Dializa

Hemodializa

Hemodializa presupune utilizarea unui „rinichi artificial” (hemodializor) in scopul eliminarii toxinelor si a excesului de apa si de substante chimice din sange.

Pentru a conecta pacientul la hemodializor, medicul realizeaza o legatura intre o artera si o vena pentru a obtine un vas sanguin de calibru mai mare (fistula).

Atunci cand vasele sanguine ale pacientului nu sunt apte pentru realizarea unei fistule, se poate utiliza un tub din material plastic pentru a uni artera si vena (grefa).

Ocazional conectarea se poate realiza cu ajutorul unui tub ingust din plastic, numit cateter, care se insereaza intr-o vena de calibru mare din gat.

In mod obisnuit, sedintele de hemodializa dureaza aproximativ patru ore si se efectueaza de trei ori pe saptamana.

Principiile hemodializei sunt similare ca si pentru alte metode de dializa. Implica difuziunea solutiilor de-a lungul unei membrane semipermeabile. Aceasta foloseste un flux contracurent intr-un circuit extracorporeal. Fluxul contracurent mentine gradientul de concentratie de-a lungul membranei la maxim si creste eficienta dializei.
Inlaturarea fluidului are loc prin alterarea presiunii hidrostatice a compartimentului dializatului determinind miscarea a apei si a unor solutii dizolvate de-a lungul membranei.

Solutia de dializa care este folosita este una sterila din ioni minerali. Ureea si alti produsi de degradare, potasiul si fosfatul difuzeaza in solutia de dializa. Se adauga bicarbonat de sodiu pentru a corecta aciditatea singelui, alaturi de o cantitate mica de glucoza.
Frecventa sedintelor de hemodializa este prescrisa de un medic specialist nefrolog care va specifica variatii paramentri ai hemodializei. Acestia cuprind frecventa, durata fiecarui tratament si cantitatea de dializat folosita. Dializatul este uneori ajustat pentru sodiu, potasiu si bicarbonat. In general cu cit greutatea corpului este mai mare cu atit sedintele sunt mai numeroase. 3-4 ore de tratament de 3 ori pe saptamina este recomandarea tipica. Sedinta de doua ori pe saptamina este limitata pentru pacientii cu functie renala reziduala. Patru sedinte pe saptamina sunt indicate pacientilor obezi si cu incarcare fluidica.

Efecte adverse si complicatii:
Hemodializa implica frecvent inlaturarea fluidului deoarece acesti pacienti nu urineaza normal. Efectele adverse prin inlaturarea fluidului din corp cuprind scaderea presiunii, oboseala, dureri precordiale, crampe ale picioarelor, greata si cefalee. Aceste simptome pot apare in timpul tratamentului si pot persista dupa tratament. Sunt frecvent denumite mahmureala dializei. Severitatea lor este proportionata cu cantitatea si rapiditatea inlaturarii fluidului. Acestea pot fi evitate prin cresterea aportului de apa intre tratamente sau cresterea dozei de dializa.

Deoarece hemodializa necesita acces la sistemul circulator, pacientii sunt expusi la microbi care pot conduce la sepsis, infectie care afecteaza valvele cardiace-endocardita sau oasele-osteomielita. Riscul de infectie variaza in functie de tipul de acces. Poate apare hemoragia. Infectiile pot fi minimalizate prin practici de control.

Heparina este folosita ca anticoagulant in hemodializa, fiind in general bine tolerata si rapid reversibila prin sulfat de protamina. Alergia la heparina poate reprezenta o problema si determina trombocitopenie.

Sindromul primei utilizari este rar dar sever si reprezinta o reactie de soc anafilactic la rinichiul artificial. Simptomele cuprind stranut, wheezing, dispnee, durere retrosternala, durere precordiala sau deces subit. Poate fi cauzata de sterilul din substanta rinichiului artificial sau de materialul membranei.

Complicatiile de lunga durata ale hemodializei cuprind: amiloidoza, neuropatia, diferite forme de boala cardiaca.

Echipamentul folosit:
Masina de hemodializa pompeaza singele pacientului si dializatul prin dializor. Noile masini de dializa sunt computerizate si monitorizeaza continuu parametrii de siguranta, incluzind singele, rata de dializa, sulutia de dializa, conductivitatea solutiei. Verifica prezenta de aer in sistem, scaparea de singe si pH-ul.

Sistemul de apa este absolut necesar. Deoarece pacientii sunt expusi la pierderea unor cantitati mari de apa, care este amestecata cu concentratul de dializat, se pot filtra in acesta si bacterii sau minerale ajungind in singe. Deoarece rinichii nu isi pot efectua functia de inlaturare a impuritatilor, ionii introdusi in singe prin apa pot determina numeroase simptome, chiar deces. Din acest motiv apa folosita la hemodializa este purificata atent.