emotivitate excesiva si teama exagerata

Am 30 de ani si sunt profesor, de ceva vreme am observat anumite modificari care ma ingrijoreaza:
1. daca sunt implicat intr-un conflict in special cu persoane de care depind intr-un fel sau altul (parinti, sefi, colegi, elevi, ) am o emotivitate exagerata care se manifesta prin tremuratul puternic al vocii, al mainilor, cresterea pulsului si al batailor inimii;
2. am o puternica teama de ridicol, de a nu fi acuzat de ceva; de exemplu daca merg cu un mijloc de transport in comun mi-e teama ca cineva sa nu se certe cu mine, sau daca sunt oprit in trafic de un echipaj al politiei incep pur si simplu sa tremur
3. Toate aceste lucruri nu se petrec daca ma aflu intr-un loc strain unde nu ma cunoaste nimeni, acolo sunt dezinvolt, sigur pe mine, combativ daca este cazul etc.
4. Starea se agraveaza pe zi ce trece
5. Cu ce va timp in urma am inceput sa iau cate o pastila de distonocalm pe zi, sub actiunea acestuia toate aceste probleme dispar. Acum am ajuns la 3/zi
6. Mentionez ca sunt fumator (2 pachete/zi) si beau zilnic 2 cafele foarte tari.

As dori, daca se poate, sa primesc sfatul unui specialist.
Multumesc

Eu nu sunt inca medic specialist de psihiatrie, sunt doar rezident (deocamdata), dar sper sa va pot ajuta cu un sfat. Din ceea ce ati descris se pare ca suferiti de fobie sociala, adica frica intensa si persistenta de situatiile sociale sau de functionare in care persoana expusa unor posibile scrutari de catre altii se teme ca va actiona intr-un mod umilitor sau jenant si/sau prezinta simptome anxioase (palpitatii, tremuraturi, transpiratii, rau digestiv etc.). Evitarea, anticiparea anxioasa sau "infruntarea" situatiei sociale sau de functionare temuta interfereaza semnificativ cu functionarea profesionala sau activitatile sociale sau exista o preocupare excesiva, "epuizanta" in legatura cu faptul de a avea fobia. Severitatea deteriorarii sociale si psihice poate fluctua cu factorii stresori si exigentele vietii.
Tratamentul medicamentos consta in benzodiazepine in asociere cu antidepresive, dar ocupa un rol secundar in comparatie cu tratamentele psihoterapice. In concluzie va sfatuiesc sa consultati un medic specialist psihiatru care are si formare de psihoterapeut; astfel va poate prescrie o reteta, dar, cel mai important, va efectua sedinte de terapie comportamental cognitiva care sunt eficiente in astfel de tulburari.
Mult succes!

Fiind psiholog de formatie la acuzele mentionate, care sa fim onesti, nu va dau icna o disfunctie cotidiana majora, nu va recomand un tratament medicamentos.
Cel mai bun demers in cazul d-vostra consta in consultarea unui psihoterapeut pentru depistarea cauzei reactiilor pe care asa cum spuneti sunt de data recenta.
Asadar in cazul d-voastra este vorba de o mica nevroza de origine afectiva. Specificati ca aceste reactii de emotivitate, teama de ridicol si efectele neurovegetative vizibile: tremur, transpiratie cel mai probabil apar mai ales in situatii de conflic sau posibil conflic in prezenta celor care va cunosc. Acest lucru se leaga de imaginea pe care o aveti despre propria persoana, de statutul socio-profesional si de respectul pe care sunteti obisnuit sa-l primiti. Ceea ce cred eu ca se intampla cu d-voastra este o "disonanta cognitiva", adica in termeni uzuali un conflict intern nerezolvat a carei cauza nu o constientizati si care in exterior se manifesta sub forma a ceea ce traiti d-voastra in respectivele situatii. De obicei conflictul intervine intre intre 2 instante opuse(logic:P): principii contradictorii, sentimente, valori, motivatii opuse(ex.: cum erati inainte si cum sunteti astazi, o filosofie de viata care pe parcursul timpului s-a dovedit fara prea mare utilitate etc.), undeva in interior s-a produs o fisura si trebuie construit un pod. Eu cred, asa la o prima si superficiala evaluare ca este vorba de o angoasa sociala care trebuie, spre binele sanataii d-voastre psihice viitoare, rezolvata.
Este o axioma ca sunetm corp si psihic si ambele necesita aceeasi ingrijire si atentie, asa ca nu neglijati mai ales ca supa cum relatati aceste pusee reactive tind sa devina din ce in ce mai frecvente si in mod cert creste si perioada de manifestare. Cu multa caldura, la cererea d-vostra, va pot recomanda psihoterapeuti de prima mana in situatia in care sunteti din Bucuresti. In cazul in care aveti nevoie de alte informatii imi puteti scrie -*


(*modificat de admin)

Am 30 de ani si sunt profesor, de ceva vreme am observat anumite modificari care ma ingrijoreaza:
1. daca sunt implicat intr-un conflict in special cu persoane de care depind intr-un fel sau altul (parinti, sefi, colegi, elevi, ) am o emotivitate exagerata care se manifesta prin tremuratul puternic al vocii, al mainilor, cresterea pulsului si al batailor inimii;
eu am 24 ani si sunt student anul 6 la stomatologie.
//Aceeasi problema o am si eu, numai ca la mine situatia se prezinta numai cu persoane oficiale...prof., medici, unknown persons.

Draga "unknown person" ar fi fost mult mai ok sa adaugi si o mica descriere a trairilor personale in momentele respective pentru a ne contura o imagine mai precisa.
Ca sa-ti raspund transant, fara a minimiza disconfortul resimtit de tine si pe care-l invoci, nu cred ca ai o mare problema.
Emotii avem cu totii permanent. Si o simpla perceptie a unui obiect iti da o emotie(privesti un cer senin si ai o stare de bine). Insa, cand acestea devin de necontrolat si te impiedica sa te manifesti asa cum vrei atunci apare o problema de luat in seama.
Daca tu spui ca ai emotivitate exagerata in fata persoanelor care reprezinta o "autoritatea" pentru tine, tzine de increderea in propria persoana, de imaginea ta despre tine, de seelf- esteem ul tau.
De ex: daca la un examen esti bine pregatit si ai emotii este normal atata vreme cat ele sunt constructive, adica te fac sa-ti doresti sa ai o prestatie pe masura pregatirii tale si sa obtii un rezultat bun.
Atunci cand, desi tu esti bine pregatit, emotiile devin de necontrolat, te blocheaza si in consecinta duc la obtinerea unui rezultat mult sub nivelul pregatirii tale, ei da, atunci e o problema.
Afectivitatea are o dinamica foarte puternica si cand totul functioneaza Ok ia da culoarea tuturor experientelor. Omul este in primul rand afectivitate(cand un copil se naste nu poti spune despre el ca are capacitatea de a gandi dar poti spune ca simte plange cand ii e foame, cand il doare ceva, zambeste ca se simte bine etc )
In dinamica afectivitatii apare adaptarea sau ceea ce se cheama un optimum afectiv.Fiecare experienta primeste o emotie de o anumita natura si de o anumita intenistate( la nunta, razi si te simti bine iar la inmormantare esti trist, nu invers, fara a lua in considerare exceptii ce tin de o anumita cultura)
Cand intensitatea emotiei e nejustificata, nu se incadreaza in acel optimum afectiv ci e mult sub sau mult peste, ai o pb cu intensitatea emotiilor cauzata de o diversitate de factori( exacerbarea importantei unei experiente in economia existentei tale, neincrederea in capacitatea de a face fata unei situatii, neincrederea generalizata in tine, un self esteem scazut, etc)
Tu la momentul asta stii care e problema ta, ramane sa identifici cauza( ai sugerat deja o posibila cauza: raportarea la autoritate) si sa vezi ce poti sa faci pentru a o rezolva.
Daca nu vrei sa apelezi la un profesionist( psihoterapie de grup sau individuala) atunci incearca sa te ajuti singur prin niste simple intrebari.
Cand sunt in situatia X mi- e teama ca se va intampla ce anume? Raspuns:.
Daca s-ar intampla.(scenariu sumbru) cum ma afecteaza? Cum ma simt in caz de nereusita? Ce parere am despre mine daca s-ar intampla.(scenariu sumbru).
Cat de mult sunt implicati ceilalti (familie, prieteni, colegi, persoane apropiate etc.) in dorinta mea de a avea o imagine buna, rezultate bune etc?
Cum as putea sa mi controlez emotiile in situatia X? etc
Recomandarea mea este sa incerci sa relativizezi impactul respectivei situatii asupra ta. Ce se poate intampla in cel mai rau caz?
Emotiile sunt bune, sunt frumoase. Invata sa te joci cu ele. Sa le descoperi importanta ( cum ar fi sa nu ai emotii?) Sunt emotiile tale si tu esti singurul capabil sa le cunosti intim si sa le controlezi.
Numai bine.
-*

(*modificat de admin)

trebuie sa-mi cer scuze fata de "RAMMSTEIN".
am citit "unknwon person" ca fiind modul de semnare al autorului, nu am sesizat nici pluralul, motiv pt care am inceput raspunsul meu in maniera respectiva.
sper ca ti-ai dat seama de greseala neintentionata d-le RAMMSTEIN, se mai intampla si inadvertente de genul asta.
numai bine,
-*


(*modificat de admin)

Nici o grija...don't worry about.

Buna, am 23 am emotivitate excesiva si fobie sociala, Ma manifest prin transpiratie puternica mainilor, ma intimiteaza oameni necunoscuti si sunt timida. Si as doresc sa scap de aceasta problema dar nu stiu cum. Si m-ar fi de folos orice sfat pt problema

buna, am 27 ani si ma confrunt cu aceste probleme de la 15 ani, totusi am hipertiroidie iau thyrozol si propanolol pentru o perioada de 2-3 luni de la inceputul tratamentului aceste stari emotive au disparut dar de o saptamana au aparut din nou chiar mai accentuate imi tremura si capul in conversatii cu superiorii.Ajutati-ma va rog.

Buna ziua.

Am 21 de ani, sunt student si, de mic, am crescut cu o stare de emotivitate, poate data si de semnul zodiacal in care m-am nascut - rac. De ceva vreme am tot mai multe stari de emotivitate si stress combinate cu o stare de anxietate crescuta, ca sa nu mai vorbesc de transpiratia extremitatilor corpului. Problema cu transpiratia mainilor este de mic, dar cu timpul devine suparatoare si incomoda.
Problema mea este ca aceste stari de emotii continue se manifesta mai ales in momentul in care ies din casa si dau cu ochii de lume sau sunt nevoit sa folosesc transportul in comun. Cand folosesc mijloacele de transport am o stare infioratoare de nervi, o agitatie interioara manifestata si prin durere de stomac - este infiorator.

De fel sunt un tip increzator in fortele proprii. Eu lucrez in presa, am facut o perioada radio - nici acolo starile nu-mi dadeau pace.mai ales pt ca eram live pe post (la stiri). Acum lucrez in televiziune. Problema este ca am o stare generala proasta manifestata prin discomfort si "negasirea locului". Parca...abia astept sa plec, desi iubesc meseria.

Am ajuns sa-mi fie frica sa merg si la cumparaturi in supermarket, dar nu inteleg de ce, pt ca sunt o persoana sociabila si de viata.

Astept niste pareri utile din partea unor specialisti si nu numai.

De mentionat ca am folosit o perioada, la recomandarea alor mei, SEDATIF PC, dar fara rezultat! Nu sunt adeptul calmantelor, abia daca iau un antinevralgic la raceala.

oare nu este nici un doctor care sa ne raspunda la mesajele noastre?

buna., am varsta de 30 de ani si am o problema pe care o numesc grava.anume timiditatea, care ma izoleaza mult de restul lumii si mai ales de prieteni.sa dau un exemplu concret, atunci cand sunt invitata la o distractie o refuz de frica.nu suport sa ma priveasca cineva. atunci cand ma simt privita, incepe sa-mi tremure mainile.nu pot sa mananc ca-mi tremura mainile.am mai observat ca atunci cand beau ceva, ma refer le ceva mai tare, imi trece si ma simt in largul meu.cateodata ma urasc.as vrea sa fiu o persoana mai deschisa, sa nu am emotiile astea.vreau sa mai adaug ceva.atat mama mea, cat si fratele meu au aceeasi problema.daca ma duc la ea in vizita nu poate sa puna nimic in pahare ca incepe sa-i tremure mainile. este ceva ereditar.vreau un ajutor, un sfat va rog.multumesc.

buna giasmin... si eu ma confrunt cu aceasta stare, care ma innebuneste, adica tremuratul... la fel si eu ma simt cand sunt in public, sunt privita, sau trebuie sa mananc ceva, sau sa fac altceva, incep si tremur, si din cauza asta stau in coltul meu cum se spune. Vreau sa mai spun ca am trecut prin niste perioade critice (acum am 48 de ani), certuri in familie, jigniri la adresa mea, ar fi multe de povestit, dar n-am nici timp si nici spatiu... si am ajuns acum ca nu pot sa socializez cu oamenii, care, cred eu, ca ma vor pune la zid daca spun vreo prostie. Tot asa si eu, daca beau ceva, imi trec aceste tremuraturi. As vrea sa merg la un psihoterapeut, dar costa foarte mult si eu n-am posibilitate financiara... asa ca, eu am inceput sa ma inchid in mine - cum se spune - simt ca viata mea a luat sfarsit, dar tu inca esti tanara si nu este timpul pierdut sa-ti recuperezi sanatatea, pentru ca toate starile astea duc unde ti-am spus. Sanatate tuturor, si numai bine!

Incercati sa faceti cateva sedinte de psihoterapie, vedeti cum va simtiti.
Iar cand intrati intr-o librarie, treceti si pe la raftul cu carti de psihologie si alegeti-va o carte care sa va ajute pe tema anxietatii. Au titluri foarte sugestive. Gasiti imediat.

nu vreau sa ma laud, dar domeniul meu in a citi carti, sau a viziona emisiuni sunt cele pe teme spirituale... dar nimic nu are efect asupra mea. Vreau sa va spun ca nu intotdeauna tremur, sau mai bine zis am aceste stari de emotivitate excesiva... le am in prezenta unor oameni in fata carora nu vreau sa gresesc, stiu ca este o problema cu mine in acest sens, dar nu pot, nu stiu cum sa gestionez aceste emotii... Am incercat sa gasesc raspuns prin carti, prin vizionarea unor filme tocmai pe teme spirituale, am incercat sa gasesc cauza din spiritualitate, ca sa vad unde pot lucra cu mine. Poate fi orgoliul, poate fi frica (de-a nu fi exclusa dintr-un grup), poate fi teama (de-a nu primi in continuare reprosuri), poate chiar firea mea timida (sunt nascuta in zodia rac) dar vreau si-mi doresc sa-mi controlez aceste tremuraturi. Eu la psiholog as merge, dar nu sunt intr-o situatie financiara buna... poate imi complic eu existenta cu temerile mele... dar vreau sa ma ajutati cu niste sfaturi... multumesc.

@ makeda

Va temeti ca in prezenta unor oameni sa nu gresiti.

Cartile de psihologie zic invers:

Va duceti sa va intalniti cu acei oameni si va imaginati situatia cea mai "rea" cu putinta.
Adica: va imaginati ca va duceti si gresiti sigur.

In acest moment creierul isi da seama ca daca nu atingeti perfectiunea si gresiti este uman, nu e cine stie ce, si altii au gresit inaintea dv. si or sa mai greseasca si tot asa. Toti gresim. Si atunci mintea se relaxeaza.

Incercati sa faceti acest exercitiu. Cand va temeti de ceva va imaginati ca sigur acel rau se intampla.
O sa vedeti ca descoperiti ca nu e cine stie daca se intampla "enormitatea" aceea carora noi de buna voie i-am dat proportii asa de mari si o sa va relaxati automat.

Multumesc pentru raspuns dna Clara... problema este ca mintea mea, in perioadele de criza, nu mai gandeste pozitiv, emotiile pun stapinire pe mine si incep sa tremur. Va multumesc inca o data si va doresc tot binele din lume.

@ makeda

Incearca sa eviti orice fel de emotii.
Si strict pozitive si strict negative.
Le eviti. Stai departe de ele. De ex. esti invitata la petrecerea X. Nu te duci daca nu e neaparat nevoie.
In liniste si pace, corpul se reechilibreaza automat.

Inca o data: de cumparat cate o carticica o data la cateva luni de la librarie (ex: Cum sa nu mai fiu emotiv) si studiat, ca zici ca psiholog deocamdata nu este momentul.
Nu vreau sa te sfatuiesc sa te duci la medicul psihiatru pentru ca nu cred ca este momentul dar ca sa iti pastrezi echilibrul, trebuie sa te protejezi si de anumite lucruri care te dau peste cap (filme, emisiuni, discutii, persoane etc).

Adica sa inveti sa spui un nu hotarat lucrurilor care ti-ar putea amplifica starea si sa stai departe de ele.

multumesc pentru raspuns

Daca vrea cineva sa discutam despre timiditate excesiva, fobie sociala si alte boli de acest gen, care ne distrug la propriu, am id de mess greseala_naturii.Nu am solutii pentru aceste boli(nici nu cred ca exista), dar poate impartasindu-ne din experientele traite sa ne mai relaxam psihicul, sufletul.

am un baiat de 34 ani care are pareri exagerate, a avut in ultima perioada a avut o deceptie cu o fata a renuntat la servici a plecat din orasul in care locuia in alt oras unde mai avem o locuinta, noi am mostenit si un apartament de la o ruda ne acuza ca am fost lacomi si din cauza asta nu ia mers lui bine.El a citit foarte multe carti religioase.vreau sa ma ajute cineva

@ iorga maria

Nu rezulta clar prin ce se manifesta anormal fiul dv.
Prezinta idei delirante, are halucinatii vizuale, auditive, olfactive ?
Dati exemple concrete de manifestari care considerati ca tin de sfera patologicului.

ne acuza din cauza noastra a faptului ca am acumulat multe case nu ii merge lui bine, ca am fost avari, sa donam una din case mostenite, in plus are ideea ca se va intampla ceva in orasul in care a locuit pana acum

@ iorga maria

Nu cred ca a dona o casa este o solutie.
Dar iata, ca tocmai au trecut mosii de vara.
Incercati sa faceti mai multa milostenie.
Puneti-l chiar pe el sa imparta cate ceva de mancare la cei saraci, ca sa ii treaca prima idee.

Iata un citat dintr-un articol pe care tocmai l-am parcurs:

In special trei sunt cauzele care genereaza suferintele si greutatile uneori insuportabile, pe care le intalnim si ni se intampla in aceasta viata pamanteasca.
1. Repercusiunile pacatelor parintilor asupra copiilor.
2. Pacatele noastre personale pe care le-am facut si pentru care suferim.
3. Rautatea aproapelui nostru materializata prin acte oculte: vrajitorie, farmece, etc. Toate aceste farmece genereaza suferinta noastra, esecurile, crizele, nesansele din viata noastra, cum ar fi: necasatoria, nenasterea de prunci, boli incurabile, despartiri de familii, deznadejde, sinucidere, apostazie, erezie, etc.
1. PRIMA CAUZA:
Pacatele parintilor si inaintasilor nostri in linie directa pana la al patrulea neam, conform Iesirii Cap.20 vers.5, cand Dumnezeu a spus ca pedepseste pana la al patrulea neam pe copii pentru pacatele parintilor. Deci, pacatele parintilor se pot transmite pana la al patrulea neam. In momentul cand parintele a pacatuit foarte greu si nu si-a ispasit pacatul sau prin spovedanie-pocainta sincera inaintea lui Dumnezeu in aceasta viata pamanteasca, impuritatile se transmit asupra descendentilor. Descendentii se nasc cu pacatele parintilor, cu caracterele lor bune sau rele, cu inclinatiile lor bune sau rele. Spre exemplu: un parinte care este betiv, copilul sau nepotul lui mosteneste gena de betiv a tatalui sau. Sau, daca parintii sunt curvari, copii se nasc cu genele parintilor si cu inclinatia spre pacatul curviei, sau daca parintii sunt hoti, copii se nasc cu gena hotiei, cu inclinatia spre a fura, etc. Observam ca unii copii nu se pot casatori, sau altii nu pot naste copii, sau altii care se nasc cu boli incurabile tot datorita pacatelor parintilor. Exista unii oameni care contesta si chiar se revolta impotriva Divinitatii ca "de ce sa sufere copilul, mai bine sufar eu". Aici sunt tainele lui Dumnezeu de nepatruns. Fiinta umana este judecata in cadrul arborelui sau genealogic. Deci este judecata ca persoana pana la un anumit punct, dupa care intervine judecata in neamul sau, care este luat ca un intreg in ansamblu ca o unitate personala in diversitatea neamului. O persoana dintr-un arbore genealogic, dintr-o familie a facut mai mult pentru suflet, alta deloc, si toate sunt judecate pe langa faptele personale si in cadrul arborelui genealogic. Pot face bine sau rau descendentilor sau semenilor cu care au avut contact in viata, direct sau indirect. Caci bucuria este mai mare atunci cand se mantuieste tot neamul, toata familia, daca este posibil, nu numai o persoana din arborele genealogic. Exista legea compensarii in acel neam. Ce mai putem face pentru igienizarea arborelui nostru genealogic, pentru iertarea pacatelor inaintasilor nostri?
- Sa-i pomenim la liturghii cu parastase cat mai des pe an pe toti cei adormiti din neamul nostru, parinti, bunici, strabunici, dupa tata si dupa mama in linie directa pana la al patrulea neam.
- Sa dam de pomana alimente, imbracaminte, bani, etc. si sa pomenim numele lor. Adica, milostenia o facem in numele lui Dumnezeu pentru iertarea pacatelor si pomenim numele celor morti ai nostri. Sa citim Acatistul pentru cei adormiti. Pe parintii si bunicii care sunt in viata sa-i obligam sa-si faca acest "dus duhovnicesc" in baia spovedaniei. Deci sa-i obligam cat mai urgent, atata timp cat mai sunt lucizi si constientizeaza gravitatea pacatelor vietii lor, sa se spovedeasca la un duhovnic bun. Chiar daca nu mai apuca sa faca fapte bune de pocainta, spovedania odata facuta este cheia dezlegarii pacatelor. Dezlegarea se face numai aici pe pamant. Dincolo nu mai are cine sa ne-o faca.
2. A DOUA CAUZA care genereaza necazurile si suferintele din viata noastra, este insasi viata noastra dezordonata, adica pacatele noastre, pentru care Dumnezeu ingaduie sa suferim noi aici pe pamant. Remediul acestei cauze si cainta din toata inima pentru pacatele ce le-am facut. De asemenea, facerea de fapte bune: milostenia - cat ne este cu putinta, rugaciunea in fiecare zi, postul cat mai sever, mersul regulat la biserica, etc. Este foarte important sa constientizam ca am facut pacate foarte multe si Dumnezeu ne ingaduie sa suferim aici. Sa nu acuzam pe nimeni ci pe noi insine sa ne facem vinovati in aceste suferinte.
3. A TREIA CAUZA care genereaza necazurile si suferintele in aceasta viata aici pe pamant este pricinuita de rautatea aproapelui nostru, respectiv rautatea materializata prin invocarea satanei si trimiterea duhurilor diavolesti peste noi si familiile noastre cu farmece, vrajitorii si alte lucruri diavolesti. De data aceasta inamicul poate fi insa nu imposibil. Remediul exista si aici, insa conteaza foarte mult angajarea noastra intr-o "terapie intensiva" puternica. Trebuie cautat medicul bun (preotul duhovnic), tratamentul potrivit (postul, rugaciunea recomandata). Concret, noi, in aceste situatii de magie (farmece, vrajitorii), recomandam urmatoarele:
- Cel care este in cauza sa faca spovedanie generala din copilarie la un duhovnic bun si sa nu ascunda nimic din impuritatile vietii lui.
- Sa dea daca este posibil la cat mai multe manastiri si biserici, unde se face slujba zilnic, pomelnic pentru a se ruga pentru el, avand astfel un ajutor in plus.
- Sa posteasca o perioada, in care se face aceasta "terapie de soc, de preferat este in posturile mari" Sa posteasca si sa se roage pentru el parintii sau copii, deoarece pot exista cazuri cand acea persoana este inconstienta sau foarte grav bolnava, cand nu se mai poate ruga si atunci, pe langa preotii Bisericii trebuie sa se roage si cei din familia lui pentru el, citind acatiste sau Psaltirea si facand metanii pentru el, spunand la fiecare metanie: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, vindeca si tamaduieste pe tatal meu N. (sau pe fratele meu N.)", "Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu tamaduieste pe tatal meu N. (sau pe fratele meu N.)".
- Sa faca cat mai multe metanii la Mantuitorul Iisus Hristos, la Maica Domnului, la Sfantul caruia ii poarta numele, la ingerul pazitor, si la alti sfinti la Care are evlavie.
Sa citeasca in aceasta perioada (de preferat 40 de zile), Acatistul Sfantului Vasile cel Mare, Acatistul Sfantului Ciprian si Iustina si Psaltirea, care sunt cele mai recomandate impotriva farmecelor si a lucrurilor diavolesti,
- Sa faca sfestanie in casa cu 2-3 preoti. La sfestanie sa fie prezenti parintii, bunicii care traiesc, copii, nepotii, deci toti cei vii din neamul lor si sa-i roage pe preoti sa le citeasca la toti dezlegarea cea mare si toate celelalte dezlegari de blesteme, de juraminte si de farmece.
- Sa participe personal (sau daca nu poate, cineva din casa cu hainele lui) la 7, 9 sau 12 Sfinte Masluri.
- Daca se observa ca farmecele se fac in continuare, trebuie repetata sfestania si dezlegarile. Cei care sunt posedati de farmece le recomandam dezlegari cat mai dese la preoti.
- De asemenea, stropirea cu apa sfintita prin casa, in masina, in gospodarie, sa se faca cat mai des zilnic, saptamanal sau lunar. O alta cauza mai rar intalnita pentru care suferim in viata este voia lui Dumnezeu. Unii sunt bolnavi sau sufera nu din cauza pacatelor lor, nici a parintilor, nici din cauza vrajilor, ci pur si simplu ingaduie Dumnezeu aceste boli din pedagogia Sa divina spre a se arata slava Sa, astfel de cazuri fiind foarte putine.

am inteles sfaturile dumneavoastra dar multe lucruri pomenirea mortilor, post, participare la maslu, sfestanie le facem atunci ce sa mai fac ca nu mai inteleg problema este ca nici nu poate dormii noaptea si nici nu accepta de mers la doctor si nici la psiholog.nu mai stiu ce se intampla cu noi, parca nu mai avem iesire din situatia respectiva.Ia venit ideeia sa mearga la muntele Atos sa-i spuna nu stiu cine ce sa intampla cu el si ce sa faca mai departe.

@ iorga maria

Posibil sa fie intr-un episod dar el oricum nu constientizeaza acest lucru ca sa isi dea seama de tratament.
Daca refuza sa mearga la un psihiatru pt evaluare, singura solutie este sa ii spuneti ca il duceti la o plimbare, il luati cu masina si il duceti la camera de garda a unui spital de psihiatrie. Acolo sunt bodyguarzi si nu are cum sa fuga. Posibil sa fie cazul de o internare daca refuza tratament.

Persoanele cu astfel de afectiuni pot trai bine mersi cu aceste simptome, dar distrug linistea familiei.

Daca ia tratament se linisteste.

De obicei acestea sunt boli cronice, in care tratamentul este pe perioada indelungata. In momentul in care o sa ia tratamentul, o sa constientizeze ca are niste probleme. Pina atunci, nu constientizeaza. Asa este boala din nefericire.

Mai exista cazuri in care familia pune tratamentul in mancare, fara ca pacientul sa stie.

Luati o trimitere de la medicul de familie si mergeti la medicul psihiatru sa discutati cu el despre simptomele fiului dv.

Eu am o constietizare excesiva, paranoica adica constientizez fiecare privire, miscare, si ma stresez teribil, parca paralizez, in public, in transport public.

@ Radion77

Tratamentul cu neuroleptic il faci?
Te-ar ajuta si o serie de sedinte de terapie la un psiholog bun.

Mai sunt si carti de psihologie care nu sunt scumpe, scrise de psihologi si psihiatri profesionisti cu zeci de ani de experienta in spate. Poti sa te duci in orice librarie la raftul de psihologie si sa iti alegi de acolo cate una, sa citesti pe indelete. Te vor ajuta foarte mult.
Fa-ti prieteni daca se poate. Nu iti petrece tot timpul constientizandu-ti starile. Daca te simti bine se vor mai retrage o parte din aceste stari. Fa lucruri care iti plac. Un baiat care a scris mai demult pe forum o poveste asemanatoare cu a ta, s-a mutat la tara, si-a luat catelusi si animalute si i s-a imbunatatit starea foarte mult. Acum mai ia foarte putine medicamente si se simte bine.
Sanatate multa iti doresc!