metastaza peritoneala osoasa

Buna ziua!Tatal meu a fost diagnosticat anul trecut cu cancer la stomac, a fost operat, in urma operatiei i s-a scos o treime din stomac si o parte din ficat, a urmat tratamentul cu citostatice timp de 6 luni, iar dupa alte 6 luni a facut ascita(lichid in peritoneu ).I s-a scos lichidul de 3 ori, ultima oara i s-a extras 5 litri.In prezent urmeaza tratament cu citostatice.Diagnosticul este metastaza peritoneala osoasa.Precizez ca varsta tatalui meu este de 58 de ani.A slabit foarte mult intr-o perioada foarte scurta.Nu stiu daca mai exista sanse de vindecare, insa sper ca el sa nu isi traiasca restul vietii in dureri.Am aflat de tratamentul cu Isorel, un vaccin bazat pe vasc.Ma intreb daca mai ajuta la ceva, poate la cresterea imunitatii, pt ca in prezent are zile in care nu se mai poate ridica din pat, oboseste f repede, are dureri, cu toate ca oncologul a spus ca pur si simplu aruncam banii pe fereastra.
In speranta ca cineva va citi acest mesaj va multumesc anticipat pentru un raspuns.

Atata vreme cat ia citostatice poate sa ia si cele mai bune elixire de pe pamant. o singura picatura din citostatice face din acele elixire tot o otrava,
Singurele remedii care mai sunt in stare sa repare ceva sunt remediile homopate sau Dumnezeu, restul este apa de ploaie contra la citostatice. Solutia inteleapta este oprirea citostacilelor si imediat tratament homeopat, acest lucru ii va prelungi viata, citostaticele i-au scurtat-o si o vor scurta mai departe.
Consulati un medic homeopat, acets tratament este mai eficient si mai ieftin decat acele injectii de vasc pe care le cunosc. Vascul nici nu este anticancerigen deloc, dar speranta in el ca si in altceva face des minuni. Cu citostacillele aruncati viata pe fereastra si daca acel oncolog ar face un bilant si-ar dea seama usor. Puteti face orice insa ce-i da speranta tatalui... indiferent daca functioneaza sau nu, speranta da viata si putere !

Inca ceva: metastaza peritoneala osoasa este cu totul alt cancer decat cel initial !
Acesta este un cancer nou, cuvfantul metastaza induce in eroare, este un cancer are alta cauza decat cel initial si anume: teama de moarte. Frica de moarte a provoacat acest cancer nou, un cancer destructiv si nu care provoaca tumori ca si mai inainte.

Aceasta teama apare automat la pacientii operati sau tratati de cancer urma in diagnosticului de CANCER
care le provoaca frica de moarte. Pacientii cu curaj si putere de lupta care nu se lasa infricosati de diagnostic nu fac un astfel de cancer secundar.

Cei mai multi bolnavi de cancer nu mor de urma cancerului initial ci de pe urma celui secundar, al fricii si al tratementelor distrugatoare (radiatii, citostatice) pe care nu le poate supravietui cu greu un om perfect sanatos, dar mai ales al fricii induse.

In acest stadiu cu greu se mai poate face ceva caci "teama a intrat in oase", dar homeopatia poate inlatura teama si acest lucru poate cel putin incetini procesul.
Trebuie ca bolnavului sa ii se ia aceasta teama prin incurajari si cu ajutorul la remedii homeopate (functioneaza !), printr-o noua posibilitate, un medic nou, etc ii trebuie o vizita la un medic care ii ia frica si ii da speranta. Dar acest lucru depinde si de caracterul omului. Nu poti sa faci dintr-un iepure un leu.
Incercati la Dr. Jurj in Timisoara, (jurj.ro) deja o vizita la el DA SPERANTA. Sau la Pavel Chirila in Bucuresti.

Multumesc foarte mult pentru raspuns si pentru informatia acordata.La inceput nu am fost de acord cu citostaticele, stiam ca o sa il distruga foarte repede, insa, cred, ca daca nu ar fi facut citostatice ar fi fost mort la ora actuala.Lichidul care a aparut ii apasa pe toate organele, avea dureri , nu mai putea manca mai nimic si ce manca varsa.Ai dreptate, citostaticele, radiatiile nu fac decat sa il distruga incet incet.
Trebuie sa recunosc ca nici nu mai stiu ce sa mai cred, toata lumea imi da cate un sfat, imi recomanda zeci de medicamente bazate pe plante, imi este greu ca il vad cum se duce sub okii mei
M-am gandit si la renuntarea citostaticelor insa trebuie sa recunosc ca imi este teama sa nu moara intr-un timp foarte scurt.

Cu credinta nu se poate dovedi nimic. Iar daca si cu parca vin numai din prejudecati. Si cu frica nu se poate face nimic bun caic frica in sine este ceva rau si nu duce la adevar.
Sanse multe oricum nu sunt in acest stadiu, trebuie sa fim realisti. Singura posibilitate v-am spus-o, dar si asa este greu. Si la mama a fost similar, acelasi cancer la oase in ultima faza. Omul insa moare numai cu trupul, sufletul traieste mai departe si des in astfel de cazuri este mai bine sa te uiti inainte decat sa te lupti cu disperare pt. catva ani de viata in plus, viata care sti de la inceput ca se duce intr-o buna zi. In lupta pt. viata pamanteasca se uita ca de fapt moarte nu exista si in loc sa ne pregatim pt. un drum care vin CU SIGURANTA intr-o buna zi, ne zbatem ca pestii fara apa pt. catva anisori.
Mama ni s-a arata dupa 3 zile la toti in vis in aceeasi noapte, vise aproape identice.
Invatati-l pe tata de Iisus Hristos si de Noul Testament, poate nu a avut timpul sau sansa sa le cunoasca, aceasta este poate lucrul cel mai bun pe care il puteti face ca fica. Indiferent daca ramane sau pleaca, aceste lucruri nu se pierd.

Multumesc pentru cuvintele tale.Imi pare rau sa aud pentru pierderea mamei tale si mai ales ca si ea a trebuit sa se lupte cu aceasta crunta boala.Intradevar nu ne mai ramane decat credinta in Dumnezeu, fara sperante viata ar fi fara sens.Asta e viata, nu imi ramane decat sa sper ca intr-o buna zi si antidotul pentru cancer va fi si la dispozitia muritorilor de rand, pentru ca sunt foarte sigura ca antidot exista doar ca nu avem acces la el.

alina ce ai facut in cazul tau? cum se simte, tatal meu are metastaza osoasa, cancer la prostata, astept sa imi raspunzi

Buna a-ralu.Multumesc de intrebare si imi pare rau sa aud ca si tatal tau trece prin asa ceva.Nu stiu daca si tatal tau are dureri din cauza metastazei osoase pt ca tatal meu se lupta cu aceste dureri.Nu mai suporta citostaticele, a slabit foarte mult, de mancat sau chiar baut apa de o saptamana si jumatate nu mai poate...varsa tot.Starea tatalui meu este foarte grava, nu mai pot sa sper decat la o minune..cred ca si tu te rogi tot la acest lucru.Am incercat si tratamente naturiste insa se pare ca nimic nu il mai ajuta.parerea mea este ca aceste tratamente trebuiesc luate din timp, sincer nu am mai auzit ca cineva care are atatea metastaze(tatal meu are metastaza peritoneala osoasa, pulmonara, cred ca are in tot corpul)sa se mai vindece, dar am incercat orice..pt ca doar asta imi mai ramane defacut.
Poate tu ai avut noroc sa intalnesti un doctor mai bun(oncolog )care macar sa discute cu tine sau familia ta despre aceasta boala...doctorul care se ocupa de cazul tatalui meu nu vrea sa discute cu mine sau familia mea.doar ne spune sa nu ne facem sperante ca oricum moare.
Sper sa am puterea sa trec peste tot ce i se intampla...si sper ca si tu sa gasesti forta necesara...

Tatal tau face citostaticeCum le suporta
Ai grija ce tratamente cumperi,..eu am dat foarte multi bani pe tratamente pe care tatal meu nici nu a putut sa le ia.exista o firma care vinde aceste tratamente naturiste...se numeste Secom...promoveaza un tratament pe baa de fiole...LIquid...acum nu imi aduc aminte numele intreg.este 15 mil o cutie..si ei iti recomnda 4 cutii pe luna...pur si simplu bani aruncati pe fereastra
sper ca nu te-am plictisit cu prea multe detalii.poate imi scrii si tu mai multe despre cum evolueaza starea tatalui tau.sanatate multa si putere sa puteti trece peste aceasta crunta boala
si daca tu si familia ta ati gasit un tratament pt tatal tau care sa il ajute poate imi recomanzi si mie

Buna seara,

Nici nu stiu cum sa incep...am dat de discutia voastra intamplator (sau nu); si eu ma numar printre acei fii a carui parinte sufera de asa ceva. E vorba tot despre metastaza osoasa. Scriu aici doar sa ma mai eliberez si eu, imi pare rau ca nu pot sa ajut nici macar cu un sfat.
Sunt distrus, nici nu stiu daca mai am lacrimi; adorm plangand, ma trezesc plangand. La fel e si mama, e constienta de consecinte, plange si ea, dar plange cel mai mult pt ca n-a apucat sa-si cunoasca nora, eventual sa-si cunoasca si nepotul.
Iar eu, acum distrus fiind, caut si eu cu disperare fel si fel de site-uri si forumuri, in speranta ca poate poate.
Numai bine si sanatate va doresc.

P.S: Scuze pt textul meu in care cuvintele imi par cam aiurea aruncate, dar la ora actuala nici nu stiu daca mai judec in limita normalului. Mentionez ca nu sunt bautor de alcool. Numai bine

La multi ani tuturor!Imi pare rau sa aud prin ce treci Maryan.Eu nu mai pot face nimic..tatal meu a murit pe 22 decembrie dupa 2 saptamani de chinuri groaznice.nu pot sa iti urez decat multa putere in continuare si sa fii alaturi de mama ta...sa fii tare..sa ii spui ca o iubesti...este foarte greu..eu inca nu mi-am revenit si nici nu stiu cand o sa imi revin.o mica consolare este faptul ca nu se mai chinuie atat...tatal meu ajunsese o leguma in pat...pana si el isi dorea moartea.
Daca ai nevoie de vreun sfat nu ezita sa il ceri...
Multa putere si forta si sa fii alaturi de mama ta...eu si familia mea am fost alaturi de tatal meu pana in ultima clipa si stiu ca a contat f mult pt el...

Tocmai am procurat un produs ce se numeste Nicolit, al doctorului Corneliu Nicolescu, un produs despre care s-a facut si inca se mai face mult scandal pe seama lui. Inca nu stiu ce sa cred despre acest produs, unii il lauda ca ar fi foarte bun, altii spun ca e toxic datorita acidului boric pe care il contine.
Spuneti-mi si voi ce parere aveti despre Nicolit, cunoasteti pesoane reale care l-au folosit? daca da, ce rezultate a dat? ma intereseaza macar sa nu fie toxic si mai rau sa-i fac mamei mele.

Spun de persoane reale pentru ca pe internet pe diferite site-uri/ linkuri, laudele ce le-am gasit, sunt de fapt acelasi text, ceea ce ma face ca ar fi aceeasi persoana ce utilizeaza copy/paste, probabil pt o mai buna reclama.
Stiu despre acest produs ca nu este omologat de ANM datorita costului prea mare financiar si ca marii industriasi farmaceutici sunt mult prea puternici pt a accepta pe piata Nicolit. Toate astea sunt cuvintele doctorului Corneliu Nicolescu; eu inca nu stiu ce sa cred, am o oarecare reticenta.
Va multumesc anticipat!