Prima zi de gradinita

Buna ziua,
Baietelul meu are 3 ani si ieri a fost prima lui zi de gradinita. A fost teroare.n-a vrut nicicum sa se dezlipeasca de noi. Am incercat sa-l pregatesc cu mult timp inainte, i-am povestit de copii, de ce va invata acolo, etc Am inteles de la educatoare ca a cam plans toata ziua si a refuzat sa se joace, chiar a incercat sa fuga din clasa, noroc ca l-a prins ingrijitoarea. Acasa n-a avut nici o problema, n-a fost apatic, nelinistit, s-a jucat ca de obicei, despre gradinita n-a vrut sa povesteasca nimic, a spus doar ca-i place de educatoare si ca pe ingrijitoare nu vrea sa o mai vada. Azi, la fel, cand am ajuns la gradinita a inceput sa tremure rau de parca avea frisoane, am reusit sa-l schimb de pantofiori si am intrat la grupa lui mica.Bineinteles ca a inceput sa planga rau, la fel ca ceilalti 90% dintre copii, s-a agatat de mine, am incercat sa-l linistesc, i-am spus ca nu ramane acolo ca vine tata dupa el, ba chiar am vorbit cu sotul la telefon in fata lui sa auda ca vine dupa el, l-am dus la copii, am incercat sa ne jucam, am stat cu el vreo 40 de min., pe urma l-a luat ingrijitoarea in brate ca sa pot pleca la servici, a urlat cat a putut, cand m-am intors spre el sa-l mai vad odata, deja era pe covor dadea isteric din picioare, vroia sa vina dupa mine si striga catre ingrijitoare sa-l lase in pace.Pe la pranz am sunat la gradinita si mi s-a spus ca a mancat si ca doarme. Stiu ca e normal sa se manifeste asa, mai ales ca niciodata nu s-a despartit de noi, dar intrebarea mea este daca acest lucru poate sa-l afecteze psihic?Ce sa fac? Stiu ca trebuie sa am rabdare.

Buna ziua,
Da, poate sa-l afecteze psihic cu siguranta.

Cititi ultimul mesaj scris de mine pe acest topic
http://forum.romedic.ro/prod/fetita_mea_se_masturbeaza_038899.html

Sunt de parere ca ar ajuta vizibil aceasi linie terapeutica folosita in ADHD si autism.

http://forum.romedic.ro/prod/ADHD_023991.html

Multumesc pentru raspuns.
Baietelul meu e acasa acum, este racit, a avut o diaree acuta si o urticarie foarte urata care s-a retras cu hirocortizon intravenos. Nu se stie de la ce a facut alergia...de la mancare, de la un virus, de la stres,..?

Pentru putin.

Exact dupa cum afirmam si pe celalalt topic, copii genereaza cantitati foarte mici de hormoni suprarenali, fiindca in general sunt feriti de stress, munca, deci ORICE ar implica un efort de adaptare specific adultilor. Daca din nefericire se intampla acest lucru (cum a fost si episodul de la gradinita), nu este bine.

Hidrocortizon-ul face acelasi lucru: creste nivelul de glucocorticoizi, aceeasi clasa de hormoni specifica perioadelor de stres.
Acelasi tip de solutie imbecila este aleasa uneori si in cazul bolilor autoimune pentru efectul imunosupresor si antiinflamator, cand de fapt solutia este in primul rand dieta. Feriti-va de astfel de doctori poate data viitoare va prescrie Prednison (glumesc totusi).
Tin sa mentionez ca unele specii de pesti, dupa ce si-au depus icrele (deci si-au indeplinit menirea pe aceasta lume), intra intr-un proces de autodistrugere generand o cantitate imensa de glucocorticoizi.
Dar pentru un copil ?? Asteptati cel putin sa se insoare si sa va dea nepoti !

Parerea mea este ca baiatul dumneavoastra sufera cel mai probabil de o alergie la gluten (deviatiile de comportament) eventual si cazeina, intoleranta la lactoza. Posibil sa contribuie si dieta chimizata, poluanti si conservanti.
Trebuie sa existe surse de omega 3 (canepa, salvie, in de calitate, ulei de peste gelule distilat molecular + vit E), apropo si de diaree probiotice dimineata inainte de masa cu o ora.

Cateva exemple, am scris pe aici niste mesaje :

http://forum.romedic.ro/prod/BOLI_DE_PIELE_02466.html - ultimul mesaj
http://forum.romedic.ro/prod/poliartrita_?_046435.html - primul

Recomand si blogul din profilul meu.

Sanatate !

Buna, Ema. Ce face baietelul tau, s-a adaptat la gradinita? Starile prin care a trecut tin, probabil, de asa numita, , anxietate de separare". Mai precis, intelege despartirea de dimineata ca pe un fapt ireversibil, se teme ca va fi parasit definitiv. Copiilor mici le este greu sa inteleaga, numai din cuvinte, ca lucrurile pot sa arate si altfel decat percep ei concret, intr-un moment anume. Chiar daca ii spui ca vei reveni dupa-amiaza, ca se va intoarce acasa... el traieste acut plecarea ta la serviciu si nu poate disocia momentul actual de momentul ulterior. La 3 ani, gandirea copilului este concret-intuitiva, adica se bazeaza pe lucruri reale, palpabile (ca sa-ti dau un exemplu simplu: intelege notiunea de, , mar" doar tinandu-l in mana, mirosindu-l, gustandu-l). Cuvintele complicate, faptele abstracte precum, , revenirea", , , iubirea" sunt dificil de inteles pe moment. Partea buna este ca, odata cu incetatenirea uneor obiceiuri zilnice, incepe sa inteleaga circularitatea si repetitivitatea unor evenimente, precum reintalnirea cu parintii, intoarcerea acasa. Dupa un timp, stie ca evenimentele zilnice se succed dupa un algoritm relativ stabil, asa ca teama de despartire se diminueaza.
In plus, gradinita este un mediu cu totul nou. Acasa copilul se simte securizat, toate jucariile sunt ale lui (sau le imparte cu 1-2 frati, nu cu 30 de copii), parintii, , sar" la orice nevoie, mediul este cunoscut, familiar. Daca e sa ne gandim, si un adult poate intampina probleme de adaptare, atunci cand schimba o casa, un serviciu, chiar un look. :-).
Asadar, anxietatea de separatie, plus noutatea si diversitatea mediului gradinitei sunt factorii cei mai frecventi care provoaca reactiile tipice la despartire (plansete, rugaminti, tavaleli etc). Ce poti sa faci, ca parinte:
- sa ai rabdare, sa nu ameninti copilul ca il vei lasa acolo (chiar daca face pozne... colosale),
- sa il asiguri in permanenta de iubirea ta, folosindu-te de gesturile adecvate - mangaieri, strans in brate;
- sa ii spui povesti despre minunata lume a gradinitei, o lume fermecata, care e plina de surprize si-l ajuta sa se faca mare,
- sa petreci un timp cu copilul in fiecare zi, in care sa-i vorbesti eventual despre propriile aventuri din vremea prescolaritatii;
- sa nu plangi odata cu el atunci cand va despartiti, dimineata (ah, imi amintesc si eu cat de greu mi-a fost; plangeam insa dupa garduri, in curte, dupa ce ieseam din gradinita);
- sa aplelezi la ajutor specializat atunci cand crezi ca nu te mai descurci;
- sa iei aceste manifestari asa cum sunt, sa le consideri normale si sa nu te incarci aiurea gandindu-te ca au vreo legatura cu ADHD sau cu autismul - ma refer aici la mesajul lui Germont;
- sa ai incredere in educatoare, care stiu ce au de facut si care au experienta cu grupa mica!
- sa pastrezi in familie o atmosfera calma, armonioasa - il va ajuta sa se adapteze mai usor.

Intr-o forma sau alta, toti copiii trec prin aceste perioade de adaptare. Sigur ca unii pot fi marcati psihic, dar acolo lucrurile sunt mai complicate si tin de anumite predispozitii, de tensiunile din familie, de abordarile gresite ale problemelor de adaptare. In rest... toate se uita si am auzit o gramada de copii spunand ca le place la gradinita. Va veni (daca n-a venit deja) momentul in care te va intreba, , mami dar vacanta asta nu se mai termina odata?" :-)))

Sunt mama unei fetite de 2 ani si 5 luni.Ea e foarte isteata si receptiva, stie sa spuna 7 poezioare cap-coada si e sociabila.Am dat-o din toamna la gradinita, mai mult pentru a socializa cu alti copii de varsta apropiata.La inceput, parea ca se adapteaza perfect, o duceam dimineata, ii dadeam papuceii, o duceam la grupa mica si o lasam acolo, nu plangea deloc.De cateva zile insa, a inceput calvarul.Nu ma mai lasa sa plec, cand o duc in grupa ei, urla si da din picioare, se invineteste de plans si nu ma lasa deloc sa plec.Ii spun povesti, o asigur ca ma intorc repede, ea nici nu vrea sa auda.In grupa llor cateva mame stau cu fetitele toata ziua, de cateva zile.Le tin in brate si fac diferite activitati cu ele zilnic.Eu insa, nu pot sa stau toata ziua cu ea si nu stiu cum sa o fac sa inteleaga ca nu asta e situatia normala, ca mamele sa stea alaturi de copii, ci asa cum era de cand a inceput gradinita.Incerc sa vorbesc cu educatoarea sa nu mai permita unor mame sa stea toata ziua acolo, alaturi de copiii lor, fiindca pentru ceilalti copii e oarecum traumatizant ca mama lor sa plece, iar alte mame sa poata sta acolo.Insa, ea nu poate face mare lucru, zicand ca aceasta situatie e doar temporara, pana cand se vor obisnui si acei copii cu gradinita, Insa, fetita mea e foarte confuza si nu mai stie nici ea ce trebuie sa faca.Poate sa-mi dea cineva un sfat, ce pot sa fac in acest caz?

multumesc frumos pentru raspunsul prompt si explicit...asa este, aveti dreptate si va voi respecta sfaturile.incerc sa fiu atenta la activitatile pe care le au la gradinita, le observ cand merg dupa ea si ei inca nu au terminat activitatea, si le facem si acasa, impreuna.acum e in vacanta o saptamana, sper sa fie mai bine cand va reincepe activitatea.multumesc inca o data pentru raspuns.