Comportament ciudat - imi flutur mainile energic si uneori imi musc buza inferioara

Buna ziua,
Scriu acest topic, nu pentru a obtine un diagnostic sau tratament, ci doar pentru a incerca sa inteleg mai multe despre mine. Spun asta deoarece, am 30 de ani, am urmat studii normale pana la statdiul de doctorat, am un job, o casa, in curand o familie, insa am si un comportemnt ciudat pe care il manifest semi constient, cand ma bucura ceva. Ca si descriere e simpla, imi flutur mainile energic si uneori imi musc buza inferioara. Am specificat ca este semi constient deoarece, reusesc sa ma stapanesc daca sunt persoane in jur, insa atunci, parca nu mai simt ca traiesc un moment de bucurie / entuziasm pe deplin. Ca sa descriu si mai detaliat fenomenul o sa dau un exemplu de situatie cand apare acest comportament. Eu, fiind pasionat de programare, daca dupa scrierea unui program, acesta ruleaza ok, in momentele imediat urmatoare, manifest acest comportament suparator pentru mine.
Am incercat sa caut ceva informatii pe internet, insa majoritatea fac referire la copii de varste mici (2-3 ani) care pot fi suspecti de autism. Sa fie oare si in cazul meu tot o astfel de forma, dar mai usoara, de autism? Precizez ca aceste manifestari le am de cand ma stiu, insa parintilor, probabil nu li s-a parut o manifestare prea ciudata pentru a ma prezenta unui medic.
Daca cineva are vreo idee / sugesti cu privire la aceasta problema expusa, il rog sa lase un comentariu.

Multumesc anticipat, zi frumoasa!
Ovi.

Eu zic sa nu umbli pe la psihiatri sau psihologi pentru asta. Daca tot te pasioneaza programarea, cauta o carte buna de tehnici NLP si te autoprogramezi -e simplu explicata tehnica, simplu de executat- sa inlocuiesti falfairea mainilor cu o alta manifestare exterioara sau interioara a bucuriei, mai dezirabila. Sunt si specialisti NLP care te-ar invata intr-o sedinta, dar costa destul de piperat, banuiesc.

In primul rand, va multumesc pentru timpul acordat si raspunsurile oferite!
Nu cred ca acest comportamnt deviant sa fi fost generat de stres sau vreo situatie traumatizanta, spun asta pentru ca asa ma comport de copil, cred ca pur si simplu a aparut ca si un tic, iar cu trecerea timpului, s-a fixat foarte bine in creier. Sper sa fie ceva remediabil, chair daca dureaza de atatia ani, asta pentru ca daca ma concentrez sa nu ma manifest in felul asta, reusesc (cand sunt intre oameni). Ma gandesc totusi, ca cine stie cum, daca dau frau liber corpului in vre-un moment nepotrivit, cineva m-ar putea vedea manifestandu-ma astfel si poate imaginea mea ar avea de suferit.
Chiar am sa caut o carte cu tehnici NLP, si, cine stie, poate chiar o sa mearga sa-mi ajustez "mansarda".

Seara placuta!
Ovi.

Ovi, cel mai important lucru daca vrei sa ma asculti cu NLP e sa cauti constient o manifestare preferabil exterioara, plina de exuberanta (daca nu, atunci una interioara) care sa te satisfaca, sa-ti placa mai mult ca actuala si sa o consideri placuta si celor din jur. Apoi, ca gasesti tehnica descrisa in cativa pasi simplu de executat, ca nu o gasesti, ideea de baza ar fi ca de cate ori de acum inainte te bucuri de reusita unui program informatic (sau altceva), constient, sa te manifesti in noua forma. In timp, se creeaza legatura si noua manifestare va apare la viitoarele bucurii semi-constient.
Ar tine mai mult de domeniul coachingului. E vorba de BUCURIE, nu trebuie nici schimbata starea afectiva nici micsorata. Bine, daca te duci la un psiholog bun, s-ar putea sa afli ca ai avut tu ceva traume si de acolo ti se trage fluturatul bratelor, nu mai spun de muscatul buzei... :))

Ovi, eu m-am bucurat toata viata de reusite aruncandu-mi in aer bratele in sus si apoi ca un arc, m-am ridicat in picioare si am patrulat prin birou sau pe holuri, pana m-am mai linistit -putin mi-a pasat ce cred altii. Alti striga un Yeesss!, arunca cu pumnul in aer sau dau din picioare. Am vazut conferentiari care au o expresie favorita cand se bucura de-o reusita la catedra, sunt amuzanti cu ea, nu caraghiosi.

Rares, nu exista retete universal valabile, nici sisteme de dezvoltare personala sau de coaching bune la orice si la oricine. Unele merg la unii, altele la altii. La programatori merge NLP-ul, nu degeaba unul din creatorii lui a fost programator. Si am observat ca psihologii in numar mare au o aversiune pentru tehnicile astea, prea logice, prea din pasi numerotati 1, 2,...n, chestie care-i confuzeaza. Si apropo de Tiriac, sportivii folosesc mult NLP (au antrenor/coach pt. asta, nu citesc ei carti de NLP) pt a-si imbunatati performantele.