Embriotransfer - procedura și ghidul pacientei

Embriotransferul reprezintă etapa finală a fertilizării in vitro (FIV) și implică plasarea unuia sau mai multor embrioni în uterul unei femei cu speranța că aceștia se vor implanta în endometru, dând naștere unei sarcini viabile și ulterior, unui nou-născut sănătos. Embriotransferul, deși pare o procedură simplă la prima vedere, necesită o abordare atentă și meticuloasă, având în vedere că fiecare etapă a procesului poate influența succesul procedurii. (1, 2)

Pregătirea pentru embriotransfer

Înainte de embriotransfer, este esențial să se asigure că uterul este în condiții optime pentru a primi embrionul. Histerosonografia sau ecografia transvaginală sunt adesea utilizate pentru a evalua forma, dimensiunea și prezența eventualelor anomalii sau polipi în cavitatea uterină. După evaluarea uterului, pacientele sunt puse adesea pe un regim de medicamente care includ estrogen și progesteron pentru a pregăti endometrul și pentru a crea un mediu propice implantării embrionului. Dozele și durata tratamentului pot varia în funcție de pacient. În perioada de pregătire, femeile sunt monitorizate prin intermediul ecografiilor pentru a verifica grosimea și calitatea endometrului. De asemenea, sunt verificate și nivelurile hormonale pentru a asigura condiții optime pentru embriotransfer. (1, 2, 4, 5)

Tipuri de embrioni folosiți pentru embriotransfer

Pentru embriotransfer, embrionii pot proveni din diferite surse și pot fi la diferite stadii de dezvoltare. Principalele tipuri de embrioni folosiți pentru embriotransfer includ:

• embrioni proaspeți (obținuți și cultivați în laborator imediat după un ciclu de FIV, fără a fi congelați, și ulterior transferați într-un interval scurt de timp);
• embrioni congelați (provin din cicluri anterioare de FIV și au fost congelați pentru a fi utilizați ulterior - embrionii congelați sunt dezghețați și, dacă supraviețuiesc procesului, sunt transferați în uter). (1, 3, 8)

Selecția embrionilor

Înainte de efectuarea procedurii propriu-zise, specialiștii în reproducere evaluează cu atenție embrionii disponibili pentru transfer. Se iau în considerare factori precum morfologia, rata de diviziune și orice anomalie potențială. Având în vedere că numărul ideal de embrioni transferați este un subiect de dezbatere datorită riscului de sarcini multiple, decizia se bazează pe vârsta pacientei, istoricul sarcinilor anterioare și calitatea embrionilor. (1, 3)

Cum se desfășoară procedura?

Pacienta este plasată într-o poziție similară cu cea pentru un examen ginecologic, iar un speculum este introdus în vagin pentru a oferi vizibilitate cervixului. Embrionii sunt aspirați într-un cateter subțire, flexibil, cu ajutorul căruia sunt introduși ulterior în cavitatea uterină, prin cervix. Pentru ghidarea procedurii, medicii folosesc ecografii transabdominale. Odată ajuns la locul optim în uter, embrionii sunt eliberați din cateter. Pe parcursul procedurii, care durează în general aproximativ 10 minute, pacienta este de obicei trează și nu resimte dureri. După transfer, pacienta este sfătuită să se odihnească pentru o perioadă scurtă în clinica. (1, 4, 5)

După embriotransfer

După procedură, femeilor li se recomandă să evite efortul fizic intens și să își continue medicația hormonală prescrisă. Este normal ca pacienta să simtă un disconfort ușor sau să aibă scurgeri reduse de sânge. Primul test de sarcină se face de obicei la două săptămâni după embriotransfer. Se recomandă, de asemenea, evitarea pentru câteva săptămâni a băilor fierbinți și a saunelor, cât și a contactelor sexuale. (1, 2, 4)

Factori care influențează rata de succes

Rata de succes a embriotransferului depinde de mai mulți factori. Vârsta pacientei este unul dintre cei mai importanți predictori, cu șanse mai mari pentru femeile sub 35 de ani. Calitatea embrionilor, numărul de embrioni transferați și grosimea endometrului pot, de asemenea, influența rezultatul. Rata de succes variază, de asemenea, în funcție de clinica și de tehnologia folosită. Potrivit statisticilor actuale, în medie, șansele de a avea o sarcină după un embriotransfer variază între 20% și 50%, cu o probabilitate mai ridicată de succes în cazul utilizării embrionilor proaspeți. (1, 6, 7)

Riscuri și complicații

Embriotransferul este în general o procedură sigură. Totuși, ca orice intervenție medicală, există anumite riscuri asociate. Infecția și sângerarea sunt complicații rare. Există, de asemenea, riscul unei sarcini ectopice, când embrionul se implantează în afara uterului. Sarcinile multiple, deși pot fi dorite de unele cupluri, vin cu propriile riscuri atât pentru mamă, cât și pentru copii. (1, 5)

În ce situații poate fi necesar un embriotransfer?

Embriotransferul este recomandat în cadrul procedurii de fertilizare in vitro (FIV) și este indicat pentru femeile care se confruntă cu diverse provocări care fac imposibilă obținerea unei sarcini în mod natural. Printre condițiile care pot duce la probleme de fertilitate se numără:

• sindromul ovarului polichistic (afecțiune hormonală care poate afecta ovulația și calitatea ovulelor);
• endometrioza (afecțiune caracterizată prin creșterea unui țesut similar cu cel uterin în afara cavității uterine);
• fibroamele uterine (tumori benigne care cresc în sau pe peretele uterului și care pot afecta implantarea embrionului);
• polipii endometriali (formațiuni benigne care se dezvoltă pe mucoasa uterului și care pot obstrucționa cavitatea uterină);
• aderențele pelvine (țesut cicatricial care se poate forma în pelvis după intervenții chirurgicale sau infecții și care poate afecta funcția ovarelor sau trompelor);
• diferite condiții congenitale sau dobândite, precum septul uterin sau uterul bicorn (pot afecta capacitatea uterului de a susține o sarcină);

De asemenea, există câteva afecțiuni legate de factorul masculin care pot face imposibilă conceperea unui copil pe cale naturală:

• oligospermia (se referă la prezența unui număr redus de spermatozoizi în lichidul seminal - cauzată de o varietate de factori, inclusiv probleme hormonale, obstrucții fizice sau probleme legate de sănătatea testiculelor);
• astenozoospermia (caracterizată printr-un număr redus de spermatozoizi mobili în eșantionul seminal, poate fi rezultatul unor factori precum infecțiile, expunerea la toxine sau cauze genetice);
• teratozoospermia (se referă la o proporție crescută de spermatozoizi care prezintă anomalii morfologice). (1, 5, 9)

Întrebări frecvente

Câți embrioni vor fi transferați?

Decizia cu privire la numărul de embrioni transferați în timpul procedurii depinde de vârsta pacientei, calitatea embrionilor și reglementările clinicii sau ale țării. (1, 5)

Este dureroasă procedura?

Procedura de embriotransfer este, în general, considerată una minim invazivă. Majoritatea femeilor compară experiența cu aceea a unui examen ginecologic obișnuit. Deși majoritatea femeilor nu raportează dureri sau raportează un disconfort minim, este posibil să se simtă o ușoară presiune atunci când cateterul este introdus în uter sau crampe ușoare după procedură. (10)

Este posibilă obținerea unei sarcini multiple prin FIV?

Da, în funcție de numărul de embrioni transferați și de succesul implantării, există posibilitatea unei sarcini gemelare sau multiple. Totuși, decizia privind numărul de embrioni transferați va fi luată în considerare pentru a echilibra șansele de succes cu riscul unei sarcini multiple. (11, 12)

Cum afectează vârsta șansele de succes?

Vârsta este un factor important în succesul FIV. Pe măsură ce femeile înaintează în vârstă, calitatea și cantitatea ovulelor scad, ceea ce poate influența rata de succes a procedurii. (5, 8)

Cât de repede se poate reveni la activitățile normale după procedură?

În general, procedura de embriotransfer nu necesită o perioadă lungă de recuperare. Multe femei se simt capabile să reia activitățile lor obișnuite în aceeași zi, inclusiv mersul la lucru sau efectuarea sarcinilor casnice ușoare. Totuși, este important să se evite activitățile care solicită efort fizic intens, cum ar fi ridicarea de greutăți sau exercițiile viguroase, pentru cel puțin 24-48 de ore după procedură. (1, 13, 14)

Există vreo restricție alimentară după procedură?

Deși nu există restricții alimentare stricte, este recomandat să se evite alimentele sau băuturile care pot perturba echilibrul hormonal sau circulația sângelui către uter. Se sugerează menținerea unei diete echilibrate bogată în nutrienți și vitamine esențiale pentru sprijinirea unei posibile sarcini. Consumul excesiv de cofeină și alcool ar trebui redus sau eliminat, deoarece poate avea efecte negative asupra implantării și dezvoltării embrionare. De asemenea, este indicat să se evite alimentele crude sau nepasteurizate, care pot prezenta riscuri de infecție. (15, 16)

Ce simptome apărute după procedură reprezintă motive de îngrijorare?

Orice sângerare severă, dureri intense sau simptome similare cu cele ale sindromului de hiperstimulare ovariană (cum ar fi balonare severă, dureri abdominale sau dificultăți de respirație) ar trebui să fie aduse imediat la cunoștința medicului. (1, 5)