Durerea de burtă

Durerea de burtă (crampele abdominale sau durerea abdominală) este un simptom comun, cu o durată scurtă sau intermediară, și, de cele mai multe ori, este provocată de afecțiuni care nu pun viața pacientului în pericol. Din punct de vedere clinic, este durerea resimțită oriunde între coaste și regiunea genitală. [1], [2], [3]

Încă de la bun început, trebuie remarcat faptul că există situații în care intensitatea durerii nu se corelează cu gradul de severitate al afecțiunii. Astfel, problemele de sănătate grave (apendicita, cancerul de colon) pot să nu provoace, în stadiile incipiente, niciun fel de problemă. Cu toate acestea, durerea severă, brusc instalată poate indica o problemă se sănătate semnificativă, fiind preferabil ca persoana să fie consultată de un medic. [1], [2], [3]

Durerea de burtă poate apărea la oricine, însă este necesară o atenție sporită dacă se instalează la: persoane foarte tinere (bebeluși, nou-născuți, copii mici), la vârstnici sau la pacienții cu un sistem imun deficitar (pacienții cu HIV/SIDA, persoanele care primesc chimioterapie, bolnavii de tuberculoză, etc.). [3]

Cum acționează boala – tipuri de durere abdominală

Înainte de a prezenta bolile ce au ca răsunet clinic principal durerea de burtă, merită a fi trecută în revistă o clasificare a tipurilor de durere. Astfel, în evaluarea pacientului, medicul va ține cont de caracterul durerii pentru a se orienta în stabilirea diagnosticului.

• Durerea generalizată se resimte în mai mult de jumătate din abdomen și este provocată în majoritatea cazurilor de gastritele virale, indigestie și acumularea de gaze. Accentuarea durerii poate însemna obstrucție intestinală. [2], [3]

• Crampele intestinale reprezintă dureri abdominale de intensitate moderată, care sunt frecvent însoțite de balonare și diaree. Un semnal de alarmă este reprezentat de durerea ce apare des, durează mai mult de 24 de ore și care este însoțită de febră. [2], [3]

• Durerea colicativă este o acea durere care apare în valuri (începe și se finalizează brusc), fiind de intensitate severă, precum sunt durerile datorate migrării calculilor de la nivel biliar sau renal. [2], [3]

Pe lângă aceste exemple, durerea mai poate fi clasificată și în: durere viscerală, durere somatică și durere referită. [3]

• Durerea viscerală sau durerea de organ apare prin iritarea terminațiilor nervoase sensibile la: distensia bruscă a capsulei organului respectiv sau contracția mușchilor din vecinătatea organului. Este necesară această precizare întrucât organele în sine nu dețin receptori pentru durere. Prin prisma acestei observații rezultă că durerea resimțită este una vagă, cu caracter mai degrabă de jenă (durere surdă), însoțită de multe ori de stare de rău. Pacientul va spune că îi este greu să localizeze sediul durerii. În situația în care durerea apare în epigastru, localizarea ei este la nivel de: stomac, duoden, ficat, pancreas. Atunci când se localizează în regiunea ombilicală, durerea se localizează la nivelul: intestinului subțire, porțiunii ascendente a colonului și apendice. Durerea abdominală joasă este caracteristică pentru porțiunea descendentă a colonului și tractul genitourinar. [1], [2], [3]

• Durerea somatică provine de la interesarea membranei sau a învelișului cavității abdominale (peritoneu). Nervii din structura peritoneului răspund la tăiere sau la iritație (sânge, infecții, substanțe chimice sau inflamație). Caracterul acestui tip de durere este unul ascuțit și, de cele mai multe ori, poate fi localizată exact de pacient. [1], [2], [3]

• Durerea referită reprezintă durerea percepută la distanță de locul în care se produce. Exemplele clasice sunt: durerea genitală (în testicule sau la nivelul vulvei) provocată de litiaza renală (calculii renali) sau durerea în umăr generată de inflamația vezicii biliare, infecții sau sânge care irită diafragmul sau afecțiuni ale splinei. [1], [2], [3]

Când trebuie să bănuiești că ai putea avea această afecțiune

Cauzele cele mai comune ale durerilor de burtă sunt reprezentate de:

• balonare (acumulare de gaze la nivelul intestinului);
• durerea sau disconfortul alimentar indus de consumul anumitor alimente (indigestia);
• constipația (absența scaunului). [1], [2]

În privința celor mai comune cauze de durere abdominală severă, brusc instalată, se remarcă:

• apendicita;
• ulcerul gastric;
• colecistita acută;
• litiaza renală;
• traumatismele abdominale. [1]

Cauzele durerii de burtă de lungă durată sau ale durerilor abdominale recurente sunt:

• sindromul de intestin iritabil;
• infecțiile de tract urinar;
• constipația;
• crampele abdominale asociate ciclului menstrual;
• unele tulburări asociate stomacului: ulcerul gastric, boala de reflux gastro-esofagian, gastritele. [1]

La copii, pe primele locuri se situează:

• constipația;
• infecțiile de tract urinar;
• boala de reflux gastro-esofagian;
• episoadele recurente de durere abdominală fără o cauză decelabilă (cunoscute și sub denumirea de migrene abdominale). [1]

Alte cauze de durere abdominală sunt cele asociate: alergiei sau intoleranței la diverse substanțe, anevrismul abdominal de aortă, ocluzia intestinală și pancreatita. [2]

În secțiunile următoare se va face o prezentare celor mai frecvente boli asociate cu durerile abdominale și modul în care ele pot fi gestionate.

Principalele boli responsabile de durerea de burtă

1. Afecțiuni medicale

A. Constipația
Constipația este definită ca absența a mai mult de 3 scaune pe săptămână, însoțită de prezența unui scaun uscat, tare, de consitență redusă ce întâmpină dificultăți la eliminare. Neasociată unei alte boli, nu durează foarte mult și nici nu este periculoasă. Forma cronică poate afecta calitatea vieții pacientului. Este o boală foarte comună în populație și poate apărea la toate categoriile de vârstă. [1], [4]

Pentru constipație, factorii de risc sunt reprezentați de:

• dieta săracă în fibre;
• activitatea fizică redusă;
• utilizarea anumitor medicamente (antiacide, diuretice, blocanți de canale de calciu, anticonvulsivante, suplimente de fier);
• modificarea stilului de viață sau a rutinei zilnice;
• ignorarea nevoii (semnalului) de eliminare a scaunului;
• tulburări gastro-intestinale asociate. [1], [4]

B. Sindromul de intestin iritabil
Este o tulburare psihosomatică cu răsunet gastro-intestinal, mai frecventă în rândul populației de sex feminin. Cauza apariției sindromului de intestin iritabil rămâne necunoscută, dar de multe ori este asociat cu anumiți factori de risc precum:

• modificările rutinei zilnice;
• stresul emoțional;
• dieta săracă în fibre. [2], [5]

Lor li se adaugă și: starea de convalescență (după o infecție în organism), intoleranța alimentară (absorbția deficitară a lactozei, fructozei sau sorbitolului) și anumite medicamente (antibiotice, antialgice, analgezice). [2], [5]

O posibilă ipoteză în apariția sindromului de intestin iritabil este cea legată de modificări ale unor neurotransmițători implicați în activitatea sistemului nervos enteric. Așadar, alterarea funcției serotoninei conduce la durere și tulburări de tranzit intestinal. [5]

C. Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)
Reprezintă o afecțiune digestivă ce generează întoarcerea din stomac în esofag a acidului gastric, a conținutului alimentar sau a lichidelor. Afectează toate categoriile de vârstă. S-a observat o creștere a pacienților cu BRGE în rândul celor care au fost diagnosticați cu astm bronșic. În egală măsură, poate complica astmul bronșic prin iritarea căilor respiratorii. [6]

D. Ulcerul peptic
Se traduce prin apariția unor ulcerații la nivelul peretelui gastric sau duodenal. Mecanismul de apariție este reprezentat de reducerea stratului de mucus ce are rol protectiv. [7]

Printre cauzele capabile să inducă ulcer peptic se numără: infecția cu Helicobacter pylori, consumul de anti-inflamatoare non-steroidiene (aspirină, ibuprofen, naproxen) și sindromul Zollinger-Ellison (responsabil de creșterea producției de acid gastric). [7]

Factorii de risc incriminați în apariția ulcerului peptic sunt reprezentați de: istoricul familial de boală; fumatul; prezența unor boli asociate (hepatice, renale, pulmonare), consumul de alcool. [7]

La momentul actual nu există studii care să ateste că mâncarea picantă ar produce ulcer, însă, în mod clar, poate înteți durerea asociată ulcerului peptic. [7]

E. Infecțiile de tract urinar
Infecțiile de tract urinar reprezintă afectarea anumitor componente ale tractului urinar (vezică urinară, uretere, rinchi) de către diferiți germeni. Din cauza particularităților anatomice (uretra mai scurtă și proximitatea uretrei de anus), infecțiile urinare sunt mai frecvente la femei. [8]

Germenul cel mai frecvent implicat în această afecțiune este Escherichia coli (E. coli), bacterie localizată, de regulă, la nivel intestinal. Alte cauze sunt reprezentate de: constipație, sindrom inadecvat de eliminare (cu menținerea urinei) și refluxul vezico-ureteral. [8]

F. Crampele asociate menstruației
Sângerările vaginale sunt normale atunci când se asociază ciclului menstrual. Multe femei au, pe lângă sângerări, dureri abdominale severe. Pe lângă durere, alte simptome care pot apărea sunt: durerile de spate, greața, durerile de cap și diareea. [9]

Cauzele sunt împărțite în primare și secundare. În cadrul celor primare se cunoaște faptul că există prea multe prostaglandine. Efectul lor este acela de a determina contracții musculare uterine, urmate de relaxare. Acest preces repetitiv, alternant, induce durere. Cauzele secundare sunt determinate de afecțiuni ale uterului (endometrioză sau fribrom uterin). [9]

2. Afecțiuni chirurgicale

A. Apendicita

Reprezintă inflamația apendicelui cecal, componentă a intestinului gros. Există multiple cauze incriminate, fără ca lumea medicală să înțeleagă motivul pentru care unele persoane dezvoltă boala și altele nu. [10]

B. Colecistita acută
Colecistita acută denotă inflamarea veziculei biliare, cel mai adesea din cauza migrării unui calcul format la nivelul acesteia. [11]

C. Litiaza renală (calculii renali)
Calculii renali se formează fie la nivelul unui rinichi sau al ambilor. Cauzele sunt multiple, însă dieta și hidratarea necorespunzătoare sunt adesea incriminate. [12]

D. Peritonita
Peritonita este definită ca inflamarea peritoneului, membrană ce tapetează organele abdominale. Durerea apărută este foarte intensă și sugerează o cauză medicală serioasă. Se instalează ca urmare a interesării unor organe inflamate sau afectate (apendice, pancreas, diverticuli intestinali). Substanțele deversate în cavitatea abdominală din organele perforate pot fi: urină, conținut intestinal, conținut biliar, sânge; acestea sunt foarte iritante pentru peritoneu. [3]

Cauzele cel mai comune ale peritonitei sunt:

• ruptura unui anevrism de aortă abdominal;
• perforația intestinului sau a stomacului;
• reducerea sau întreruperea fluxului sangvin la nivelul intestinului;
• ruptura trompelor uterine (sarcină ectopică). [3]

La nou-născuți și la copiii mici, principalele cauze ale peritonitei sunt:

• peritonita meconială;
• stenoza hipertrofică de pilor;
• voluvusul instestinal;
• obstrucția intestinală;
• telescoparea anselor intestinale. [3]

E. Traumatismele abdominale
Principalele modalități prin care pot apărea traumatismele abdominale sunt:

• impactul cu obiecte dure (cum se întâmplă în accidentele de bicicletă când abdomenul se lovește de ghidonul acesteia);
• decelerarea brutală (prin cădere de la înălțime sau în accidente de mașină);
• leziuni penetrante (cuțit, glonț). [13]

Când să te prezinți la medic

Durerea de burtă este elementul comun al multor boli ce interesează organele cavității abdominale. Din pricina particularităților anatomice legate de inervarea diferitelor structuri (discutate în secțiunea a II-a) este dificil chiar și pentru medici să afirme cu certitudine, doar după aspectele clinice, care ar putea fi cauza unei dureri abdominale. Însă, există câteva elemente definitorii pentru fiecare dintre afecțiuni ce pot orienta diagnosticul spre un organ anume.

1. Afecțiuni medicale

A. Constipația
Simptomele clasice care trădează existența constipației sunt reprezentate de: dureri abdominale sau balonare, materii fecale consistente care sunt greu de evacuat și un tranzit intestinal încetinit. Complicațiile care pot rezulta din aceste simptome sunt: hemorozii, fisurile anale și prolapsul rectal. [4]

B. Sindromul de intestin iritabil
Simptomele și semnele sindromului de intestin iritabil sunt reprezentate de:

• dureri sau crampe abdominale care se ameliorează odată cu defecația;
• alternanța dintre diaree și constipație;
• senzația că nu a fost eliminat tot conținutul intestinal după mersul la toaletă;
• balonarea;
• prezența mucusului în scaun;
• senzația de greață. [5]

Este bine de știut că simptomele și semnale enumerate mai sus sunt nespecifice; cu alte cuvinte, pot apărea în orice patologie cu afectare în sfera digestivă. Din acest motiv, după vârsta de 40 de ani este necesară o evaluare mai amănunțită a pacientului pentru a fi excluse boli mult mai severe (precum cancerul de colon). [5]

C. Boala de reflux gastroesofagian (BRGE)
Principalele simptome din BRGE sunt reprezentate de durerile epigastrice și gustul acid în gură. Mai puțin frecvente sunt: dificultățile care apar la înghițit, excesul salivar, gâtul roșu, răgușeala, inflamația gingiilor, respirația urât mirositoare, durerile toracice.

D. Ulcerul peptic
Simptomele cardinale ale ulcerului peptic sunt:

• durerea cu caracter de arsură sau înjunghiere la nivelul porțiunii superioare a abdomenului (epigastru) apărută între mese sau în timpul nopții;
• balonare;
• arsurile gastrice;
• greața sau vărsăturile. [6]

Netratată corespunzător, boala se poate complica cu: sângerări, perforații și obstrucții gastrice (în cazul în care leziunile ulcerative se asociază cu cicatrizarea). [6]

E. Infecțiile de tract urinar
Grosier, infecțiile urinare se împart în înalte (atunci când sunt prinși rinichiul și ureterele) și joase (atunci când sunt vizate uretra și vezica urinară). Această clasificare este utilă pentru că simptomatologia diferă în funcție de nivelul la care se instalează infecția. [8]

Infecțiile urinare înalte au ca semne și simptome:

• febra înaltă;
• durerea localizată pe flancuri (regiunile laterale ale abdomenului);
• frisoane;
• stare generală alterată;
• confuzie;
• agitație. [8]

Infecțiile urinare joase sunt guvernate de simptome precum:

• dureri abdominale localizate la nivelul abdomenului inferior;
• dureri sau disconfort la urinat;
• senzația imperioasă de a urina;
• senzația că vezica nu s-a golit după urinare;
• urină tulbure, urât mirositoare sau care conține sânge;
• senzație de rău sau oboseală. [8]

În cazul copiilor, infecțiile urinare sunt caracterizate de aceeași simptomatologie ca în cazul adulților. Cu toate acestea, pot fi prezente anumite particularități, reprezentate de estomparea unor semne și adăugarea altora. Astfel, la această categorie de vârstă este important să se țină cont și de: prezența vărsăturilor; letargia; iritabilitate; lipsa poftei de mâncare; tulburări de dezvoltare; prezența icterului (colorarea în galben a tegumentelor sau a mucoaselor). [8]

E. Crampele abdominale asociate menstruației
Crampele abdominale asociate menstruației apar de regulă cu 1-2 zile înainte de menstruație. Dacă survin în contextul unei boli a uterului (endometrioză, fibroame uterine), crampele tind să apară mai degrabă în a doua parte a vieții, iar durerile pot continua și după instalarea menopauzei. De cele mai multe ori sunt însoțite și de alte tulburări ale ciclului menstrual (sângerări mai abundente sau sângerări de mai multe ori pe parcursul unei luni). [9]

2. Afecțiuni chirurgicale

A. Apendicita
Apendicita se manifestă prin durere ombilicală sau la nivelul abdomenului superior ce tinde să se deplaseze spre fosa iliacă dreaptă în decurs de 12-24 de ore. Durerea este acompaniată de greață, lipsa poftei de mâncare, vărsături și febră. [10]

B. Colecistita acută
Simptomele colecistitei acute sunt reprezentate de durere în hipocondrul drept (sub rebordul costal drept), de intensitate crescută, aceast fiind însoțită de vărsături, stare de rău și febră. [11]

C. Litiaza renală (calculii renali)
Migrarea calculilor renali produce durere abdominală severă, cu iradiere în organele genitale, acompaniată uneori de dureri lombare. De asemenea, agitația, greața, nevoia de a urina, durerea la urinat sau sângele în urină fac parte din tabloul clinic al litiazei. [12]

D. Peritonita
Reacția inflamatorie a peritoneului poate apărea în multe boli digestive, însă semnele de alarmă, corespunzătoare pătrunderii unui lichid iritant în cavitatea peritoneală sunt:

• durerea severă;
• semnele instalării șocului (creșterea frecvenței cardiace, scăderea tensiunii arteriale, transpirațiile, confuzia);
• sensibilitatea crescută la atingerile ușoare ale abdomenului;
• balonarea. [3]

E. Traumatismele abdominale
Durerea poate fi inițial de intensitate redusă, crescând odată cu trecerea timpului. Dacă apare ruptura de splină, durerea abdominală poate iradia în umărul stâng. Echizomele generate de traumatism sunt și ele prezente. La tușeul rectal al unui pacient care a suferit un traumatism apare sânge atunci când este afectat colonul. [13]

Cărui medic te adresezi și la ce să te aștepți

În majoritatea cazurilor, durerea de burtă nu este generată de afecțiuni severe, motiv pentru care asistența medicală nu se impune. Cu toate acestea, o persoană cu dureri de burtă se poate adresa medicului de familie pentru un consult mai amănuțit. De asemenea, dacă durerea nu este pricinuită de o afecțiune chirurgicală, pacientul poate solicita evaluare din partea unui medic internist. În funcție de semnele și simptomele corelate durerii de burtă, aceștia pot direcționa pacientul către un specialist (gastroenterolog, pediatru, ginecolog, etc.) pentru examinări suplimentare și tratament adecvat.

Pe de altă parte, dacă durerea de burtă corespunde unei afecțiuni chirurgicale, este de preferat ca pacientul să fie direcționat către camera de gardă a unui spital pentru a fi consultat de un medic specializat în medicina de urgență și, apoi, să fie văzut de un chirurg care să decidă conduita terapeutică ulterioară. În multe dintre afecțiunile chirurgicale (apendicită, obstrucție intestinală, pancreatită), peritonita este complicația cea mai de temut.

Sunt necesare aceste specificații, întrucât prezența simptomelor unei afecțiuni ca peritonita pentru mai multe ore pune viața persoanei în pericol. În astfel de situații diagnosticul se cere a fi cât mai prompt, iar tratamentul instaurat cât mai rapid. [3]

Astfel, consultul în urgență este preferabil să aibă loc în următoarele situații:

• durerea abdominală se extinde la nivel toracic, cu iradiere spre gât și umeri;
• durerea abdominală se instalează brusc și are un caracter ascuțit;
• durerea se transmite interscapular (între omoplați) și este asociată cu greață;
• apare sensibilitatea la atingerea abdomenului sau rigiditatea abdominală cu imposibilitate de palpare;
• existența unei sarcini sau suspiciunea de sarcină;
• leziuni abdominale recente;
• deficit respirator. [1], [2]

Este recomandabilă programarea la un consult medical în cazul în care:

• durerea abdominală nu se ameliorează în 24-48 de ore, se accentuează sau apar concomitent greața și vărsăturile;
• senzația de balonare persistă mai mult de 2 zile;
• se asociază o senzație de usturime la urinat sau urinarea este frecventă;
• durera este însoțită de diaree pe parcursul a mai mult de 5 zile;
• febra apare odată cu durerile abdominale;
• apetitul persoanei este redus;
• sângerările vaginale sunt prelungite;
• duererea este corelată cu o pierdere inexplicabilă în greutate. [1], [2]

Cum se pune în general diagnosticul

Uneori, medicul poate ridica o suspiciune de diagnostic doar după tabloul clinic și discuția cu pacientul. Alteori, pentru a stabili cu exactitate cauza care a condus la apariția bolii, acesta recomandă o baterie de teste. Unele sunt reprezentate de analizele de rutină, precum: teste de sânge (hemograma cu formula leucocitară completă, glicemia, transaminazale hepatice, ureea, creatinina, markeri inflamatori: VSH, fibrinogen, proteină C reactivă), sumar de urină, urocultură, examen coproparazitologic, coprocitogramă, electrocardiogramă. Altele sunt țintite în funcție de semnele și simptomele pacientului: ecografie, irigografie sau tranzit baritat, tomografie computerizată, endoscopie, colonoscopie sau sigmoidoscoipie. [2]

Ce trebuie să știi despre tratament

1. Afecțiuni medicale

A. Constipația
Tratamentul constipației vizează în primă instanță tratarea cauzei. Neasociată niciunei alte afecțiuni, modificarea dietei cu un consum adecvat de lichide, legume și fructe este un pas esențial în reducerea simptomatologiei și în ameliorarea eliminării scaunului. [4]

Există și câteva medicamente la care se poate opta, iar multe dintre acestea se eliberează fără prescripție medicală. Este important de reținut că eficiența tratamentului medicamentos, neînsoțită de ajustarea dietei, se reduce în timp. Dintre cele care pot fi folosite, merită a fi trecute în revistă: medicamentele care cresc volumul materiilor fecale, agenții osmotici, medicația ce ajută la înmuierea scuanului, laxativele. Este preferabil ca acestea să fie recomandate de către un medic. [4]

B. Sindromul de intestin iritabil
Tratamentul sindromului de intestin iritabil presupune în special eliminarea expunerii la factorii de risc. În plus, se pot asocia:

• creșterea conținutului de fibre în alimentație și a aportului satisfăcător de lichide;
• reducerea consumului de alimente care provoacă gaze și, în cazuri selecționate, a lactatelor;
• administrarea de antidiareice, analgezice și antispastice;
• unele studii au arătat eficiența antidepresivelor triciclice pentru controlul durerii asociat sindromului de intestin iritabil;
• managementul stresului;
• adoptarea unei rutine alimentare. [5]

C. Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)
În privința tratamentului pentru BRGE, se utilizează măsuri care pot reduce simptomatologia precum:

• ridicarea capului atunci când pacientul stă întins;
• scăderea în greutate;
• oprirea fumatului;
• diminuarea consumului de alcool;
• evitarea poziției întinse în pat cel puțin 2 ore după masă;
• scăderea consumului de cofeină.

Acestora li se poate asocia și un medicament din gama inhibitorilor de pompă de protoni. [6]

D. Ulcerul peptic
Tratamentul ulcerului peptic prevede în principal eliminarea substanțelor care au condus la apariția acestuia. Întotdeauna trebui administrat o substanță cu rol de reducere a secreției de acid gastric (inhibitor de pompă de protoni sau blocanți de receptori histaminergici) și, în cazul asocierii unei infecții cu H. pylori, este necesar să se administreze și antibiotic. [7]

Pentru ulcerele care sângerează, este nevoie să se intervină endoscopic pentru oprirea hemoragiei, iar în cazul ulcerelor perforate se recomandă intervenția chirurgicală. [7]

E. Infecția de tract urinar

În cazul infecțiilor joase de tract urinar, combaterea simptomelor și administrarea unui antibiotic este suficientă. Durerile asociate pot fi tratate cu analgezice sau anti-inflamatoare non-steroidiene, atunci când nu există contraindicații, sau cu sticle cu apă călduță poziționate la nivelul abdomenului. Este recomandabil ca antibioticul să fie prescris de către un medic, după un consult prealabil, și în urma efectuării unei uroculturi. [8]

Din pricina posibilelor complicații, tratamentul infecțiilor urinare înalte este de regulă făcut în spital și implică administrarea de antibiotic pe venă. De asemenea, la copiii foarte mici, este preferabil ca tratamentul să fie administrat în spital sub supravegherea unui personal medical instruit. [8]

F. Crampele abdominale asociate menstruației
Tratamentul crampelor abdominale prevede măsuri generale dintre care se pot aminti: plasarea unor sticle cu apă caldă în zona pubiană, apelarea la exerciții fizice dedicate reducerii durerii, băile fierbinți și utilizarea de tehnici de relaxare. În privința medicamentelor, se poate apela la anti-inflamatoare non-steroidiene. Un tratament mai agresiv prevede utilizarea de anticoncepționale fie sub formă de pastile, plasturi sau implantarea de inele sau dispozitive intrauterine. În cazul în care endometrioza sau firbomul uterin sunt cauzele generatoare ale simptomatologiei se poate recurge la intervenții chirurgicale. [9]

2. Afecțiuni chirurgicale

Pentru a se evita apariția complicațiilor majore, precum este peritonita, tratamentul acestor afecțiuni este preferabil unul chirurugical. Astfel, tratamentul de elecție în cazul apendicitei este intervenția chirurgicală. De asemenea, tratamentul colecistitei acute se face în spital și presupune: un tratament suportiv reprezentat de rehidratare, analgezice și antibiotice. Ulterior, se poate apela la colecistectomie. [10], [11]

Tratamentul litiazei renale (atunci când se corelează cu migrarea calculului) cuprinde rehidratare, administrarea de simptomatice și apelarea la diferite proceduri urologice precum: ESWL (litrotripsia extracorporeală cu undă de șoc), ureteroscopie, nefrolitotomie percutană, operație deschisă. Acestea sunt recomdante atunci când dimensiunea calculilor depășește 6-7 mm. [12]

În cazul peritonitei, tratamentul urmărește reducerea durerii și tratarea cauzei precipitante. De multe ori se intervine chirurgical pentru a drena lichidul acumulat în cavitatea abdominală. [3]

Tratamentul traumatismelor abdominale implică reechilibrarea hidroelectrolitică, iar uneori intervențiile chirurgicale sunt necesare pentru explorarea leziunilor și pentru controlul hemoragiilor. [13]

Dietă și mod de viață

Multe dintre afecțiunile însoțite de durere de burtă pot fi prevenite prin intermediul unui stil de viață echilibrat și al unei diete corespunzătoare. Alteori, depistarea la timp a bolii conduce inițierea tratamentului într-o fază incipientă pentru a fi prevenite complicațiile.

În privința măsurilor la care o persoană poate apela pentru ameliorarea durerilor de burtă de intesitate ușoară se pot aminti:

• consumul adecvat de lichide;
• evitarea alimentelor solide pentru primele câteva ore de la debutul durerilor abdominale;
• în situația asocierii vărsăturilor, ținerea postului alimentar pentru 6 ore, urmat de reintroducerea alimentelor începând cu produse ușoare (orez, măr pasat, grisine);
• pentru durerile apărute în regiunea epigastrică, apărute după mese, se recomandă administrarea de antiacide, cu evitarea citricelor, roșiilor, cofeinei, alcoolui sau a băuturilor carbogazoase, a preparatelor bogate în grăsimi, precum și a alimentelor prăjite;
• întreruperea consumului de aspirină, a altor anti-inflamatoare non-setroidiene sau antialgice (cu excepția paracetamolului dacă nu există afecțiuni hepatice concomitente). [1], [2], [3]

Lor li se adaugă măsuri generale de protecție, dintre care merită a fi amintite:

• consumul zilnic corespunzător de lichide;
• efectuarea de exerciții fizice regulate;
• evitarea alimentelor care fermentează;
• apelarea la un program cu mese echilibrate și bogate în fibre. [1], [2], [3]

De reținut

• durerea de burtă este un simptom comun care poate apărea atât în boli cu evoluție bună, autolimintantă, cât și în afecțiuni severe;
• de regulă, durerea abdominală este însoțită și de alte semne și simptome, orientând atât medicul cât și pacientul spre organul interesat;
• este de preferat ca atunci când: durerea de burtă este foarte violentă, caracterul acesteia se schimbă sau când este însoțită de vărsături cu sânge sau de sânge în scaun, pacientul să apeleze de urgență la un consult medical;
• pentru stabilirea cauzei exacte a durerii abdominale sunt necesare teste suplimentare;
• tratamentul durerii de burtă variază în funcție de boala care a generat-o; astfel, poate fi suficientă ajustarea dietei sau poate fi necesară intervenția chirurgicală;
• printr-un stil de viață adecvat, multe dintre bolile ce sunt corelate cu durerile abdominale pot fi prevenite.