derealizare si depersonalizare

As dori ca persoanele care au suferit de derealizare si depersonalizare sa/si impartaseasca experienta lor legata de aceste boli si cum se poate scapa de ele.

Multumesc pentru raspuns domnule doctor! Am citit demult dintr-o carte care se numea SANATATE CU ORICE PRET? si cred ca am inteles de acolo ca homeopatia, ca si acupunctura sau vindecare cu bionenergie, nu are suport stiintific. Nu doresc in nici un fel sa jignesc specializare dvs., dar nu stiu ce sa cred...
Despre tratamente naturiste stiti ceva? Eu am lesinat o data si dupa ce m/am trezit din lesin vedeam si vad lumea exterioara ca in vis...Dupa o luna de la lesin am aflat ca aveam la cap un chist arahnoidian. Am crezut ca dupa ce-l voi opera voi scapa de aceasta stare dar dupa operatie starea a ramas. Doctorul mi/a spus ca pozitionarea chistului nu justifica starea pe care o acuz.

solutia neurochirurigilor este aceasta: nu stim de ce aveti aceste simptome, nu sunt justiicate!

Buna! Si eu m-am confruntat cu tulburarea de depersonalizare si derealizare, a inceput acum 4 ani. Mi-am pus singura diagnosticul, dupa multe cercetari pe internet, fiindca nimeni n-a stiut sa-mi spuna ce am (medicul de familie m-a trimis la psiholog si dupa 2 sedinte, ca nu mi-am permis mai mult, tot n-am aflat nimic). Ce pot sa spun.. Prima experienta a fost inspaimantatoare, incepusem sa cred ca am tumoare pe creier. Toti cei pe care-i intrebam daca au auzit de aceste simptome se uitau la mine ca la felul 14. Prietenul meu nu m-a crezut in primele 3 experiente, imi tot zicea ca-s obosita, poate exagerez, pana cand a patra oara s-a intamplat de fata cu el. Am fost concediata de la munca, dupa numai 2 zile, din cauza lipsei de concentrare... Vad insa ca simpomele mele difera umpic de tot ce-am citit pe internet, adica eu una nu ma pot concentra la ce se intampla in jurul meu, adica poti sa vorbesti cu mine cat vrei in acel moment ca nu stiu ce-mi zici, nu pot sa fiu atenta si-ti raspund ce cred ca e corect, cand defapt zic o prostie. Prietenul meu mi-a zis ca la un moment dat, in timp ce el incerca sa-mi distraga atentia tinandu-ma de vorba, am zis ceva in nu stiu ce limba, a zis ca nici macar nu stia daca e vre-o astfel de limba. Si pe langa asta, mie mi se intampla ca atunci cand ma lua acest "atac de panica" sa simt un miros puternic, intepator, pe care doar eu il simteam si devenea din ce in ce mai intens pana cand nu mai puteam sa suport, iar atunci totul inceta usor pana cand imi trecea. Toata experienta nu dura mai mult de 1 minut. Nu stiu cum insa dar au incetat simptomele acum 1 an si ceva, fara sa iau niciun tratament, nimic. Am observat ca aveau loc pe fond de stres, panica si desi am mai fost stresata si-n ultima vreme cu munca sau alte probleme, nu am mai avut aceasta tulburare de depersonalizare si derealizare, posibil pentru ca ma adaptasem, nu ma mai speriam asa rau cand ma lua, nu le-am mai dat asa multa importanta. Sper nici sa n-o mai am. Mult noroc!

Sincer n-am avut nicio vointa, nu am incercat sa scap de ele pentru ca nu stiam cum. Pur si simplu ma adaptasem cu ideea: da alt atac de panica, stiu procedura, ce urmeaza sa se intample, apoi trece.. Si au incetat. Sper sa aiba si altii nocorul meu.