schimb o farama de ceva, risti sa ajungi la balamuc!


Eu asa vad iertarea: o situatie in care ambele parti se aduna, discuta, isi recunosc greselile, realizeaza din suflet ce-au facut, se caiesc din inima si apoi, ABIA APOI se iarta! Altfel, cel care daruieste iertarea fara sa-i fie ceruta, se umple de frustrari, mai ales cand vede ca nimic nu se schimba in viata sa si in relatia cu cei care i-au facut rau.

Asta cand e vorba de cei apropiati, cu care-ti intersectezi mereu viata.
Ca daca e vorba de straini, ce usor e sa-i ierti..."


Deci, pentru ca o iertare sa se intample, trebuie:

- sa fie ceruta

- sa fie exprimata pentru greseala care a produs durere (si nu pentru vreo banalitate sau la modul general)

- sa vina din inima si sa fie sincera

- acea greseala sa nu mai fie repetata, altfel iertarea ceruta nu mai valoreaza (ce facem, ne jucam cu vorbele sau chiar ne caim si vrem sa indreptam?)

Sunt de acord ca uneori e nevoie de un mediator.

Dar cel mai bun ramane tot specialistul (psihoterapeutul). Ceilalti, care nu stapanesc anumite mecanisme si cunostinte esentiale despre psihicul si comportamentul uman, mediaza dupa ureche sau impart 'dreptatea' dupa valorile lor (care pot fi gresite).

Pentru noul an va doresc tuturor sanatate si tot ce va doriti viata sa va indeplineasca...

.revenind la mine..nu reusesc sa-l conving cu actele casei.mi-a spus ca nu e casa nici a mea nici a lui.., , ca e a copiilor"...i-am raspuns ca nu e asa..casa e a mea si a lui.daca el doreste ca partea lui sa o lase copiilor e problema lui.ca eu imi vreau partea...sa nu ma intelegeti gresit.nu am fost materialista niciodata...am muncit pentru tot ce avem si nu casa ma intereseaza pe mine de fapt. dar am ajuns la concluzia ca in viata nimic nu este SIGUR...si simt ca am nevoie de siguranta.mai ales ca nu stiu cum vor evolua lucrurile.am momente in care simt mila pentru el..sincer, acest gen de oameni care duc o astfel de viata.daca se poate numi viata. imi provoaca mila.. pentru cum vad ei viata...si o si traiesc...si incerc sa merg mai departe..sa las timpul sa decida...desi mie foarte greu pt. ca daca avem ceva in comun...orgoliul este sigur unul dintre ele.am momente in care imi doresc doar sa se termine totul...sa ies din mizeria si minciuna asta in care am trait.si sa-mi vad de mine.si copii..am si momente in care imi spun ca sper sa am puterea sa ii raman alaturi si nu stiu cum...viata imi va arata..dar eu nu ii voi ramane datoare..ca intr-un fel sau altul.. mie imi va plati..pt. ca au fost momente cand imi radea in fata si imi spunea ca el nu pierde niciodata...ca e prea smecher..printre altele..
.si apropo..astazi am incercat sa ma deschid putin in fata surorii lui(alta, nu cea cu actele..e mult mai in varsta decat mine si are o relatie cu un barbat insurat de multi ani...dar e o, , doamna")...si mi-a spus...sa nu ma supar..dar sincer..ca eu nu m- am gandit niciodata la lucruri de acest gen se numeste...PROSTIE..., , cum sa nu te gandesti la asa ceva?".!!!!!!...atunci de ce se mai casatoresc??? am intrebat-o.., , sa fie si ei in randul oamenilor..dar asa sunt toti barbatii"..

..Ciorapel,
, , Ce esti tu pentru el, Roua?"
l-am intrebat cu ceva timp inainte de a-mi pune tu aceasta intrebare.si mi-a raspuns:, , cum adica ce-ai fost pentru mine?.da...ce-am fost eu pentru tine?..nevasta mea".mi-a raspuns.ahaaaa..am inteles...statut social...cu alte cuvinte.un statut pe care din punctul meu de vedere astfel de oameni nu-l merita.
.acum se poarta cum n-a facut-o niciodata...cum v-am mai spus...parca e alt om..dar eu...desi a trecut atata timp.si cu tot tratamentul..

.legat de casa...am omis.el invoca copiii pentru ca nu doreste sa le faca.cred ca e doar un pretext..pt. el e foarte bine si asa..si daca le-ar trece pe numele nostru noi avem doi copii...oricum candva ar ramane lor ceea ce avem.chiar si separati fiind..si unul are 20 de ani iar celalalt 18 ani..

Roua, din pacate trebuie sa-ti spun ca ai un sot NECINSTIT si perfid.

Casa nu este a copiilor vostri, ci a ta si a lui. Casa va reveni copiilor vostri atunci cand veti considera voi ca e cazul.

Pai, cum, Roua, sa nu vrea sa te treaca pe actele casei unde si tu ai muncit o viata intreaga?!?

Si cum ar mai avea indrazneala sa spuna ca te iubeste si tine la tine?
Ce inima si ce suflet are el cand practic te tine deoparte de un drept al tau?!?

Dar tu? Cum ai mai putea trai de-acum incolo langa un barbat pentru care nu reprezinti mai nimic?!

Pot sa inteleg ca oamenii ajung la divort, pot sa inteleg ca se despart pentru ca nu-i mai tine nimic impreuna sau pentru ca devin nefericiti, insa nu pot intelege in ruptul capului acea categorie de oameni (animale) care isi lasa partenerii pe drumuri, fara casa, care fac tot posibilul sa-i distruga in instanta si sa ia ei totul!

E CRIMA! E crima sa faci asa ceva celui cu care ai impartit ani din viata si cu care ai muncit impreuna!

Roua, iti mai spun o data, aici e o buba imensa! Daca nu o rezolvi, nu poti merge mai departe.

Iti cere incredere si sa-l ierti? Doaaaaaaaamne dumnezeule, iti cere sa-i dai si viata ta de acum incolo, dar el NU-TI DA NIMIC! Nici macar dreptul care ti se cuvine!

Daca nu intelege omeneste ca e normal sa fii trecuta pe acte, eu zic sa te gandesti serios la viitorul tau alaturi de el.

Hai, acum inca esti tanara, in forta, dar ce te faci mai tarziu cand nu mai poti repara nimic?


Ce om hain poti sa fii, sa iti asiguri doar tu spatele. E ingrozitor.

Cred ca e inutil sa-ti mai spun ca, din punctul meu de vedere, nu te-a iubit niciodata cu adevarat!

Cand iubesti profund si neconditionat, nu numai ca imparti totul, dar daruiesti tot ce poti tu jumatatii tale, inclusiv siguranta financiara!

...eu tind sa cred ca nu doreste sa le faca pt. ca asa cum am mai spus.poate ii e teama ca imi voi dori sa divortez...dar nu sunt sigura..m-am inselat atat de mult in privinta lui...poate asa cum spui tu, Ciorapel...doreste doar sa-si acopere spatele...si in sufletul lui nu doreste sa le faca...sunt totusi atatia ani in care ar fi fost zic eu normal si firesc ca si el sa isi doreasca ca tot ce avem sa fie pe numele nostru.Aseara mi-a spus ca le va face in primavara(sa treaca iarna..)..pe numele nostru..ca legat de copii a spus doar asa..in vant..dar multe lucruri, in timp, spunea doar ca sa scape de mine..de gura mea(diplomat). si concret nu facea nimic..
..si nu inteleg un lucru.de ce oamenii in general au impresia si li se pare parca normal ca daca iubesti o persoana poti accepta ORICE din partea ei.doar pt. ca o iubesti.
(ca o sa treaca...ca peste cativa ani voi rade amintindu-mi de aceste lucruri.de ce sufeream eu.. )
.pt. ca iubesti poti ierta ca ai fost mintit ca esti iubit..si de fapt folosit?...pt. ca iubesti poti uita ca ai fost calcat in picioare si tu ca persoana si sentimentele tale?.. pt. ca iubesti poti trece peste..peste ce sa treci de fapt??.. si merge mai departe. de dragul a ce??.

.ca, , SE CAIESC"... chipurile.???..
.cumva ar trebui sa le si multumim?..in cazul meu.ca se poarta cu mine DUPA 21 DE ANI cum ar fi trebuit sa se poarte mereu...si, , scuza" e ca ii pare rau ca nu am trait asa...(, , dar sunt altii mult mai rau").ca o vom face de acum inainte.ce simplu...
...cred ca, , , cainta" lor e greu de dus in comparatie cu ceea ce simtim noi... mie personal mi-a spus ca sunt rea..si l-am rugat sa se exprime in acest sens numai dupa ce va simti pe pielea lui.

Roua, nu e nimeni obligat sa accepte orice in numele iubirii. In primul rand, nu mai e iubire acolo unde apar lacrimile, suferinta, neincrederea, lipsa de respect...

Cine continua sa accepte o viata plina de NEFERICIRE, doar in aminirea unor sentimente de inceput (si care intre timp s-au dus), greseste. Daca nu ia masuri si asteapta ca cel de langa el sa se schimbe, iarasi greseste.
Asa se intampla cand se inhama la o casnicie doi oameni incompatibili.



Actele nu le va face nici in primavara. Te duce cu vorba. Ce, iarna nu se fac acte? Sa fim seriosi. Are nevoie de timp. In primavara va spune de vara..si tot asa.

Roua, chiar daca divortezi, ESTE DREPTUL TAU SA IEI JUMATATE DIN CE-ATI FACUT!

Bun, sa zicem ca tu depui maine actele de divort. El ce face, iti va pune piedici ca sa ramana el cu totul? Da, fii sigura ca asa ar face!

Un om corect si cu suflet, chiar daca ajunge la divort spune asa: da, e firesc sa ia jumatate, doar a muncit alaturi de mine. Chiar daca nu ma mai vrea ca sot, E DREPTUL EI.

Hai sa facem un mic scenariu. Te indragostesti de un alt barbat, incepi o relatie adulterina, dar in acelasi timp iti propui si sa divortezi. Insa, inainte sa depui actele, sotul tau afla ca ai un amant. Depune el actele si cere toata averea numai pentru el. Nici macar asa, in contextul asta, nu e corect ca el sa ramana cu totul pentru ca, indiferent de motivele care v-au dus la divort, faptele palpabile raman, si anume ca tu ai muncit pentru jumatatea aceea si prin urmare ti se cuvine, indiferent de situatie.

Ce e asa de greu de priceput ca el e obligat (moralmente si fata de dumnezeu, daca nu legal inca) sa iti treaca jumatate pe numele tau?!?

Roua, ai langa tine un mincinos si un manipulator.

Iar acum, ca vezi cu ochii tai cum reactioneaza cu actele, CE MAI ASTEPTI?
Nu iei niste masuri?

Crezi ca daca doar iti pui intrebari existentiale rezolvi ceva? Nu, doar te vei adanci in suparari si depresii.
REZOLVA PROBLEMELE DIN VIATA TA! Asta e una dintre ele.

Hai s-o luam invers:

Sa-ti demonstreze ca te iubeste cu adevarat si ca ai insemnat ceva in viata lui trecand casa si pe numele tau!

Ce zici, i-o fi greu unui barbat sa faca asta cu femeia care i-a stat alaturi o viata, cu care a facut o casa si doi copii si pe care o vrea in continuare alaturi pana la moarte?



Daca nu face asta, oare cum s-o numi acest individ?

Roua. un timp am gandit sa tac, sa-mi vad de-ale mele... acum ma mananca din nou limba. Ok.. asta e situatia ta... nu poti treece nici intr-un fel peste. Eu repet cand ti-am spus sa treci peste... te sfatuiam sa depasesti momentul PENTRU TINE... sa intelelgi ca nu-i capatul lumii... te-a inselat, daca te-a inselat, fiindca inteleg din ce scrii ca inca nu stii sigur. Nu-l poti ierta OK... nu-l ierta... vezi ce poti face mai departee... elibereeaza-te de ura asta. La ce-ti serveste sa traiesti zilnic repetendu-ti acelasi lucru ????
Problema cu casa e urata... aici treebuie sa vezi ce poti face. parerea mea este ca un avocat te poate sfatui cel mai bine. Vezi in ce forma poti obtine ceea ce-ti apartine... daca mai poti, fiindca de la el nu cred ca vei vedea vreodata ceva, mai ales daca i-a incoltit in minte gandul ca vrei sa-l lasi. Oricum daca casa e pe numele surorii lui nu-i bine deloc... nici macar pentru copii tai... asta trebuie sa-l convingi... cred eu. Pana la urma Doamne fereste i se poate intampla ceva si cine va mai recunoaste apoi ca lucrurile stau asa, mai ales daca ea e casatorita.
Eu sunt o feminista convinsa... am divortat de 2 ori... deci nu ma poti banui ca te-as sfatui sa stai sa rabzi la infinit... ceea ce incerc sa-ti spun este sa nu te lasi manipulata de ura... nu serveste la nimic si nu te ajuta la nimic. Il iubesti sau nu-l mai iubesti, il mai suporti sau nu-l mai suporti, tu stii daca-l mai vrei langa tine dar oricea-i hotari fa ceva... nu sta si repeta incontinuu... mi-a facut, mi-a dres. La ce ajuta asta ???

.nu il urasc...asa cum am spus, , am momente"...momente care alterneaza si datorita situatiei mele .si indiferent de situatie, , ura" mi-ar face rau mie in primul rand si nu-mi doresc acest lucru PENTRU MINE...ar fi si pacat... consider ca, , VIATA" e cea care ne face sa platim(...sau sa primim) intr-un fel sau altul pe fiecare in parte...si are cineva acolo sus grija.cand am scris poate nu era chiar momentul potrivit sa fac acest lucru..Pe curand.
P.S. Va multumesc mult tuturor..

Scrie, povesteste cuiva... asta face cat toate medicamentele la un loc. descarca-ti sufletul... elibereaza-te

...multumesc pentru sfat...povestea mea e mult mai trista dar nu mai intru in amanunte.daca as face-o cu siguranta ati privi lucrurile mult mai altfel.mi-ati percepe altfel supararea atat de mare din suflet... desi e destul de greu privind lucrurile de afara.dar tine de trecut.si oricum nu mai conteaza.si important acum e sa imi rezolv problemele si sa ma impac cu mine in primul rand..sa imi asum ca alegerile le facem singuri in viata..suntem liberi arbitri..si mi-am facut-o, , intr-un fel" cu mana mea...

.dupa aceea.. voi vedea.

roua ca sa poti incheia cu trecutul trebuie sa scapi de el. Toti specialisti spun ca lucrurile nespuse apasa, dor si le duci dupa tine ca pe nistee saci de balast. Gaseste pe cineva si descarca-ti sufletul... pune apoi trecutul intr-un "sertaras" si inchide-l cu cheia... si deschide altulin care aranjeaza-ti lucrurile cum vrei tu. Nu sunt civinte goale... ca sa poti inainta trebuie sa faci totul intr-o ordine. Altfel...

..vad ca am foarte multe vizualizari..eu nu am intrat niciodata pe un astfel de forum pana anul trecut cand efectiv, , m-a lovit viata"...si simt nevoia sa impartasesc si altora unele lucruri pe care le-am realizat deabia acum in aceasta, , nebunie".poate printre cititoare sunt care se si regasesc intr-un anumit fel sau poate care doresc sa invete ceva din experientele altora.eu personal am mers prin viata fara sa tin cont de parerile si sfaturile altora.am crezut numai in mine..si acum imi aduc aminte cu tristete ce incercau diferiti oameni sa imi spuna iar eu le rspundeam ca e parerea lor.o respect...dar.nu ma poate influenta nimeni si nimic...
..dragele mele..in primul rand am ajuns la concluzia ca niciodata, indiferent de situatie NU trebuie sa uitam de noi., , in lumea mea contez numai eu"..si aici ma refer atat la aspectul fizic cat si la sufletul nostru. la lucrurile pe care ni le dorim cu adevarat sa ni se intample...
.eu am lasat un barbat doar pt. ca il iubeam sa imi transforme efectiv viata..sa nu mai fiu eu.sa nu mai contez.. ca, , acum conteaza copii, nu noi"desi aveam doar 19 ani..si l-am ascultat..sa ma imbrac cu ce imi cumpara doar el pt. ca, , eu nu am gusturi"..(.si nu e deloc asa)...sa merg doar unde voia el si cand voia el...sa plec din Bucuresti unde am crescut si am invatat si sa ma mut langa rudele lui intr-o comuna...sa fac o facultate dupa multi ani si dupa foaaaaaaaarte multe discutii (ca ce -mi trebuie mie facultate desi intotdeauna a stiut cat de mult imi doresc acest lucru pe care daca nu ma casatoream, , mult prea devreme" cu siguranta l-as fi facut la timpul lui...)...sa uit cu totul de mine...si multe altele..
. foarte important din punctul meu de vedere...daca(doamne fereste)adormiti cu lacrimi in ochi..incercati sa va treziti...ATUNCI...cand se intampla prima oara sa va puneti intrebarea :ce se intampla de fapt?...de ce lacrimi?.
.nu cred ca, copii ne pot tine langa un barbat.ne agatam de ei si refuzam sa privim adevarul in fata..si ne complacem in situatie..iar copii sufera cel mai mult...desi poate nu arata..ne amagim ca stam de fapt pentru copii..
.ideea ca il putem schimba din punctul meu de vedere e o iluzie.pe multe le-am auzit spunand ca, , barbatul e asa cum ti-l educi"..dorinta de a merge pe acelasi drum si de a-l vedea la fel trebuie sa vina dinlauntrul lui.altfel nici o sansa...eu am incercat sa il schimb atitia ani...si am incercat in toate felurile..dar a fost ceva de genul zic ca tine, fac ca mine.si sunt furioasa pe mine acum.fetelor care duceti mai totul incercati sa schimbati acest lucru..nu lasati lucrurile asa...poate eu totusi nu l-am facut suficient desi ma cam indoiesc... mai mult decat am facut nu stiu ce as fi putut face...mi-era si sila cateodata cand vedeam ca imi racesc gura de pomana si lui nu ii pasa.chiar daca ma ambitionam si nici eu nu faceam...NU..astfel le lasati mintea libera si au timp sa se gandeasca la..., , cai verzi pe pereti"..
.
...trebuie sa plec acum..

... pot sa-ti confirm ca am trecut si eu... ca multe altele... prin aceleasi stari. Roua... trage o linie... si asa cum ai spus... gandest-te la tine. Niciodata nu e prea tarziu.

Multumesc smaralde...
..as dori sa mai spun..
.nu dati niciodata nimic gratis..oferiti exact atat cat primiti.si nu faceti din el centrul universului.eu m-am trezit efectiv singura pt. ca de-a lungul timpului am crezut ca el imi este tot...si nu am nevoie de nimic altceva...
..pt. cele care nu au facut pasul inca.aveti grija sa nu porniti cu vreun semn de intrebare pt. ca acela va va urmari poate toata viata..si fiti atente la ce fel de viata a dus si ce fel de prieteni are..vor spune foarte multe despre el...
..eu am crezut ca barbatii care umbla din floare in floare pana se casatoresc sunt cei care fac cele mai bune case..ca se satura de o astfel de viata...tare mult m-am inselat...dar cum puteam sa nu-l cred cand imi vorbea de altii cum se comporta in relatiile pe care le aveau si ce impresie are el.ca sa ma simt bine de fapt eu...cunoscandu-ma foarte bine stia ce doresc sa aud si este un barbat care intotdeauna spune doar ceea ce doreste el sa auzi..foarte rar spune exact ce gandeste cu adevarat..cand se enerveaza poate si se mai scapa.
.acestia sunt de fapt urmasi ai lui Casanova.sunt persoane care de fapt se iubesc numai pe ele...foarte egoiste...pt. care o femeie prezinta interes doar pana o are..dupa..nu mai inseamna nimic.'... Aveti grija..

Roua, e primavara...

S-a urnit domnul sot sa repare nemernicia si sa treaca si pe numele tau casa?

Buna
Nu..nu s-a urnit..gaseste tot felul de pretexte...si ma tot amana..
P.S. Va doresc o primavara frumoasa..

..si tot se straduieste in continuare(ar fi fost ideal in alte conditii)..nu renunta sub nici o forma.desi i-am spus..si am tot incercat sa-l fac sa inteleaga ca s-a terminat...ca ma bucur pentru faptul ca lui i-a fost bine cu mine...pt. ca asa s-a exprimat cand l-am intrebat.dar mie...nu mi-a fost bine..iar acum..asa cum cred ca am mai spus...de fapt nici nu trebuia sa aud ceva ca eu sa realizez ca nu mi-e bine.. atat de mult mi-a luat ca sa-l vad si cu "ochii mintii".si eu asa nu ma vad sa traiesc si nici nu imi doresc..nu mai vad sensul "relatiei"(indiferent de sentimente)..dar parca degeaba.orice i-as spune sau as face nu renunta si incearca sa ma deruteze...pot spune...si bat pasul pe loc...

Roua, viata e scurta si e pacat sa ti-o irosesti plangand si suferind.

O sa ajungi o depresiva, o sa-ti doresti moartea, de ce, cand ai putea sa faci ceva pentru tine?

Uite, Smaralde e de luat exemplu din punctul asta de vedere. A divortat si si-a refacut viata, n-a acceptat sa o toace unul psihic si sa o distruga. Ea vrea sa traiasca, vrea sa fie vie, sa simta, nu sa ajunga o leguma..

A venit primavara, soarele, verdeata, pasarile sigur iti fac mai bine si te ajuta sa fii optimista, sa iei niste decizii. Oricare ar fi ele, ia-le, dar nu ramane in acelasi stadiu de neputinta si suferinta.

Daca nici acum, in al 11-lea ceas, acest sot nu accepta ca si tu ai niste drepturi acolo, inseamna ca pur si simplu nu te iubeste.
In numele iubirii imparti orice! Si e si moral asa, cine esti tu sa acaparezi totul doar pentru tine, cand totul s-a facut in doi?!?

Mii de multumiri Ciorapel..

Tu esti un om inca socat de ceea ce ai descoperit, de-aceea nu poti sa iei nici o decizie radicala, dar probabil cand te vei mai linisti, o sa stii ce ai de facut.


In orice caz, hotaraste-te repede pentru ca viata e scurta si nu asteapta pe nimeni.

Ai dreptate Ciorapel...sunt inca socata. desi a trecut aproape un an si ma straduiesc cat pot..nu reusesc sa-mi gasesc linistea interioara...si sa-mi accept trecutul ca sa pot merge mai departe..

..si legat de decizii...le-am cam luat...dar cum sa le pun in practica pt. ca prioritate sunt actele casei si nu vrea sa le faca.invocand cum am spus.diferite motive.si nu-mi permit si nici nu imi doresc sa pornesc iar de la zero.doresc sa-mi fie bine..si sa simt ca traiesc asa cum imi doresc si vad eu viata...chiar ma amuz spunand ca viata mea va incepe la 40 ani.

Cred ca din acest moment trebuie sa discuti cu un avocat. Contacteaza unul foarte bun. Probabil ca numai prin instanta iti vei recupera DREPTURILE.

Daca ti se spune ca ai sanse mari (depinde de cum sunt facute actele, ce clauze au etc), eu zic sa lasi justitia sa-ti dea inapoi ce ti s-a furat (prin cai necinstite). Daca avocatul iti spune ca actele sunt greu de atacat, atunci faci presiune asupra lui si a surorii cu ajutorul familiei, al copiilor, al prietenilor etc. Te lupti pe toate caile pentru ca e vorba de munca ta de-o viata.

Nimeni nu are dreptul sa spuna ca acea casa va ramane copiilor (doar ca sa scape de tine), pentru ca numai tu hotarasti daca le vei da casa copiilor inca din timpul vietii, sau le va ramane in mod normal dupa moartea ta. Tu esti singura care decizi ce faci cu partea ta, sa nu mai bage nimeni copiii la mijloc doar ca sa duca la capat o marsavie si sa te lase pe tine fara drepturi, de fapt.

Un avocat bun e cheia, el te poate indruma cel mai bine.

P.S. Stai linistita, ca la 40 si ceva de ani esti in plina forta, s-ar putea ca viata ta abia de-acum sa inceapa cu adevarat.

Multumesc mult pentru incurajare Ciorapel.