Anxietate sociala, Distonie, Derealizare/Depersonalizare

Salutare!
Revin dupa aproape un an de zile cu ceva noutati.

Simptome/probleme:

Minte incetosata, tulbure. Pierderi de memorie si multe intamplari din trecut, de-a lungul timpului
Dficultati de concentrare, deficit de atentie
Gandire excesiva, ingrijorare chiar si din lucruri/situatii nesemnificative
Vedere tulbure. Nu cu ameteli. Ca o vedere nefocusata, neclara, continua
Doar centrul imaginii pare a fi cat de cat clar, insa restul imaginii fiind total nefocusat
Senzatie ca si cum as avea ochii continuu fixati pe un obiect/punct in centrul campului vizual si totul fiind neclar
Disociere, detasare; senzatie ca nu sunt conectat cu oamenii din jur si cu tot ce ma inconjoara
Dimineata, timp de 2, 3 ore toate simptomele sunt mult mai putin accentuate, insa dupa ce incep a manca/bea ceva sau MAI ALES dupa ce incep a depune efort fizic/psihic, totul se accentueaza, chiar si starea de disociere, vedere nefocusata, minte tulbure, anxietate
Anxietate sociala; Nod in gat, stare de agitatie, dinconfort si batai crescute ale inimii cand ma aflu in fata cuiva/in public
Mentinerea contactului vizual aproape imposibila, dat fiind faptul ca imi pierd gandurile, ideile, cuvintele, nu ma pot concentra etc

Intre timp, am rezolvat deficitul sever de Vit. D3, Fier si nivelul putin scazut al Vit. B12.
Trombocitele se mentin intre 60-100.000 de mult timp, nu mai iau nici un fel de tratament pentru sange.
Pentru Helicobacter Pylori am luat 2 ture de antibiotice dar degeaba. Dupa, am incercat cu naturiste, combinat de polen, laptisor, miere si propolis si ceva seu de oaie. Ma simt mai bine fizic, dar n-am mai verificat helicobacterul.

Am facut mai multe analize, printre care si cele hormonale, glanda, cortizol, potasiu, magneziu si multe altele, + inca o vizita la oftalmolog.
TOATE PERFECTE! Ochii, perfecti. Analizele, toate bune.

Maine fac 1 luna exact de cand sunt pe tratament, primit dupa o vizita la Neurolog. Serlift, PeriBleu [ 20 zile ], NeurovertForte [ 3 luni ].
Diagnostic: Distonie neurovegerativa/neurologica [ spre rusinea mea, am uitat ce exact era, si nici pe hartii nu inteleg.
De pe 08.03 = 4 zile cu 25 mg Serlift, 12 zile cu 50 mg, 2 saptamani pana in prezent cu 100 mg Serlift.

Ce mi s-a parut ciudat e faptul ca, n-am avut nici un efect advers cu exceptia unei mici dureri de cap in prima saptamana, care m-a tinut timp de vreo 6 ore si tot pe atunci, o ameteala scurta, spontana. In rest, nimic nimic altceva. Ma simt de parca n-as lua nimic. Ma tem pe de alta parte sa nu-mi fie prea obisnuit organismul cu astfel de pastile dupa acele 7 luni de corticosteroizi pentru trombocite.
Ca efect bun al tratamentului, nu pot spune ca as simti ceva pana in prezent decat ca.. tind sa trag mai mult de mine sa ies din starile astea, sa fac miscare zilnic, sa ies din zona de confort, sa nu mai evit la fel de mult iesitul in public sau acel contact vizual, desi inca-i aproape la fel de dificil.

Dupa o luna de tratament, ar trebui sa mai am rabdare, e posibil sa simt efectul pe mai tarziu?
Ceva sfaturi, va rog mult?

Bună ziua! Mulțumesc pentru răspuns!

Înainte de a merge la neurolog, mă bătea gândul să apelez la psihoterapeut/psihiatru, dar mă ia cu agitație/neliniște numai când îmi imaginez că trebuie să stau față-n față cu omul (specialistul), să vorbesc, că o să fiu in centrul atenției.. sunt sigur că e vorba de anxietate socială aici, pe lângă multe altele. De prin 2018 pare-mi-se, avusesem ceva probleme cu tensiunea și de la cardiolog mi-a recomandat numaidecât l vizită la specialist, bănuind de sindromul Anxios-Depresiv. De pe atunci începeam a fi aerian, privirea prin aer, afon.. trist. Am trecut de acea depresie urâtă de atunci, dar m-am ales cu o anxietate/disociere continuă urâtă. Alte diagnostice, nu..

Cu puțin timp în urmă, mă temeam ca nu cumva să fi dat în vreun retard ceva, să pierd "neuronii".. dar am prins curaj când am văzut că am reușit să obțin permisul de conducere prin 2019. Și anul trecut am luat și Categoria C și C+E cu punctaj maxim. Cu multa anxietate, emoții, stres.. dar am pus osul la treabă și am și reușit.

Ce mă deranjează cel mai mult, e starea asta de confuzie mentală și vizuală. Ca o privire nefocusată, aerian, deconectat de tot și toate.

Dacă tot am scris așa mult, las aici o întâmplare din una din "zilele" mele..

"" Înainte, ieșirile de genul parcă nu-mi erau chiar atât de grele, dificile, mai ales între prieteni. îmi puneau probleme, dar nu chiar în măsura asta..
La multe insistențe din partea prietenilor, până la urmă.. am căzut de acord să ieșim la o cafea, o vorbă.. ca in vremurile "bune". Totul bine, frumos.. ne-am întâlnit în punctul X, am pornit cu toții dar când să ajungem, începe problema, își face simțită prezența dna. anxietate, așa cred eu că o fi.. încet încet începe a-mi bate inima, nod în gât, o oboseală psihică tot mai accentuată, începeam să-mi iau ceață tot mai mare.. nu știam ce să fac, am mai trecut prin stări asemănătoare, dar nu când ieșeam cu oameni apropiați, dragi.
Cum am intrat în local, pfoa.. oameni, spațiu închis!Panică! până să iau eu ce aveam de luat, mintea îmi era plină de nebunii. Ce motive să invoc, încât să putem pleca de aici, singur, împreună, nici nu mai contează.. Hai acasă, hai dăm o plimbare, hai in aer liber, hai " fiecare la casa lui ".. cum scap eu de aici? O s-o fac lată.. o să mă fac de rușine.. eu, anxios, ce caut in mijlocul oamenilor? Deci psihic, eram într-un haos total, timp de câteva minute. Parcă a fost o veșnicie..
Mă decid: Lasă, mă așez repede la masă, intrăm în discuții, povestim, râdem.. poate se mai diminuează simptomele.
Bun. Comand, iau o cafeluță repede și ne așezăm, povestim, râdem, iar eu între timp.. fizic eram puțin mai ok, nu mai eram așa panicat, inima se calmase, dar mental parcă eram într-o ceață tot mai adâncă.
O explicație mai simplă ar fi asta, și pe moment chiar la asta mă gândeam: parcă aș fi ca un casetofon radio dar setat pe o frecvență total diferită, pe o altă undă.. pierdeam semnal, lipsă atenție, lipsă concentrare, mintea încețoșată și lista poate continua. Ne-am bucurat cu toții, am văzut din plin asta, ne-a prins bine ieșirea, dar în tot acest timp mă tot stresat sa nu fi făcut vreo gafă, să nu fi zis vreo prostie, oare ce-or mai crede, ce-or avea în mintea lor? Deși ne cunoaștem cu toții de mult timp, prietenii strânse. Dar mintea asta joacă feste, oricât m-aș opune..
Treptat am fost tot mai ok, nu pe deplin, dar mult mai bine. Că am fost așa din cauza prietenilor, sau că pur și simplu.. m-am trezit între lume, oameni mulți, nu știu nici eu.

Și o deviație de la cele prezentate, până anul trecut cred, nici măcar să ies singur la frizerie, nici să merg la un restaurant să-mi comand eu ceva nu eram in stare, un apel telefonic nu puteam da, in special când era vorba de oameni cu funcții înalte, oameni cu "grade", oameni pe care nu-i cunoșteam.. stăteam cu telefonul chiar si o ora in mână până să dau apelul, nod în gât, agitație, transpirații și fel și fel de simptome. Astea le fac fără nici o problemă acum, dar nu și cele prezentate mai sus. ""