Efecte secundare ale antidepresivelor

Utilizate în tratamentul depresiei moderate sau severe, antidepresivele joacă un rol important în reducerea simptomelor, având o eficiență demonstrată și potențată de asocierea psihoterapiei.

Unul dintre modurile de acțiune al antidepresivelor îl reprezintă blocarea recaptării serotoninei, nivelul crescut de serotonină având efect asupra bunei dispoziții.

În majoritatea cazurilor, aceste medicamente sunt sigure și eficiente, dar ca oricare altă medicație ce acționează asupra echilibrului chimic al organismului, ele pot prezenta o serie de efecte adverse. Aceste efecte diferă de la o persoană la alta, în funcție de terenul genetic al fiecăruia sau de alte afecțiuni medicale coexistente.

Cele mai comune efecte adverse ale antidepresivelor sunt:

Somnolența crescută

Somnolența apare ca un efect sedativ direct al antidepresivului;

Uneori, efectele adverse ale antidepresivelor de tip ISRS (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei) pot consta atât în hipersomnii, cât și în insomnii sau alte tulburări ale somnului precum coșmarurile.
Amitriptilina, Trimipramina și Doxepina prezintă cele mai intense efecte sedative.

Creșterea ponderală

Un efect advers tardiv al antidepresivelor și unul dintre motivele pentru care pacienții întrerup medicația este creșterea ponderală. Aceasta poate fi prevenită prin respectarea unei diete adecvate și a unui program recomandat de exerciții fizice.

Efecte psihiatrice

Un efect advers important al tuturor antidepresivelor triciclice și a altor tipuri de antidepresive este reprezentat de posibilitatea de a induce un episod maniacal, atât la persoanele cu tulburare bipolară cât și la cele care nu prezintă istoric de tulburare bipolară.

Efecte anticolinergice

Sunt frecvente în cazul administrării antidepresivelor triciclice, și adesea impun scăderea dozelor datorită tolerabilității reduse.
Efectele anticolinergice ale antidepresivelor: uscăciunea mucoasei bucale, constipație, vedere neclară, retenție urinară. Guma de mestecat fără zahăr poate atenua uscăciunea mucoasei bucale.

Efecte cardio-vasculare

Toate antidepresivele triciclice pot determina tahicardie, care poate persista un timp mai îndelungat și reprezintă un motiv frecvent al întreruperii tratamentului, în special la persoanele tinere. Alt efect advers îl constituie hipotensiunea arterială ortostatică. Tratamentul acesteia constă în evitarea consumului de cofeină și asigurarea unui aport de minimum 2 litri de apă pe zi.

Efecte hepatice

Antidepresivele triciclice produc adesea o creștere benignă și autolimitata a concentrației transaminazelor serice.

Disfuncția sexuală – inhibiția sexuală

Reprezintă cel mai frecvent efect advers al inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), cu o incidență de aproximativ 50%, cele mai obișnuite acuze referindu-se la scăderea libidoului. Tratamentul disfuncției sexuale induse de ISRS include scăderea dozajului și înlocuirea cu un alt tip de antidepresiv.

Efecte adverse gastro-intestinale

Sertralina, Fluvoxamina și Citalopramul determină cel mai crescut procent de efecte adverse gastro-intestinale, acestea incluzând greață, diaree, vărsături și dispepsie.

Efecte edverse hematologice

ISRS afectează funcția trombocitelor și pot favoriza apariția echimozelor.

Tulburări ale glicemiei

ISRS se asociază rareori cu scăderea concentrației de glucoză, de aceea pacienții diabetici trebuie monitorizați atent. [1]

Simptome de discontinuare ale antidepresivelor (sevrajul la antidepresive)

Simptomele de discontinuare (sau „sevraj” – impropriu spus) – sunt simptomele resimțite la încetarea administrării medicamentelor antidepresive (în acest caz).

Debutul apare la întreruperea bruscă a tratamentului, la omiterea unor doze, iar ocazional și în cursul scăderii treptate a medicației. Acestea asociază:

• simptome pseudo-gripale (transpirații, frisoane, dureri musculare),
• amețeli,
• stare de slăbiciune,
• manifestări gastrointestinale (grețuri, vărsături),
• cefalee,
• tulburări ale somnului (insomnii, vise excesive),
• anxietate,
• scăderea capacității de concentrare,
• depresie de rebound și
• uneori, manifestări neurologice.

Acest sindrom nu apare dacă tratamentul a avut o durată mai scurtă de 6 săptămâni (în cazul ISRS), și se remite de obicei spontan în decurs de mai puțin de 3 săptămâni.

Persoanele care au prezentat efecte adverse tranzitorii în primele săptămâni de terapie cu ISRS sunt mai susceptibile de a dezvolta sindrom de sevraj la antidepresive. [2]

Este important de știut faptul că simptomele de discontinuare nu înseamnă recăderea bolii, iar antidepresivele nu determină adicție !
Pentru evitarea acestor simptome, medicul curant vă va indica oprirea graduală, și nu bruscă a medicației, de obicei în decursul a 4 săptămâni. De asemenea, nu este indicat să opriți de la sine tratamentul, în ciuda ameliorării dispoziției. [3]

În concluzie, majoritatea pacienților ce suferă de depresie cunosc o ameliorare sau chiar remitere totală a simptomatologiei în urma tratamentului (în special asociat cu psihoterapia).  

Este importantă recunoașterea posibilelor efecte adverse și discutarea acestora cu medicul dumneavoastră. În anumite cazuri, medicul poate prescrie înlocuirea schemei terapeutice cu un alt tip de antidepresiv, făcând astfel posibilă continuarea tratamentului cu un efect secundar minim.