Se enerveaza usor din aproape orice !

Buna ziua, Ionica9!

Inteleg ca atat sotiei, cat si dvs. va este greu cu aceasta atmosfera incordata.
Pentru schimbarea emotiilor de furie, nemultumire, anxietate ii puteti recomanda sa apeleze la sedinte de psihoterapie si dezvoltare personala. In cadrul sedintelor de psihoterapie va invata metode eficiente de relaxare, schimbarea modului de gandire dezadaptativ cu unul mai functional, managementul stresului, dezvoltarea emotiilor pozitive, comunicare asertiva si dobandirea altor abilitati sociale. Astfel, va experimenta mai des emotii sanatoase de calm, buna dispozitie si imbunatirea relatiilor sociale.

Multa speranta!

Buna ziua Ionica9!
Ne povestestiti ca sotia e foarte atenta la cheltuieli si reiese din asta ca pe dvs va deranjeaza acest aspect, apoi ca ea "face nazuri" cand mergeti undeva, ca se simte data la o parte, geloasa, desi nu ii dati motive. Mai spuneti si ca va alinta, dar e si nervoasa si ca nu stiti cum sa o ajutati sa fie mai calma. Subliniati si ca ea tine "mania si 2-3 zile", nu ii trece asa rapid cum va trece dvs supararea.
Faptul ca sotiei nu ii trece rapid supararea nu e neaparat ceva rau, pt ca din moment ce te-ai suparat, nu poti trece de la o stare la alta imediat - ba chiar nu e ok asa. Lucrurile care o deranjeaza trebuie discutate si probabil ca dvs manifestandu-va nevoia de a fi "liniste si pace", de a nu tine suparare, prin asta o puteti face sa nu se simta neinteleasa. Felul in care se manifesta sotia cu dvs, sau in anturajul vostru, o priveste doar pe ea, sigur are motivele ei care o conduc spre iritare, fie ele unele rationale, sau irationale. Insa, cata vreme va deranjeaza pe dvs, ii puteti spune - ati discutat cu ea despre ce va deranjeaza? Pentru ea reprezinta o problema faptul ca tipa? V-a spus vreodata de ce tipa?
Dvs incercati sa ambalati frumos casnicia voastra, prin "Avem o viata normala in generala, si viata sexuala... ", dar pana si punctele alea de la sfarsit pot spune altceva :). Reiese din ce spuneti mai sus, ca nu sunteti tocmai fericit in relatie, ca aveti dificultati de comunicare si relationare, iar din acest motiv, va pot recomanda si eu, la fel cum spunea colega mea mai sus, sa urmati amandoi un program psihoterapeutic. Ambilor va va folosi si nu doar sotiei. Spunand ca ati vrea sa stiti cum o puteti ajuta pe sotie, e posibil sa nu va vedeti propriile deficite. Intr-o relatie sunt 2 si sigur probleme de relationare si comunicare nu apar doar la 1 partener.

De obicei Ionica " acolo unde exista o relatie, nu exista parte neimplicata", dupa cum spunea un psiholog celebru, C.G.Jung.
Asa ca, pentru ameliorarea comunicarii, poate nu ar strica sa apelati impreuna la terapia de cuplu.

Dr Rares Ignat
Terapie de cuplu - Sexologie

Bună seara!
Așa cum au menționat și colegele mele, atâta vreme cât nu reușiți împreună să vă rezolvați problema, e bine să mergeți împreună la un psihoterapeut cu competențe pe cuplu și familie, care să vă ajute să învățați să comunicați nonviolent, să găsiți împreună soluții la problemele care vă frământă.
Încercați să răspundeți fiecare la următoarele întrebări și apoi confruntați răspunsurile. S-ar putea să descoperiți că și soția are anumite nemulțumiri, pe care nu poate să vi le comunice și acest lucru provocându-i furia.
1. Ce vreau de la relaţia mea actuală? Care sunt zonele de nemulţumire, de insatisfacţie în relaţia pe care o am în momentul de faţă? Ştiu clar ce anume îmi doresc de la partenerul meu?

2. Cum exprim ce anume vreau de la relaţia mea actuală? Am deprinderile necesare de a-i comunica partenerului meu ce vreau şi ce-mi doresc de la relaţia noastră?

3. Pot să apreciez dacă partenerul meu aude ceea ce îi spun? Este partenerul meu capabil să raspundă nevoilor mele, sa înţeleaga situaţia din punctul meu de vedere? Este partenerul meu capabil să se schimbe?

4. Sunt oare conştient de faptul că anumite comportamente ale mele (pattern-uri comportamentale recurente) contribuie la apariţia unor situaţi conflictuale în relaţia noastră? Cât de mult contribui eu însumi la crearea acestor situaţii şi cât de mult contribuie partenerul meu? Pot discuta cu partenerul meu despre aceste situaţii conflictuale?

5. Care sunt dorinţele/ aşteptările mele prioritare de la această relaţie şi care sunt cele secundare? Ce anume obţin de la o relaţie care îmi împlineşte aceste dorinţe/ aşteptări? Oare nu aştept prea mult? Oare nu mă concentrez prea mult pe ceea ce nu am în relaţia noastră şi pierd din vedere tocmai ceea ce am în această relaţie?

6. Care sunt trăsăturile unice şi specifice ale comportamentul sexual masculin şi feminin?

7. Care sunt modelele de relaţionare din copilarie cu care vin în actuala mea relaţie? Nu cumva am tendinţa de a mă comporta cu partenerul meu în aceeaşi manieră în care mă comportam cu mama/ tata/ alte persoane semnificative din trecutul meu?
8. În ce mod vreau ca partenerul meu să se schimbe? În ce mod contribui eu însumi la incapacitatea partenerului meu de a se schimba? Cum anume contribui eu însumi la crearea situaţiilor noastre conflictuale (mă retrag în mine însumi, stau supărat, izbucnesc în scandal etc.)?

9. Dacă decid că partenerul meu este incapabil să se schimbe, că actuala mea relaţie nu îmi mai satisface dorinţele/ aşteptările mele prioritare şi că nu există o soluţie de a repara situaţia, sunt capabil să mă despart de partenerul meu?

10. Cum voi face faţă separării şi cum voi aborda conflictul legat de ideea luării unei decizii corecte?

11. Pot să spun „La revedere”? Ce-mi mai doresc încă de la partenerul meu?

12. Sunt capabil să fiu singur?

13. Cum voi proceda pentru a găsi o nouă relaţie?

14. Când voi întâlni o altă persoană, cum îmi voi da seama dacă va fi capabilă să-mi împlinească dorinţele/ aşteptările? Oare nu voi repeta vechile mele pattern-uri şi aşteptări în relaţiile mele ulterioare?
De multe ori simplul fapt că ne punem întrebări și căutăm să găsim răspunsuri ne trezește la realitate.

Succes!