Diureticele și potasemia - riscuri și precauții, sfaturi și recomandări

Diureticele sunt medicamente utilizate pentru eliminarea apei şi a sării din organism prin urină, administrate frecvent pentru combaterea edemelor apărute în cadrul diferitelor afecțiuni cardiovasculare sau renale.

Unele din aceste medicamente diuretice duc la eliminarea apei din organism, inducând o diureză apoasă prin creşterea volumului de urină. Alte medicamente diuretice însă, determină eliminarea prin urină a excesului de sare şi apă în organism; în acest ultim context, medicamentele diuretice poartă denumirea de „saluretice”.

Una din consecințele directe ale administrării medicamentelor diuretice sunt dezechilibrele hidro-electrolitice care pot apărea, în cazul utilizării necorespunzătoare a acestor medicamente sau fără indicație de la medic.
Unul dintre deficitele electrolitice apărute în urma utilizării intempestive de medicamente diuretice este hipopotasemia. Potasiul are un rol deosebit de important în organismul uman. Pierderea de potasiu prin diureză duce la instalarea hipopotasemiei, care poate avea consecințe clinice severe în lipsa administrării precoce a tratamentului corespunzător.

Care sunt principalele clase de diuretice utilizate în practica medicală? Care sunt riscurile administrării de diuretice? Care sunt indicațiile de utilizare a diureticelor în practica medicală? Care sunt recomandările medicilor în cazul administrării tratamentului cu diuretice? Ce este hipopotasemia și cum pot duce medicamentele diuretice la instalarea hipopotasemiei? Care sunt manifestările clinice ale hipopotasemiei? Care este tratamentul hipopotasemiei secundare administrării de diuretice? Și cum poate fi prevenită hipopotasemia secundară administrării de diuretice? În cadrul acestui articol vom dezvolta acest subiect și vom răspunde pe rând fiecărei întrebări în parte. [1], [2], [3]

Care sunt principalele clase de medicamente diuretice utilizate în practica medicală?

Diureticele utilizate în practica clinică pot fi împărțite în două categorii: diuretice majore şi diuretice minore.

Diureticele majore:

• Furosemidul şi acidul etacrinic
• Diureticele mercuriale (Mercurofilina, Salyrgan)
• Diureticele tiazidice şi înrudite (Hidroclorotiazida, Clopamida, Butizida, Spironolactona, Amiloridul, Triamterenul, Canreona şi Canreonatul de potasiu).

Diureticele minore:

• Diureticele xantinice (Aminofilina)
• Acetazolamida, Diclorfenamida, Metazolamida
• Diurocardul (clorura de amoniu). [1], [2], [3]

Care sunt riscurile administrării de diuretice?

În ciuda administrării corespunzătoare a medicamentelor diuretice, conform prescripției medicale, există anumite efecte adverse care pot apărea, diferite de la un medicament la altul.

• Printre efectele adverse ale Furosemidului se numără anumite dezechilibre electrolitice (precum hipopotasemie, hiponatremie, hipocloremie), hipotensiune arterială, reacții alergice, hiperuricemie, tulburări digestive şi hiperglicemie.
• În urma administrării diureticelor mercuriale pot apărea hipopotasemie, alcaloză hipocloremică, hiponatremie, reacții alergice, tulburări cardiovasculare, renale şi digestive (diaree, vărsături, scaune sanguinolente), febră, purpură, erupții cutanate, colaps, anurie, leziuni hepatice, leziuni renale, moarte subită.
• Diureticele tiazidice pot duce la apariția hipopotasemiei, hiponatremiei, hiperuricemiei, hiperglicemiei şi tulburări digestive (grețuri, vărsături, anorexie), accidente sanguine şi mai rar, erupții cutanate.
• Spironolactona poate duce la apariția unor tulburări hormonale, cu ginecomastie la bărbați.

Cele mai frecvente reacții adverse ale administrării de diuretice sunt reprezentate de dezechilibrele hidro-electrolitice şi sindromul de deshidratare. Hipokaliemia este cel mai frecvent tip de dezechilibru electrolitic apărut în urma administrării de diuretice, excepție făcând Spironolactona și Triamterenul, care sunt cunoscute ca fiind diuretice economisitoare de potasiu. Hiponatremia apare în urma administrării de diuretice și în cazul bolnavilor aflați timp îndelungat sub regim alimentar hiposodat. Hipocloremia poate apărea în urma administrării de diuretice mercuriale. [1], [2], [3], [4], [5]

Care sunt indicațiile de utilizare a diureticelor?

• Diureticele sunt indicate în cadrul tratamentului diferitelor afecțiuni, precum insuficiența cardiacă (atât ca şi tratament de întreținere, cât şi în cazul formelor de boală decompensată), ciroza hepatică însoțită de ascită, hipertensiunea arterială şi sindroamele nefrotice.
• Furosemidul este indicat pentru combaterea oricărei forme de edem (edeme apărute în cadrul insuficienței cardiace, edemul cerebral, edemul pulmonar, edemele din cadrul cirozei hepatice şi ascită) şi poate fi administrat în urgență în cazul insuficienței renale acute sau a bolii cronice de rinichi.
• Diureticele sunt indicate în formele uşoare sau moderate de edem.
• Diureticele economisitoare de potasiu, precum Spironolactona, sunt indicate pentru combaterea edemelor apărute în cadrul hiperaldosteronidmului secundar, rezistente la celelalte tipuri de medicamente diuretice.
• Acetazolamida, Metazolamida şi Diclorfenamida sunt utilizate, de regulă, în anumite forme de epilepsie şi în cadrul tratamentului glaucomului.
• Medicamentele diuretice sunt recomandate de către medic ori de câte ori există o retenție de apă şi sodiu în organism, dar conduita terapeutică variază de la un caz la altul, în funcție de factorul cauzator. [1], [2], [3], [4], [5]

Care sunt contraindicațiile administrării medicamentelor diuretice?

În nicio circumstanță nu se recomandă administrarea de diuretice la întâmplare, fără prescripție medicală. Medicamentele diuretice sunt administrate doar la recomandarea medicului, în funcție de rezultatele obținute în urma efectuării analizelor de laborator, în funcție de originea edemelor apărute şi în funcție de tratamentele medicamentoase administrate în antecedente.

Nu se recomandă administrarea diureticelor în cazul persoanelor care prezintă semne clinice de insuficiență renală, precum cilindrurie, azotemie peste 0,50 grame sau proteinurie. [1], [2], [3], [4], [5]

Recomandări în cazul tratamentului cu diuretice

Bolnavilor diagnosticați cu hipertensiune arterială sau alte boli cardiace, cărora le sunt prescrise medicamente diuretice, li se recomandă administrarea de Spironolactonă sau Triamteren, deoarece aceste diuretice sunt economisitoare de potasiu și previn apariția hipokaliemiei, cu efectele adverse asociate.

Spironolactona este un diuretic antagonist competitiv al aldosteronului, cu acțiune moderată, care stimulează eliminarea de apă și sodiu din organism, dar previne apariția pierderilor urinare de potasiu. Acțiunea diuretică a Spironolactonei crește atunci când aceasta este asociată unui diuretic tiazidic sau unui diuretic de ansă (precum Furosemid, acid etacrinic, etc.). De asemenea, administrată în asocierea acestor medicamente, Spironolactona are capacitatea de a compensa pierderile de potasiu determinate de aceste medicamente. Este contraindicată administrarea de Spironolactonă în cazul bolnavilor cu insuficiență renală acută sau hipoerpotasemie. De asemenea, se recomandă administrarea cu precauție a Spironolactonei în cazul bolnavilor cu boală cronică de rinichi. Printre reacțiile adverse ale Spironolactonei se numără hiperpotasemia, hiponatremia, tulburări digestive, erupții cutanate și somnolență.

Alte medicamente asemănătoare Spironolactonei, economisitoare de potasiu, care previn apariția hipopotasemiei, sunt: Amilorid, Triamteren, Canreona, Canreonatul de potasiu. [1], [2], [3], [4], [5]

Ce este hipopotasemia și cum pot duce medicamentele diuretice la instalarea hipopotasemiei?

Hipopotasemia este reprezentată de scăderea nivelului de potasiu în plasmă, de regulă sub 3,5 mmol/l.

Diureticele pot duce la instalarea hipopotasemiei prin creșterea eliminării urinare de apă, sodiu și potasiu. Excepție de la aceasta fac diureticele economisitoare de potasiu, care împiedică eliminarea potasiului prin urină. [1], [2]

Care sunt manifestările clinice ale hipopotasemiei?

Deficitul de potasiu în organism duce la afectarea musculaturii netede, a rinichilor și a cordului.

• Afectarea cordului în hipopotasemie se caracterizează din punct de vedere clinic prin tahicardie, extrasistolie și alte modificări patologice pe electrocardiogramă.
• Afectarea rinichilor în hipopotasemie se caracterizează din punct de vedere clinic prin scăderea ratei de filtrare glomerulară, alcaloză metabolică, scăderea capacității de concentrare tubulară și nefropatie kaliopenică.
• Afectarea musculaturii netede din cadrul hipopotasemiei se caracterizează clinic prin hipotonie musculară, ileus paralitic, insuficiență ventilatorie (prin afectarea mușchilor respiratori) și pareză flască. [1], [2], [4], [5]

Care este tratamentul hipopotasemiei secundare administrării de diuretice?

Tratamentul hipopotasemiei secundare administrării de diuretice este diferit în funcție de gradul de severitate al deficitului electrolitic și presupune, în primul rând, înlocuirea celorlalte clase de diuretice cu diureticele economisitoare de potasiu sau, dacă acest lucru nu este posibil, asocierea diureticelor economisitoare de potasiu la celelalte diuretice, pentru a compensa pierderile de potasiu apărute în urma administrării acestora din urmă.

Pe lângă aceasta, în formele ușoare de hipopotasemie (potasiul între 3,5 și 4 mmol/l) se recomandă adoptarea unui regim alimentar bogat în potasiu. Dintre alimentele cu conținut crescut de potasiu amintim sucurile de legume, sucurile de fructe, carnea, piereurile, laptele.

În formele moderate și severe de hipopotasemie, cu potasiul cuprins între 3 și 3,5 mmol/l sau sub 3 mmol/l, terapia corectoare este obligatorie, chiar și în absența simptomatologiei clinice. Principalele soluții medicamentoase administrate în acest caz sunt clorura de potasiu și fosfatul de potasiu, administrate în perfuzie intravenos.

Doza zilnică de potasiu care poate fi administrată în scop terapeutic este cuprinsă între 50 și 100 mEq de ioni de potasiu pe zi. Viteza de administrare a potasiului în scop terapeutic este de 20 mEq/oră. Administrarea potasiului la o viteză mai mare poate duce la iritarea venelor din corpul uman. În formele critice de hipopotasemie, potasiul poate fi administrat cu o viteză de 40 mEq/oră.

Administrarea intravenoasă de potasiu prezintă cardiotoxicitate. În timpul administrării potasiului se recomandă monitorizare ECG și determinarea periodică a ionogramei serice.

În majoritatea cazurilor, hipopotasemia apare în asocierea hipomagnezemiei, caz în care, alături de administrarea potasiului, se recomandă și administrarea de magneziu. Magneziul, pe lângă celelalte roluri deosebit de importante în organism, ajută la menținerea unui nivel intracelular normal de potasiu, mai ales la nivelul mușchiului cardiac (a miocardului). [1], [2], [4], [5]

Cum poate fi prevenită hipopotasemia secundară administrării de diuretice?

Prevenirea apariției hipopotasemiei, în cazul persoanelor supuse diferitelor tratamente cu diuretice, constă în utilizarea diureticelor economisitoare de potasiu (precum Amiloridul, Spironolactona, etc.) sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil din cauza acțiunii lor moderate de stimulare a diurezei, asocierea unui diuretic economisitor de potasiu la celelalte clase de medicamente diuretice administrate, în scopul de a compensa pierderile urinare de potasiu determinate de acestea din urmă. [1], [2], [4], [5]