Probleme emotionale, libido crescut?

Bună ziua, am 34 ani, sunt despartita de 7luni de tatal copilului, am stat in abuz 10 ani de zile, m-a terminat psihic, emotional, increderea in mine, tot.
Nu am trăit deloc in acesti 10 ani, am trait emotiile lui, dorintele lui, visele lui, eu am existat doar, un robot, manipulat, terorizat, care crestea singura un copil, nedormind 2 ani 3h legate.

Sufar de stacuri de panica, usoare zic eu, anxietate care vine si pleaca.. depresie, nu sunt sigura.
Nu am fost diagnosticata.
Problema este ca de ceva timp, 1an aproximativ pot spune ca am frustrari maxime, probabil de cand am realizat 100% cate am pierdut cat nu am trăit si cata suferinta urmeaza constientizand atatea..
De 3 ani nu am relatii sexuale regulate sa zic asa, si eu banuiesc ca din cauza aceea am perioade, dese, de nervi maximi, rabdsre 0, sunt si usor agresiva verbal. Constientizez astea dar nu e ca si cum as putea face ceva decat sa le reduc din intensitate, sa ma controlez. Imi vine sa si plang uneori, vazand cum sunt, ma coplesesc emotii grave, de durere, frustrare.

Nu vreau sa pun accentul pe lipsa de..sex, pot spune ca e vorba de lipsa de conexiune, si despre asta. Simt ca am nevoie de prieteni cu care sa vorbesc orice, sa ma accepte asa cum sunt pt ca eu greu o pot face. Pt fostul partener am fost mereu un gunoi, si ca femeie si ca mama, ca fiinta.
Am nevoie sa rad. Am momente, pt ca am inceput s lucrez si socializez, am momente cand rad cu sufletul, cu colegii si apoi ma apuca panica, tremur si am crize de anxietate, corpul fiind obisnuit sa intre in panica atunci cand ma simteam bine, pt ca fostul ma umilea, ma ataca verbal etc, crezand ca eu nu merit sa rad, mai ales crezand ca il barfesc, judec, ca vb cu un barbat, chestii de acest gen. Ideea era ca nu am avut voie sa ma simt bine.
Acum nici atat nu pot, desi sunt 7l de cand sunt departe de el, nu am vb deloc cu el in 7l, nici el nu vrea sa vb cu copilul, dureri foarte mari am in suflet.
Despartirea o incerc de mult, el nu vroia nicicum. Am simtit de multe ori ca o iau razna de a dreptul!

Acum ma distruge, imi distruge linistea, concentrarea pe problemele personale, familiale, ce? As spune dependenta de sex, dar nue..asa o simt eu, nu pot fara, in sensul ca sunt foarte nervoasa, frustrata. Iarasi urasc faptul ca doar acolo imi sta capul. E insuportabil.
Inainte, pana acum 2 ani..1 an.. fostul se ruga de mine sa avem contact, asta si pt ca nu simteam strop de iubire dar si asa, nu simteam nevoia asta.
Am 'practicat' abstinenta 6..7 luni, parca, fara probleme si nu as fi crezut vreodata ca o sa ma simt asa.

Am nevoie de ajutor, chiar nu ma simt ok sa fiu controlata de astfel de sentimente, de.dorinta aia.
Am un partener, relatia nu e serioasa pt ca nu ma simt pregatita, habar nu am de ce nu o inchei, adica stiu de ce, banuiti de ce. astept si incerc si sa ma deschid, sa traiesc ce simt, simt ca incep sa il iubesc sau..e iarasi codependenta sau ceva foarte rau.
Mor de durere si frustrare ca nu pot sa ma deschid, nu am incredere in mine, ma simt urata desi nu sunt, ma simt incapabila, ca nu merit, ca nu pot nimic, ma simt idioata desi sunt o persoana intrligenta, etc. Nu ma pot deschide, nu ma pot lasa sa simt. Nu am incredere, il banuiesc de toate..pe actualul partener.

Cum am ajuns in relatia asta nu stiu, am avut un tupeu ce nu credeam sa il am, agatandu-l eu pe el mai mult decat el pe mine.

O sa merg la psihoterapie insa pana atunci nu stiu si nu mai suport starea asta.
Se poate face ceva sa scap de dorinta asta? Macar putin.
Nu spun ca sunt dependenta dar daca trece o saptamana si nu am avut contact sunt praf emotional.
O sa spuneti ca ar trebui sa ma bucur, sa profit de perioada asta a vietii dar nu, nu e ok. Nu asa.
Nu pot avea relatii asa..doar sexuale. Nu pot si nu vreau sa fiu asa.
Ce pot face? Am auzit ca ar fi un tratament.. este?
O relatie frumoasa nu cred ca o sa am curand, e nevoie de multi ani cred eu, pana sa fiu ok, sa nu ma arunc in bratele unui psihopat, narcisist, iarasi, sau a unei persoane ok..dar cu care sa nu creez ceva frumos, demn de a fi exemplu pt copilasul meu, adica sa fie iubire, intelegere, disciplina etc.
De aceea as avea nevoie de un..tratament, ceva, sa nu mai fiu asa, cu schimbarile astea hormonale urate.
La fiecare ovulatie si inainte si in perioada menstruatiei sunt praf emotional, ina de nervi, sindrom premenstrual urat.

Multumesc !

Buna.
Sertralina (de la psihiatru) merge pe depresie, anxietate, sindrom premenstrual, scade libidoul.

daca mergi la lucru si nu ai probleme in a crea relatii cu colegii, atunci iti trebuie doar putina rabdare sa prinzi momentul oportun pt a gasi pe cineva cu care sa formezi o relatie.
nu trebuie sa fie neaparat coleg, ci prieten de-al unui coleg de lucru.

gandeste-te asa: ce a fost mai greu a trecut ;) ai luat decizia corecta sa te desparti de fostul.

In a crea relatii cu colegii..am probleme.mereu am avut. Adica merg pana intr un punct.ma refer la colege. Cu barbati nu socializez decat strictul necesar. Nu ca nunas vrea, ca mereu m-am simtit mai ok sa am prieteni barbati dar mereu a fost vorba de faptul ca ma placeau.
Partenerul actual l-am cunoscut la lucru dar relatia am inceput-o cand nu mai lucram cu el.

Am probleme de relationare, nu ma deschid complet, nu ma pot lasa vazuta, nu ma accept asa cum sunt, sunt mai ciudata si mereu șochez sau sperii sau..mai rău.
Am un stil ciudat, ori sunt placuta maxim ori sunt groaznica pt unii.

Decizia de a ma desparti o sa fiu conbinsa toata viata ca a fost cea mai buna!
Dar drumul spre vindecare e foarte lung si sunt constienta ca probleme am si eu, de dinainte de a avea relatia abuziva. Doar ca el mi le-a agravat maxim si a adaugat multe peste. El.eu, ca eu am intrat in relatie..nu am fost fortata..doar manipulata
Multumesc!

Clara_p
O s amerg dar nu stiu unde. Adica ma duc cu trimitere d ela medicul de familie? Direct la psihiatru sau la psiholog?
Momentan nu imi permit financiar sa merg la privat.

Am luat si htp5, am crezut ca imi facea bine, poate mi-a facut doar ca la un moment dat aveam stari d emelancolie si nervi maximi, plangeam, acuzam, scoteam toate durerile din mine, asupra celorlalti, intr-un mod agresiv uneori, alteori raneam tare, fiind indirerata tare.

Cred ca mi-a facut bine htp5..cel putin initial pt ca am fost foarte jos, demoralizata, negativa, si luand htp5 aveam stari d ebucurie inexicabila, ma simteam pozitiva. Indrazneam sa sper.
Nu am mai luat pt ca am simtit ca nu mai am nevoie, incepusem sa lucrez, sa socializez.
Si cand le luam, luam cate 1 la 2..3 zile doar.
Multumesc!!!

Cu trimitere de la medicul de familie, mergeti la un psihiatru.

Asa o sa fac.
Multumesc!