Egoclinic

Părul, ca anexă cutanată, acoperă întreaga suprafață a pielii, cu excepția palmelor și tălpilor.

Deși nu are vreun rol vital important, părul are funcții de termoreglare, de protecție împotriva agresiunilor fizice și intervine în comunicarea socială și sexuală. De aceea, afecțiunile părului au un impact semnificativ atât social cât mai ales, psihologic.

Din acest punct de vedere, tratamentul afectiunilor parului a reprezentat si reprezinta un interes aparte, atat in lumea medicala cat si in saloanele de infrumusetare. Pentru abordarea afectiunilor care evolueaza cu pierderea sau rarirea parului, medicul actioneaza prin stabilirea unui diagnostic clar, prin evaluare clinica si paraclinica, identifica mecanismul etiopatogenic ce a determinat afectarea foliculului pilos, urmareste eventuale asocieri morbide, stabileste prognosticul bolii si tratamentul adecvat. In ultimii ani, rezultatele cercetarilor in domeniul fiziopatologiei parului au imbogatit semnificativ arsenalul terapeutic, de aceea medicului ii revine sarcina de a stabili clar diagnosticul si tratamentul cel mai potrivit. Aplicarea aleatorie a unor tratamente considerate de regenerare a parului, in afara faptului ca pot fi ineficiente, dimpotriva, daca sunt folosite in alopecii in care pot inrautati evolutia bolii, determina inrautatirea si prelungirea afectiunii.

Dermatologia este specialitatea medicala care pregateste medicul in abordarea complexa si corecta a afectiunilor parului, de aceea consider imperativ un consult dermatologic, eventual urmat de alte investigatii, inainte de a initia un tratament de recuperare a parului. In cazul pierderii sau raririi parului, toate zonele pot fi afectate, dar o influenta majora asupra pacientului au zonele de la nivelul scalpului, sprancenelor, genelor si fetei. De aceea, marea majoritate a tratamentelor sunt solicitate si elaborate in acest scop.

In clasificarea generala, alopeciile sunt impartite in alopecii necicatriciale, in care exista posibilitatea remisiei spontane sau sub tratament si alopecii cicatriciale, asociate cu alterarea structurii tegumentului adiacent, care duc la pierdere definitiva a parului din zona afectata. La interfata dintre aceste doua clase mari se afla alopeciile bifazice, care dupa o faza initiala reversibila, trec intr-o faza ireversibila, cu inlocuirea foliculului pilos de tesut fibros.

Dupa stabilirea clara a diagnosticului si a mecanismelor patogenice, se poate alege tratamentul cel mai potrivit bolii respective. Abordarea terapeutica, in conceptia mea, trebuie facuta in urmatorii pasi:

• Identificarea carentelor, dezechilibrelor si comorbiditatilor asociate care pot actiona ca factor declansator sau agravant si initierea tratamentului acestora.
• Intreruperea mecanismului patogenic al dezvoltarii alopeciei respective.
• Stimularea directa sau indirecta a cresterii parului.

Apare ca o concluzie logica, sustinuta de observatiile clinice in cei peste 20 de ani de activitate in clinica mea de tricologie, ca stimularea cresterii parului in lipsa intreruperii lantului etiopatogenic determinant, este sortita esecului, sau, si mai rau, poate determina evolutia bolii.

Pentru mai multe informații, vă invităm să accesați acest link: https://egoclinic.ro/posibilitati-terapeutice-de-recuperare-a-parului/