Eritrocitoza (etritrocite/globule roșii crescute în sânge) - explicații

Eritrocitoza reprezintă creșterea numărului de eritrocite (globule roșii ale sângelui) peste valoarea normală. În termeni medicali, eritrocitoza poate fi definită ca o proliferare necrontrolată și predominantă a globulelor roșii ale sângelui.
Eritrocitoza poate fi datorată creșterii masei eritrocitare totale sau scăderii volumului plasmatic și are drept consecință apariția poliglobuliei cu creșterea vâscozității sângelui (hipervâscozitate), creșterea volemiei (hipervolemie) și apariția unor tulburări hemodinamice importante.

Eritrocitoza poate duce la apariția policitemiei, o afecțiune caracterizată prin creșterea numărului de eritrocite la nivel sangvin peste valoarea normală. Eritrocitoza este mai frecvent înregistrată în rândul populației masculine, aflată peste vârsta de 40 de ani. [1], [2]

Cauzele apariției eritrocitozei

Principalele afecțiuni sau condiții patologice care duc la apariția eritrocitozei:

• Poliglobulie
• Policitemia vera
• Policitemia primară familială
• Sindromul Gaisbock
• Hipertensiunea pulmonară primară
• Cordul pulmonar cronic
• Boala pulmonară cronică
• Bronhopneumopatia cronică obstructivă
• Afecțiunile cardiace congenitale cianogene
• Hemoconcentrația
• Carcinomul hepatocelular și alte tumori maligne ale ficatului
• Cancerul de rinichi
• Sindroamele de hipoventilație (precum apneea de somn, sindromul Picwick sau hipoventilația alveolară primară)
• Rinichiul polichistic
• Rinichiul în potcoavă
• Stenoza de arteră renală
• Hidronefroza
• Tumorile benigne ale uterului (precum leiomiomul sau tumorile fibrinoide)
• Tumorile vasculare cerebeloase
• Anumite afecțiuni endocrine, precum sindromul Cushing, feocromocitomul, hiperaldosteronismul primar, sindromul Barter, tumorile ovariene virilizante
• Bolile alergice
• Șocul anafilactic
• Hemangiomul cerebral
• Arsurile
• Sindromul de deshidratare apărut prin febră sau vărsături.

Factori de risc pentru eritrocitoză:

• Urcarea la altitudine
• Fumatul
• Stresul psiho-emoțional
• Staza venoasă prelungită
• Expunerea la anumite substanțe chimice
• Administrarea anumitor medicamente, precum androgeni, glucocorticoizi, corticotropina, antitiroidienele, danazolul, pilocarpina, hidroclorotiazida, mycophenolatul, eritropoietina.
• Abuzul de eritropoietină etc. [2], [3], [4], [5]

Clasificarea eritrocitozelor

În funcție de factorii etiologici implicați:

• Eritrocitoza/policitemia relativă (sau falsa eritrocitoză), secundară scăderii volumului plasmatic, apărută în contextul hemoconcentrației sau a sindromului Gaisbock
• Eritrocitoza/policitemia absolută, datorată creșterii masei eritrocitare totale. Aceasta la rândul ei poate fi subslasificată în două categorii:

1. eritrocitoza/policitemia absolută primară (policitemia familială, policitemia vera)
2. eritrocitoza/policitemia absolută secundară, determinată de scăderea oxigenării tisulare (eritrocitoză fiziologică/hipoxică) sau producției excesive de eritropoietină (eritrocitoză nefiziologică) ; eritrocitoza secundară este înregistrată în contextul afecțiunilor prezentate anterior.

• Eritrocitoza/policitemia idiopatică (de etiologie necunoscută). [1], [2]

Manifestări clinice asociate eritrocitozei

Eritrocitoza duce la apariția policitemiei, care poate debuta insidios, prin cefalee, tulburări vizuale, amețeli, astenie, prurit cutanat apărut în urma efectuării băilor calde sau poate debuta brusc, prin apariția infarctului miocardic acut, a tromboflebitelor membrelor inferioare sau a emboliei pulmonare (datorită statusului trombotic favorizant, specific acestei afecțiuni).

Din punct de vedere clinic, eritrocitoza poate fi însoțită de numeroase manifestări clinice, aparținând sferei de afectare cardiovasculară, neurologică, abdominală, psihologică și articulară.

• Manifestări neurologice: cefalee, amețeli, tulburări vizuale (vedere neclară, încețoșată, dublă, fosfene), insomnii, astenie și parestezii.
• Manifestări cardiace: angină pectorală (durere precordială cu caracter specific, de gheară, junghi sau înțepătură), dispnee, tahicardie, palpitații, claudicație intermitentă.
• Manifestări specifice afectării vasculare: diferite tipuri de hemoragii, precum epistaxis, hemoragii digestive (exteriorizate prin hematemeză, melenă, hematochezie), gingivoragii, hemoragii conjnctivale, hematurie, metroragie etc.
• Manifestările abdominale apărute în contextul eritrocitozei sunt reprezentate de apariția durerilor epigastrice (epigastralgii) și sunt datorate asocierii ulcerului gastric sau duodenal.
• Manifestările articulare: dureri osoase, dureri articulare și dureri musculare.
• De asemenea, în contextul eritrocitozei pot apărea anumite manifestări psihice: depresie, anxietate, halucinații, confuzie.

La examinarea clinică a bolnavului cu eritrocitoză, medicul poate decela prezența următoarelor semne clinice:

• Facies pletoric
• Leziuni de grataj pe suprafața pielii
• Cianoza roșie a tegumentelor și a mucoaselor
• Splenomegalie moderată
• Hepatomegalie moderată
• Creșterea valorilor tensionale (secundară hipervolemiei apărută în acest context)
• Creșterea frecvenșei cardiace (tahicardie) și a amplitudinii pulsului. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnosticarea eritrocitozei

Diagnosticul de eritrocitoză se pune în urma determinării hemoleucogramei complete, care indică următoarele aspecte patologice specifice:

• creșterea numărului de eritrocite peste 5.100.000/mm cubi de sânge la femei, respectiv peste 5.700.000/mm cubi de sânge la bărbați.
• creșterea concentrației de hemoglobină peste 16 grame/100 ml sânge la femei, respectiv peste 17,5 grame/100 ml sânge la bărbați.
• creșterea valorilor hematocritului peste 45% la femei și bărbați.

În cadrul eritrocitozei, analizele de laborator (sânge și urină) indică frecvent modificarea următorilor parametrii biologici:

• creșterea masei eritrocitare totale
• creșterea volumului sangvin până la 8-10 litri, cu valori ale hematocritului de peste 50%
• creșterea numărului de leucocite (globule albe a sângelui, leucocitoză), cu atingerea unor valori serice de aproximativ 30.000/mm cubi
• creșterea cu predominanță a numărului de leucocite bazofile (bazofilie)
• creșterea numărului de trombocite (trombocitoză)
• păstrarea în limite normale a satrației în oxigen a sângelui (de peste 92%)
• scăderea valorilor serice ale vitezei de sedimentare a hematiilor (până la 1mm/oră)
• creșterea valorilor serice ale fosfatazei alcaline
• creșterea acidului uric seric (de peste 8 mg%)
• creșterea nivelului seric al vitaminei B12 (de peste 900 pg/ml)
• creșterea transcobalaminei I
• creșterea vâscozității sângelui
• modificarea valorilor serice și urinare normale ale eritropoietinei (scăderea valorilor eritropoietinei serice și urinare în contextul policitemiei vera și creșterea lor în contextul poliglobuliilor secundare). [1], [2]

Tratamentul eritrocitozei

Corectarea eritrocitozei se poate realiza prin următoarele metode terapeutice:

• Flebotomie (secționarea unei vene pentru extragerea sângelui) în cantitate de aproximativ 300-500 ml sânge, efectuată lla un interval de două sau trei zile, până se obține o scădere a valorilor hematocritului sub 45%. Ritmul sângerăilor de întreținere este direct proporțional cu ritmul de refacere a eritrocitozei.
• În cazul persoanelor vârstnice sau în cazul bolnavilor cu afecțiuni cardiace, flebotomia clasică constă în evacuarea a 200 ml de sânge și este urmată de flebotomia izovolumetrică, care presupune administrarea de Dextran sau sef fiziologic concomitent cu eliminarea sângelui.
• Tratamentul cu fosfor radioactiv, în cazul persoanelor vârstnice, cu multiple comorbdități, cărora le sunt contraindicate chimioterapia sau flebotomia, precum și în cazul bolnavilor cu policitemie fără răspuns la chimioterapie și flebotomie. Tratamentul cu fosfor radioactiv se asociază riscului crescut de apariție a leucemiei acute.
• Chimioterapia cu Busulfan, Clorambucil sau Alkeran favorizează scăderea numărului de eritrocite, însă prezintă risc de hipoplazie medulară și isc leucemogen. [1], [2], [3], [4], [5]

Complicațiile eritrocitozei

Datorită creșterii vâscozității sângelui și a statusului protrombotic favorizant, eritrocitoza poate avea următoarele consecințe negative asupra organismului uman:

• Apariția anumitor fenomene trombotice, precum infarctul miocardic acut, accidentul vascular cerebral, embolia pulmonară, tromboza mezenterică sau tromboflebita membrelor inferioare.
• Apariția anumitor fenomene hemoragice, precum hemoragii cerebrale (exteriorizate prin epistaxis), hemoragii gastro-intestinale (exteriorizate prin hematemeză, melenă, hematocheziee), hemoragii conjunctivale, hemoragii uro-genitale (exteriorizate prin metroragii, hematurie).
• Apariția litiazei renale, a artritei gutoase sau a nefropatiei urice (datorită hiperuricemiei asociate eritrocitozei)
• Instalarea ulcerului gastric sau duodenal
• Instalarea aplaziei medulare iatrogene
• Apariía anemiei hipocrome feriprive. [1], [3], [4], [5]