Mama e numai una?
O femeie isi reclama sotul la judecatorie, cerand divortul. Solicita pensie alimentara pentru copilul minor si custodia lui.
Sotia are timp pentru toate aceste demersuri. Poate pleca oricand voieste de la facultatea unde ii invata pe studenti sa se spele profesional pe maini, pentru a evita contaminarile. Sotul este si el la serviciu. Un serviciu al dracului de riguros incat iti cere sa stai 8 ore non stop.
In urma cu 7 ani, cand li s-a nascut copilul, sotul cere sa i se aprobe o singura tura de la 8 la 4 pentru a-si putea lua copilul de la cresa. Promite sa faca singur ambele ture. Seful ii aproba cererea. Incepe munca sisifica la serviciu, apoi ritualul -cresa -casa -serviciu. Si invers.
Trec anii. Copilul este la gradinita. Tatal parcurge acelasi itinerariu zilnic. Numai ca acum fiind copilul marisor, il ia si incepe sa-i arate din tainele lumii. Incepe cu gara si cu trenurile. Zi de zi. Saptamanal. Luna de luna. Mecanicii de locomotiva incep sa-i salute pe noii pasionati de cai ferate. Ii invita in locomotive. Copilul este fascinat. Apar noi atractii :excavatoarele apoi aeroporturile. Avioanele! Mirajul decolarilor si al aterizarilor. Plimbari zilnice pana seara tarziu. Acasa tatal ii da de mancare. Are grija sa mance totul pt ca e mofturos. Inainte de culcare ii canta cantece si ii spune poezii. Dimineata se reia ciclul. Gradinita -Serviciu- Casa. Mama? A, mama incepe sa spele la masina tot mai des rufe, carpe si toale. Casa trebuie dezinfectata temeinic, nu e de glumit pe tema asta. Jucariile sunt spalate riguros, iar copilul ajuns in casa, este preluat de la usa de mama grijulie, dezbracat in pieluta goala si adus la baie in brate. Ani de-a randul, indiferent ca e iarna sau vara! Si acum la 7 ani si ceva inca nu a apucat sa mearga pe picioarele lui din hol si pana la baie! Desi isi doreste asta si declara ca e barbat!
Si iarasi trec anii. Incep lectiile de calculator. Copilul invata rapid. Vrea sa inteleaga comenzile. Incep lectiile de citit si de scris. La 5 ani stie deja sa scrie si sa citeasca. Tot mai bine. Si in engleza. La 6 ani, citeste si scrie ca un scolar de clasa a 4-a. Stie sa faca tot felul de operatiuni pe computer. Complicate. Isi bate comenzile singur la jocuri. Tatal il invata tot felul de jocuri care tin de perspicacitate, inteligenta si cultura generala. Apoi vine prima bicicleta! La inceput cu roti ajutatoare. Apoi, marea provocare: Singur pe doua roti! Tatal alearga dupa el pe strazi ajutandu-l sa invete echilibrul. Tatal nu mai e chiar asa de tanar dar se tine bine. Are doar 60 de ani! Incep vacantele. Gradinitile se inchid. Copilul nu are cu cine sa fie lasat acasa. Il ia tatal la serviciu unde are grija sa il hraneasca, sa-i dea de joaca si in acelasi timp isi face sarcinile de serviciu. Greu, dar impecabil profesional. T oate vacantele cam asa se deruleaza. La tata la serviciu. Mama? Mama nu poate. Ea nu are concediu! La facultatea unde ii invata pe studenti despre pericolul unor epidemii nu se dau concedii de odihna. Sau daca se dau, sunt doar de cateva zile! Si salariile sunf foarte mici. Atat de mici incat niciodata nu a lasat sa se stie cat castiga. Nici macar sotului ei nu i-a spus. Acasa mama incepe sa isi petreaca tot mai mult timp in bucatarie. Ore in sir! Masina de spalat toarce de dimineata pana noaptea tarziu si este pusa pe veghe si in timpul noptii. Spre “deliciul” vecinilor care incep sa isi manifeste frustrarea batand in tevi sau aruncand cu oua in geamuri! Acasa, tatal continua sa fie alaturi de copil Il hraneste, se joaca cu el, il culca. Toate diminetile sunt la fel. Toate zilele sunt la fel. Gradinita, serviciu, joaca, mancare, calculator, pregatit pentru culcare.
Trec anii. Tatal nu isi mai ia concediu de odihna doi ani la randul! Motivul? Sotiei nu -i prea convine sa ramana singur acasa cu copilul! Daca se duce in bucatarie? Daca murdareste ceva prin casa si trebuie pentru asta sa scoata covoarele si sa le de-a la spalat? ! Daca se apuca sa faca ceva singur de mancare? Numai nazdravanii ar putea sa faca tatal asta nepriceput!
Incepe clasa premargatoare. After scool-ul este maxim pana la ora 4. Tatal renunta la pauza de serviciu si cere sa plece la 3.30 pt a ajunge la 4 la scoala! Se perturba cumva la serviciu activitatea din cauza aceste jumatati de ora.
Copilul vrea sa invete fotbal! Incep pasele si driblingurile. Ore in sir pana seara. Apoi din nou acasa. Mancare, joaca pe calculator, calareala pe umerii tatalui, dueluri cu sabiile. Impuscaturi! Dus la culcare. Zilnic tatal are grija de hainutele copilului. Ii calca maieu, camasuta, pantaluni, pulover. De cu seara. Cu dragoste. Cu gingasie. Mama? Ah, da! Tot in bucatarie, tot cu masina de spalat. Toale carpe si haine. Obsesiv. Pana la 2 noaptea cand se culca. Rufele stau claie gramada in balcon asteptand ca tatal sa le puna pe sarma. Mama nu poate. Nu indrazneste. Balconul nu e tocmai dezinfectat de miile de bacili si microbi care dau tarcoale amenintatori. Dar ea spune ca nu poate ajunge la sarme! Sunt prea inalte! Asa este! Si strugurii sunt mereu acri!
Si din nou vin vacantele si tatal isi cara copilul prin tramvaie dimineata de dimineata la serviciu si acolo trage din greu, facand fata la doua solicitari. Cateodata copilul este bolnav si tatal are grija sa ii dea medicamente, mancare de regim, sa ii ia temperatura! Asta in prezenta invitatilor la emisiuni, caci tatal lucreaza intr-un important post de radio. Mama? Mama nu poate sa il ia la serviciul ei. Nu are timp, si nici concediu! Asa e la ea la departamentul unde se preda continuu vigilenta in fata amenintarilor dusmanului nevazut din aer si din apa! Dar e bine ca tatal poate! Intre timp ea mai poate evada la un coafor, mai poate bate orasul, magazinele si bineinteles sa butoneze continuu mobilul de care nu se desparte nici noaptea in pat! Si, evident, sa ajunga inaintea sotului acasa pentru a putea lua in mod profesional, masurile profilactice ce se impun la intrarea in apartament.
Povestea poate continua, dar intre timp, mama a decis ca nu mai poate suporta prezenta sotului alaturi de ea! Prea ii cere sa renunte la spalatul carpelor, la stersul clantelor de la usa cu dezinfectant, la spalatul obsesiv al oricarui lucru scapat accidental pe jos! Devine agasant ceradu-i sa faca mancare gatita si gustoasa, pentru copil sau macar sa -i dea voie sa faca si el mancare dar ea nu ii da voie sa intre in bucatarie! Acolo este templul curateniei si al igienei desavarsite! Chiar daca chiuveta a prins calcar, aragazul este plin de grasimi sau de hota atarna mici balauri de scame! Important este ca pe jos sa fie stearsa continuu pardoseala, nu cu mopul ci cu zeci si zeci de carpe care mai apoi isi iau locul in rabdatoarea masina de spalat! Si apoi, de ce ar mai gati cand se poate manca la fast food? Copilul nu a vazut-o vreodata facandu-i supa cu galuste, sarmale, ardei umpluti, snitele si alte mancaruri variate. Toate astea le-a gustat saracutul de el dar la afterscool! Tatal? El incepe sa fie decazut din drepturi pentru indrazneala de a protesta! Verbal doar! Cateodata violent verbal pentru ca are si el o limita a rezistentei psihice. I se aduce ca unui catel batran tainul, o singura data pe zi! Seara dupa ora 8 chiar si mai tarziu. Hrana fara gust si inestetica. Sotia nu e interesata de esteticul si de gustul mancarii. Trebuie sa fie doar pusa pe o farfurie curata si invelita mereu in folie de staniol! Pentru un diabetic cu stadii vechi cum este tatal, o singura masa pe zi este suficienta! Tatal nu e obez. Are sub 60 de kg. Si continua sa se duca in jos. Important este insa constiinta ei! Pe care ea a pacalit-o! Pe care a dresat-o! Ii poate spune cu seninatate duhovnicului ca uite ce sotie intelegatoare si devotata sunt, ii dau de mancare!
Dar nu asta e problema in fapt! Problema este ca la judecatorie, mama a cerut custodia copilului. Ea care nu sta de ani buni de zile nici macar cateva ore cu el sa se joace, sa mearga in parc sau sa il hraneasca cu lingurita, asa cum rabdator face tatal. Pt ca copilul este alintat, mofturos si atunci trebuie sa -l hranesti exact ca pe copiii mici, dandu-i in gura in timp ce el se uita la filmuletele lui. E si asta un compromis dar altfel nu se poate!
Cerand custodia copilului, mama uita ca nu poate face fata singura, cresterii lui. Din foarte multe motive. Unul ar fi de ordin fizic. Pentru altele, s-au pronuntat persoane de specialitate. Nu vreau sa mai comentez. Subiectul este dureros. A creste un copil presupune ca parintele sa aiba VOCATIE ! Nu doar sa fie parinte! Si mai ales, sa aiba experienta! Tatal are si una si cealalta! Si are si argumente in privinta asta. A mai crescut doi copii! Evident, in alta dimensiune a vietii lui. Si este mandru de ce au devenit copiii lui! Asta isi doreste si acum. Sa fie alaturi de copilul sau! Dar la noi in Romania, justitia este dreapta! Incredinteaza de regula copilul mamei. De ce? Pentru ca e MAMA ! Pentru ca ea i-a dat viata! Ei, nu mai conteaza ca la viata asta a mai participat si tatal. Important este ca Mama e numai una! Tatii, dupa cum ar rezulta din sintagma asta, sunt mai multi!!! Nici Adevarul nu e intotdeauna acelasi lucru cu Dreptatea!
Sotia are timp pentru toate aceste demersuri. Poate pleca oricand voieste de la facultatea unde ii invata pe studenti sa se spele profesional pe maini, pentru a evita contaminarile. Sotul este si el la serviciu. Un serviciu al dracului de riguros incat iti cere sa stai 8 ore non stop.
In urma cu 7 ani, cand li s-a nascut copilul, sotul cere sa i se aprobe o singura tura de la 8 la 4 pentru a-si putea lua copilul de la cresa. Promite sa faca singur ambele ture. Seful ii aproba cererea. Incepe munca sisifica la serviciu, apoi ritualul -cresa -casa -serviciu. Si invers.
Trec anii. Copilul este la gradinita. Tatal parcurge acelasi itinerariu zilnic. Numai ca acum fiind copilul marisor, il ia si incepe sa-i arate din tainele lumii. Incepe cu gara si cu trenurile. Zi de zi. Saptamanal. Luna de luna. Mecanicii de locomotiva incep sa-i salute pe noii pasionati de cai ferate. Ii invita in locomotive. Copilul este fascinat. Apar noi atractii :excavatoarele apoi aeroporturile. Avioanele! Mirajul decolarilor si al aterizarilor. Plimbari zilnice pana seara tarziu. Acasa tatal ii da de mancare. Are grija sa mance totul pt ca e mofturos. Inainte de culcare ii canta cantece si ii spune poezii. Dimineata se reia ciclul. Gradinita -Serviciu- Casa. Mama? A, mama incepe sa spele la masina tot mai des rufe, carpe si toale. Casa trebuie dezinfectata temeinic, nu e de glumit pe tema asta. Jucariile sunt spalate riguros, iar copilul ajuns in casa, este preluat de la usa de mama grijulie, dezbracat in pieluta goala si adus la baie in brate. Ani de-a randul, indiferent ca e iarna sau vara! Si acum la 7 ani si ceva inca nu a apucat sa mearga pe picioarele lui din hol si pana la baie! Desi isi doreste asta si declara ca e barbat!
Si iarasi trec anii. Incep lectiile de calculator. Copilul invata rapid. Vrea sa inteleaga comenzile. Incep lectiile de citit si de scris. La 5 ani stie deja sa scrie si sa citeasca. Tot mai bine. Si in engleza. La 6 ani, citeste si scrie ca un scolar de clasa a 4-a. Stie sa faca tot felul de operatiuni pe computer. Complicate. Isi bate comenzile singur la jocuri. Tatal il invata tot felul de jocuri care tin de perspicacitate, inteligenta si cultura generala. Apoi vine prima bicicleta! La inceput cu roti ajutatoare. Apoi, marea provocare: Singur pe doua roti! Tatal alearga dupa el pe strazi ajutandu-l sa invete echilibrul. Tatal nu mai e chiar asa de tanar dar se tine bine. Are doar 60 de ani! Incep vacantele. Gradinitile se inchid. Copilul nu are cu cine sa fie lasat acasa. Il ia tatal la serviciu unde are grija sa il hraneasca, sa-i dea de joaca si in acelasi timp isi face sarcinile de serviciu. Greu, dar impecabil profesional. T oate vacantele cam asa se deruleaza. La tata la serviciu. Mama? Mama nu poate. Ea nu are concediu! La facultatea unde ii invata pe studenti despre pericolul unor epidemii nu se dau concedii de odihna. Sau daca se dau, sunt doar de cateva zile! Si salariile sunf foarte mici. Atat de mici incat niciodata nu a lasat sa se stie cat castiga. Nici macar sotului ei nu i-a spus. Acasa mama incepe sa isi petreaca tot mai mult timp in bucatarie. Ore in sir! Masina de spalat toarce de dimineata pana noaptea tarziu si este pusa pe veghe si in timpul noptii. Spre “deliciul” vecinilor care incep sa isi manifeste frustrarea batand in tevi sau aruncand cu oua in geamuri! Acasa, tatal continua sa fie alaturi de copil Il hraneste, se joaca cu el, il culca. Toate diminetile sunt la fel. Toate zilele sunt la fel. Gradinita, serviciu, joaca, mancare, calculator, pregatit pentru culcare.
Trec anii. Tatal nu isi mai ia concediu de odihna doi ani la randul! Motivul? Sotiei nu -i prea convine sa ramana singur acasa cu copilul! Daca se duce in bucatarie? Daca murdareste ceva prin casa si trebuie pentru asta sa scoata covoarele si sa le de-a la spalat? ! Daca se apuca sa faca ceva singur de mancare? Numai nazdravanii ar putea sa faca tatal asta nepriceput!
Incepe clasa premargatoare. After scool-ul este maxim pana la ora 4. Tatal renunta la pauza de serviciu si cere sa plece la 3.30 pt a ajunge la 4 la scoala! Se perturba cumva la serviciu activitatea din cauza aceste jumatati de ora.
Copilul vrea sa invete fotbal! Incep pasele si driblingurile. Ore in sir pana seara. Apoi din nou acasa. Mancare, joaca pe calculator, calareala pe umerii tatalui, dueluri cu sabiile. Impuscaturi! Dus la culcare. Zilnic tatal are grija de hainutele copilului. Ii calca maieu, camasuta, pantaluni, pulover. De cu seara. Cu dragoste. Cu gingasie. Mama? Ah, da! Tot in bucatarie, tot cu masina de spalat. Toale carpe si haine. Obsesiv. Pana la 2 noaptea cand se culca. Rufele stau claie gramada in balcon asteptand ca tatal sa le puna pe sarma. Mama nu poate. Nu indrazneste. Balconul nu e tocmai dezinfectat de miile de bacili si microbi care dau tarcoale amenintatori. Dar ea spune ca nu poate ajunge la sarme! Sunt prea inalte! Asa este! Si strugurii sunt mereu acri!
Si din nou vin vacantele si tatal isi cara copilul prin tramvaie dimineata de dimineata la serviciu si acolo trage din greu, facand fata la doua solicitari. Cateodata copilul este bolnav si tatal are grija sa ii dea medicamente, mancare de regim, sa ii ia temperatura! Asta in prezenta invitatilor la emisiuni, caci tatal lucreaza intr-un important post de radio. Mama? Mama nu poate sa il ia la serviciul ei. Nu are timp, si nici concediu! Asa e la ea la departamentul unde se preda continuu vigilenta in fata amenintarilor dusmanului nevazut din aer si din apa! Dar e bine ca tatal poate! Intre timp ea mai poate evada la un coafor, mai poate bate orasul, magazinele si bineinteles sa butoneze continuu mobilul de care nu se desparte nici noaptea in pat! Si, evident, sa ajunga inaintea sotului acasa pentru a putea lua in mod profesional, masurile profilactice ce se impun la intrarea in apartament.
Povestea poate continua, dar intre timp, mama a decis ca nu mai poate suporta prezenta sotului alaturi de ea! Prea ii cere sa renunte la spalatul carpelor, la stersul clantelor de la usa cu dezinfectant, la spalatul obsesiv al oricarui lucru scapat accidental pe jos! Devine agasant ceradu-i sa faca mancare gatita si gustoasa, pentru copil sau macar sa -i dea voie sa faca si el mancare dar ea nu ii da voie sa intre in bucatarie! Acolo este templul curateniei si al igienei desavarsite! Chiar daca chiuveta a prins calcar, aragazul este plin de grasimi sau de hota atarna mici balauri de scame! Important este ca pe jos sa fie stearsa continuu pardoseala, nu cu mopul ci cu zeci si zeci de carpe care mai apoi isi iau locul in rabdatoarea masina de spalat! Si apoi, de ce ar mai gati cand se poate manca la fast food? Copilul nu a vazut-o vreodata facandu-i supa cu galuste, sarmale, ardei umpluti, snitele si alte mancaruri variate. Toate astea le-a gustat saracutul de el dar la afterscool! Tatal? El incepe sa fie decazut din drepturi pentru indrazneala de a protesta! Verbal doar! Cateodata violent verbal pentru ca are si el o limita a rezistentei psihice. I se aduce ca unui catel batran tainul, o singura data pe zi! Seara dupa ora 8 chiar si mai tarziu. Hrana fara gust si inestetica. Sotia nu e interesata de esteticul si de gustul mancarii. Trebuie sa fie doar pusa pe o farfurie curata si invelita mereu in folie de staniol! Pentru un diabetic cu stadii vechi cum este tatal, o singura masa pe zi este suficienta! Tatal nu e obez. Are sub 60 de kg. Si continua sa se duca in jos. Important este insa constiinta ei! Pe care ea a pacalit-o! Pe care a dresat-o! Ii poate spune cu seninatate duhovnicului ca uite ce sotie intelegatoare si devotata sunt, ii dau de mancare!
Dar nu asta e problema in fapt! Problema este ca la judecatorie, mama a cerut custodia copilului. Ea care nu sta de ani buni de zile nici macar cateva ore cu el sa se joace, sa mearga in parc sau sa il hraneasca cu lingurita, asa cum rabdator face tatal. Pt ca copilul este alintat, mofturos si atunci trebuie sa -l hranesti exact ca pe copiii mici, dandu-i in gura in timp ce el se uita la filmuletele lui. E si asta un compromis dar altfel nu se poate!
Cerand custodia copilului, mama uita ca nu poate face fata singura, cresterii lui. Din foarte multe motive. Unul ar fi de ordin fizic. Pentru altele, s-au pronuntat persoane de specialitate. Nu vreau sa mai comentez. Subiectul este dureros. A creste un copil presupune ca parintele sa aiba VOCATIE ! Nu doar sa fie parinte! Si mai ales, sa aiba experienta! Tatal are si una si cealalta! Si are si argumente in privinta asta. A mai crescut doi copii! Evident, in alta dimensiune a vietii lui. Si este mandru de ce au devenit copiii lui! Asta isi doreste si acum. Sa fie alaturi de copilul sau! Dar la noi in Romania, justitia este dreapta! Incredinteaza de regula copilul mamei. De ce? Pentru ca e MAMA ! Pentru ca ea i-a dat viata! Ei, nu mai conteaza ca la viata asta a mai participat si tatal. Important este ca Mama e numai una! Tatii, dupa cum ar rezulta din sintagma asta, sunt mai multi!!! Nici Adevarul nu e intotdeauna acelasi lucru cu Dreptatea!
6 comentarii
Subiectul este destul de delicat.
Da, presupune vocație să crești un copil, dar dacă îți iubești copilul și vrei ce e mai bine pentru el, te străduiești să înveți. Te poți consulta cu un psiholog pentru educație parentală, te poți informa din tot ce s-a publicat în domeniu.
De obicei când se încredințează copilul unui părinte se face o anchetă socială, se vede în ce condiții trăiește copilul, se audiază ambii parteneri, este urmărit copilul de un psiholog, etc.
Fac de circa 11 ani terapie de cuplu și nu de puține ori ceea ce spunea unul dintre parteneri nu corespundea în totalitate adevărului.
De aceea programez atât consilieri individuale cât și cu întreaga familie.
Se poate să nu te înțelegi cu partenerul, dar dreptul de părinte nu îl ia nimeni. Copilului i se poate stabili domiciliul la unul din părinți, dar custodia e comună, deci ambii părinți se pot ocupa de creșterea lui. Dacă sunt derapaje ale unuia din părinți poate interveni protecția copilului și pune lucrurile la punct.
Dacă lucrurile stau așa cum spuneți, se poate cere în instanță evaluarea psihologică a mamei, să se constate dacă are o tulburare obsesiv-compulsivă.
Eu ca psiholog recomand evaluarea ambilor părinți, pentru că e în interesul copilului să primească cea mai bună educație.
Nu spuneți ce vârstă are soția, pentru că dacă e diferență mare de vârstă poate exista o discrepanță între modul de gândire și percepție, și-atunci nimeni nu e vinovat că lucrurile nu au mers bine în relație.
Spuneți „copilul este alintat, mofturos si atunci trebuie sa -l hranesti exact ca pe copiii mici, dandu-i in gura in timp ce el se uita la filmuletele lui.” Dacă dvs. petreceți atât de mult timp cu copilul, mă surprinde că nu are niște reguli clare, că nu are deprinderi și că trebuie să-l hrăniți în timp ce se uită la film. Nici măcar pentru sănătatea lui nu-i bine. Un copil mic tocmai în joacă îl modelezi, pentru că atunci e relaxat, prinde mai bine orice informație. Copilul copiază și ce vede, de aceea exemplul personal contează mai mult decât ce-i spuneți. Acum există o sumedenie de povești terapeutice cu diverse tematici din care copilul trage învățături. Nu știu ce vârstă are copilul, dacă și le poate citi singur, dacă nu i le citiți dvs. și le comentați împreună. Puteți vorbi cu un psiholog ce se ocupă de copii să vă ajute cu niște sfaturi dacă nu vă descurcați singur.
Sper că nu aveți discuții în fața copilului, și nici să nu vă ponegriți în fața lui pentru că nu i-ar face bine. El trebuie să știe că are doi părinți minunați care îl iubesc și că faptul că părinții nu se înțeleg nu are nimic de-a face cu el.
Pentru binele copilului eu vă recomand să mergeți la un terapeut de cuplu care să vă ajute să treceți amândoi peste orgolii și să gestionați situația în așa fel încât copilul să nu sufere.
Da, presupune vocație să crești un copil, dar dacă îți iubești copilul și vrei ce e mai bine pentru el, te străduiești să înveți. Te poți consulta cu un psiholog pentru educație parentală, te poți informa din tot ce s-a publicat în domeniu.
De obicei când se încredințează copilul unui părinte se face o anchetă socială, se vede în ce condiții trăiește copilul, se audiază ambii parteneri, este urmărit copilul de un psiholog, etc.
Fac de circa 11 ani terapie de cuplu și nu de puține ori ceea ce spunea unul dintre parteneri nu corespundea în totalitate adevărului.
De aceea programez atât consilieri individuale cât și cu întreaga familie.
Se poate să nu te înțelegi cu partenerul, dar dreptul de părinte nu îl ia nimeni. Copilului i se poate stabili domiciliul la unul din părinți, dar custodia e comună, deci ambii părinți se pot ocupa de creșterea lui. Dacă sunt derapaje ale unuia din părinți poate interveni protecția copilului și pune lucrurile la punct.
Dacă lucrurile stau așa cum spuneți, se poate cere în instanță evaluarea psihologică a mamei, să se constate dacă are o tulburare obsesiv-compulsivă.
Eu ca psiholog recomand evaluarea ambilor părinți, pentru că e în interesul copilului să primească cea mai bună educație.
Nu spuneți ce vârstă are soția, pentru că dacă e diferență mare de vârstă poate exista o discrepanță între modul de gândire și percepție, și-atunci nimeni nu e vinovat că lucrurile nu au mers bine în relație.
Spuneți „copilul este alintat, mofturos si atunci trebuie sa -l hranesti exact ca pe copiii mici, dandu-i in gura in timp ce el se uita la filmuletele lui.” Dacă dvs. petreceți atât de mult timp cu copilul, mă surprinde că nu are niște reguli clare, că nu are deprinderi și că trebuie să-l hrăniți în timp ce se uită la film. Nici măcar pentru sănătatea lui nu-i bine. Un copil mic tocmai în joacă îl modelezi, pentru că atunci e relaxat, prinde mai bine orice informație. Copilul copiază și ce vede, de aceea exemplul personal contează mai mult decât ce-i spuneți. Acum există o sumedenie de povești terapeutice cu diverse tematici din care copilul trage învățături. Nu știu ce vârstă are copilul, dacă și le poate citi singur, dacă nu i le citiți dvs. și le comentați împreună. Puteți vorbi cu un psiholog ce se ocupă de copii să vă ajute cu niște sfaturi dacă nu vă descurcați singur.
Sper că nu aveți discuții în fața copilului, și nici să nu vă ponegriți în fața lui pentru că nu i-ar face bine. El trebuie să știe că are doi părinți minunați care îl iubesc și că faptul că părinții nu se înțeleg nu are nimic de-a face cu el.
Pentru binele copilului eu vă recomand să mergeți la un terapeut de cuplu care să vă ajute să treceți amândoi peste orgolii și să gestionați situația în așa fel încât copilul să nu sufere.
Doamna Ciuperca sotia mea are 48 de ani, copilul dupa cum am mentionat in articol are 7 ani! In privinta regulilor, are destule, doar cu mancarea exista acel compromis cu hranitul! Cateodata manaca si singur dar trage prea tare de timp! Evident ca manaca si la scoal asi la afterschool si acolo o face singur! I privinta mamei, cred caa V-ati dat seama ca este cadru universitar si zambeste ironic ii sugerez ca are niste manii! Nu se pune problema mersului la psihoterapeut si deja mi-a inaintat dosar pt divort! Este dificil si din pdvd al banilor sa ceri expertize psihiatrice pt ea si pt fetita ei care ii calca pe urme in privinta maniilor si de care nu am pomenit nimic in articol! Ar fi un razboi lung, de uzura si f costisitor! iar faptul ca este medic o poate ajuta chiar si atunci cand ar fi obligata sa se supuna unei expertize!
Imi pare rau pentru situatia prin care treci. E evident ca iti iubesti copilul si nu-ti e usor.
Nu ne spui insa ce anume ti-a reprosat sotia atunci cand a solicitat custodia la judecatorie.
Dr Rares Ignat
Terapeut de cuplu - Psihosexolog
Nu ne spui insa ce anume ti-a reprosat sotia atunci cand a solicitat custodia la judecatorie.
Dr Rares Ignat
Terapeut de cuplu - Psihosexolog
Din cererea de divort rezulta ca vrea custodia copilului! Inca nu mi-a venit citatia, o astept de aproape o luna! Ce mi-a reprosat? Pai faptul ca nu mai suport ritualurile acelea obsedante de zi cu zi! Mai nou, m-a determinat sa plec de acasa ca sa se poate ei muta in liniste la o gazda! De atunci (am deja doua saptamani dorm in institutia in care lucrez pe un fotoliu!) Am incercat intr-o zi si am venit acasa pt ca imi era dor de baiat si a vrut sa cheme politia! Evident, am invitat-o sa faca asta! A renuntat dar i-a dat tel avocatului ei si s-a plans ca ii stresez si ca trebuie sa plec!
Probabil mai sunt și alte aspecte pentru că nimeni nu cheamă poliția numai pentru că vrei să-ți vezi copilul.
Încercați să vă vedeți cu soția în afara casei, ca să nu fie copilul de față și stabiliți de comun acord ce veți face în continuare, în așa fel încât copilul să nu simtă tensiunea dintre părinți și să vă exercitați fiecare drepturile și obligațiile parentale.
Încercați să vă vedeți cu soția în afara casei, ca să nu fie copilul de față și stabiliți de comun acord ce veți face în continuare, în așa fel încât copilul să nu simtă tensiunea dintre părinți și să vă exercitați fiecare drepturile și obligațiile parentale.
Nu e niciun alt aspect! Nu imi permit sa denaturez adevarul! Nu am motive sa o fac! Stiu ca pare neverosimil dar asta se intampla! In 7 ani nu am intrat in bucatarie sa imi fac ceva de mancare! Nu m-a lasat! Imi spune ca nu spal legumele cum trebuie! Are trei perechi de papuci de casa pe care ii schimba in functie de in ce camera intra! Pot continua cu "N" exemple dar stiu ca veti spune in continuare ca "trebuie sa mai fie ceva"!
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 1Psihologia copilului in caz de divort
- 5Destramare familie
- 2Vreau sa divortez. Cum sa procedez?
- 2Relatia adolescentului cu parinti divortati
Mai multe informații despre: copilul si divortul parintilor
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: