Obsedat de nepotul lui

Buna ziua, mi-am facut curaj sa scriu aici pentru ca ma aflu intr-o situatie fara iesire. Suntem casatoriti de 8 ani, fiecare a mai avut cate o casnicie esuata, el este mai mare decat mine cu 9 ani, eu avand 36.
Am incercat fara succes sa facem un copil, pentru ca el isi doreste foarte mult, dar eu am avut niste probleme cu polipi uterini care se tot reformeaza si se pare ca este spre imposibil sa raman insarcinata.
El are un frate mai mic, de cand sotia lui a ramas gravida, al meu a facut totul pentru ea si copilul asta, practic se comporta de parca este al lui. Cumnata si-a dat seama imediat si a inceput sa speculeze situatia, mai ales ca soacra noastra i-a spus ca o invidiez eu ca ea poate sa faca copii si eu nu, desi chiar nu e cazul de invidie, voiam doar ca eu sa fiu iar pe primul loc pentru barbatul meu.
Intre timp, fratele si cumnata s-au mutat in alta tara si el a tinut mortis sa mergem dupa ei, desi eu am o profesie de care sunt multumita in tara, i-am facut pe plac pentru ca n-am vrut sa renunt la el si la casnicia noastra, m-am gandit sa fac un sacrificiu si l-am urmat.
Prima oara a venit el si a stat la ei, dupa ce am venit si eu, cumnata ne-a pus in vedere sa ne mutam, apoi ne-a interzis sa mai vedem copilul, habar nu am din ce motiv, sotul le promisese ca-i ajuta cu o suma de bani dar nu i-a mai ajutat pentru ca ne trebuia masina, si de aici a plecat totul.
Ne-am mutat cu chirie, ne-am anagajat si un an de zile fratele lui nu l-a cautat, isi faceau petreceri de Paste si Craciun, nu l-a chemat niciodata pe acolo, sotul a insistat ca vrea sa vada copilul, fratele i-a zis ca nu, ca i-a jignit sotia si nu poate trece peste.
Intre timp ea s-a vopsit culoarea mea de par, a inceput sa cumpere tot ce cumparam si eu, postam eu ceva a doua zi posta si ea la fel, ma duceam eu undeva se ducea si ea.
Eu mi-am dat demisia dupa un an pentru ca pur si simplu eram ca o sclava pe plantatie, nu mai rezistam fizic acolo, m-am dus in tara pentru doua saptamani sa-mi rezolv ceva cu dantura, intre timp al meu si-a schimbat jobul si acum castiga foarte bine, isi permitea inclusiv sa ma tina acasa pana gasesc ceva mai ok de munca.
Fratele si cumnata au prins momentul si l-au abordat pe sot, ca daca vrea, poate sa vada copilul usa lor e deschisa, dar cu o singura conditie, sa nu cumva sa vin si eu, ea nu ma vrea la ea in casa pentru ca i se pare ca nu o respect.
Sotul nu mi-a zis nimic pe moment ca sa nu ma supar si credea ca va aplana el conflictul si ca ne va impaca cumva, dar in noaptea de Revelion, fix dupa miezul noptii, a sunat nepotul (are aproape 5 ani) sa vina neaparat baarbatul meu la ei, si cumnata pe fundal repeta :dar sa vii, da? Neaparat! Hai, ca te asteptam! Bineinteles ca al meu sot dus a fost, m-a lasat singura in casa in noaptea de Revelion.
Ne-am certat urat de tot de atunci, el imi zice ca copilul este cel mai important pentru el, ca ar face orice pentru el inclusiv sa se injoseasca in fata cumnatei si sa le dea bani, de atunci e non-stop la ei, vrea sa-l ajute pe frate-sau cu bani sa faca un curs, ia copilul de la scoala, eu am devenit colega de apartament.
Nu mai pot accepta situatia, imi vreau barbatul inapoi si sa fiu pusa pe primul loc, nu inteleg de ce trebuie sa concurez cu un copil care nici macar nu e el lui, ma simt ca si cum m-as fi maritat cu un barbat cu copil si fosta nevasta.
Ultima varianta ar fi sa ma intorc in tara si sa-l las sa-si hraneasca obsesia, pentru ca mi-a demonstrat clar ca eu nu contez deloc.

Am purtat nenumarate discutii cu el pe acest subiect, el vede un copil ca fiind cea mai mare realizare a unui om pe pamant, spune ca cei care nu au copii traiesc degeaba, se simte frustrat ca nu a reusit si el sa aiba, de mentionat ca a incercat si cu cele de dinaintea mea si nu a reusit.
Recunosc ca eu nu-mi doresc un copil asa de tare, nu ma raportez la asta ca la cea mai mare realizare, consider ca te poti simti fericit si multumit si fara copii, daca asa este sa fie. Nu am facut mari sacrificii, tratamente, inseminari sa raman insarcinata, insa nici el nu e de acord cu tratamentele astea, tot mai spera ca la 45 ai lui si 36 ai mei se va intampla minunea pe cale naturala.
Da, asupra nepotului a proiectat toate dorintele lui, mai ales ca cel mic e copia fidela a fratelui lui, el fiind foarte atasat de fratii si parintii lui. Atasamentul orb fata de ai lui l-a adus aici, toate femeile de pana acum parasindu-l din cauza ca isi punea mereu mai presus familia, dar eu am fost poate prea oarba sa vad asta, sau am crezut ca voi fi eu cea care il va schimba.
Cumnata manipuleaza foarte bine situatia in favoarea ei, m-a exlus pe mine si l-a adus pe el in punctul in care face numai ce vrea ea, conditionat ca altfel nu va mai vedea copilul.
Ma simt ca a 5-a roata la caruta in familia lui, pentru ca si parintii lui sunt topiti dupa nepot si il imping pe sot de la spate sa nu se mai certe cu ei pentru mine, mai bine sa divorteze ca eu oricum nu-i fac copii si nu vreau sa muncesc ( aici n-am gasit decat munca de fabrica, cu care n-am fost obisnuita, dar am muncit totusi ca o sclava un an de zile ).
Singurul lucru pentru care n-a divortat pana acum cred ca este locuinta din tara pe care nu vrea s-o imparta.
Da, am fost dispusa sa renunt la tot pentru el, si pentru a fi maritata, pentru ca am mai trecut printr-un divort care m-a traumatizat si apoi pana la el au urmat numai relatii in care nimeni nu ma lua in serios sau mi se reprosa ca am fost maritata, ma simt batrana s-o mai iau de la capat singura in tara si cu un salariu cu care sa supravietuiesc de azi pe maine.
Increderea in barbati oricum mi-o pierdusem pana la el, asa ca nu ma mai vad prea curand intr-o relatie, sunt o fire introvertita si nu-mi place sa ies si sa cunosc lume, mi se pare ca toti vor doar un singur lucru sau isi bat joc, asa ca prefer sa stau singura.
Am intrat in depresie, aici nu gaseac niciun job, am aplicat, am fost la interviuri, mi-au spus ca am luat jobul si ma vor cauta ei sa ma anunte cand incep, nu m-au mai cautat deloc, am inteles ca asta e un lucru care se practica aici, dar ajung sa nu mai am deloc incredere in mine si in capacitatile mele profesionale.
Recunosc ca da, as fi facut orice sa raman cu el daca m-ar fi pus pe mine pe primul loc, dar cum este clar ca nu eu primez pentru el, trebuie sa ma detasez si sa ma gandesc la ce este mai bine pentru mine.

Nu aveam neaparat o intrebare, ci nevoia de ajutor pentru a intelege unde am gresit eu, daca se mai poate salva ceva, daca e normal ca el sa simta astfel de lucruri pentru un copil care nu e al lui, sa ma dea pur si simplu la o parte total numai pentru ca asa i-a cerut sotia fratelui lui.

Nu el a facut alegerea de a ma exclude, ci cumnata, mama copilului, i-a spus ca poate sa vada copilul doar cu o conditie, sa vina fara mine, iar el a acceptat conditia impusa pentru ca era unica varianta posibila sa-l vada, dupa un an in care i s-a interzis total accesul.
El ar vrea acum ca eu sa ma duc sa discut cu ea, eventual sa ma umilesc pentru a fi "iertata" si lasata sa am contact cu copilul, lucru pe care nu sunt dispusa sa-l fac, pentru ca nu cred ca am gresit cu nimic fata de ea.
Mi-a zis ca nu vrea sa fie pus in situatia de a alege, dar ca daca noi nu avem copii, el isi va trata nepotul exact ca si cum ar fi copilul lui (sustine ca pentru el copilul este cea mai importanta persoana din viata lui )si eu trebuie sa ma hotarasc daca accept sau nu.
Da, am exclus toate relatiile si am probleme de comunicare tocmai din cauza experientelor neplacute prin care am trecut inainte, deazamagiri din partea asa-ziselor prietene, rude, potentiali parteneri.
Nici aceasta relatie nu era perfecta pentru ca el este foarte incapatanat dar in rest n-am avut probleme majore pana sa apara nepotul ( de cand l-a vazut prima oara, ii straluceau ochii de parca tocmai si-ar fi gasit sensul vietii ).

Vrea sa nu mai fac nicio afirmatie referitoare la familia lui, din felul in care se exprima acea familie nu ma cuprinde si pe mine (m-a lasat singura imediat dupa miezul noptii de Revelion pentru a se duce acolo, eu nefiind invitata).
Imi spune mereu ca relatia noasta nu va functiona daca nu fac cum vrea el, adica sa-l las sa se duca la copil de cate ori vrea si sa-i ajute cu bani si diverse, pentru ca a simtit ca-s lasa si momentan nu am unde sa plec fara sprijin financiar, abia din septembrie pot sa-mi reiau serviciul din tara care oricum nu-mi aduce cine-stie-ce venit. Mizeaza pe faptul ca sunt dependenta de el si mi-a spus ca fara el, din cauza rautatii mele, ma voi autodistruge ( faptul ca nu sunt de acord ca copilul sa fie mai important decat mine denota rautate, in ochii lui ).