Diagnosticul diferențial al hirsutismului

Hirsutismul reprezintă condiția caracterizată de creșterea excesivă a părului la femei, în zone în care în mod normal acesta este minim sau absent, cum ar fi, la nivelul feței, pieptului sau spate. Această afecțiune poate fi o sursă de rușine pentru femei și poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții lor. În mod curent se utilizează scorul Ferriman-Galleway pentru a evalua această afecțiune, dar sunt la fel de importante anamneza și examenul clinic al pacientei. Astfel, pacienta primește un scor de la 0 la 4 pentru densitatea părului de tip terminal în 11 regiuni diferite ale corpului unde creșterea părului este dependentă de androgeni: deasupra buzei superioare, la nivelul bărbiei, torace anterior, abdomen superior și inferior, brațe și antebrațe, regiunea internă a coapsei, gambă, cât și la nivelul spatelui. Un scor mai mare decât 8 este diagnostic pentru hirsutism [1].

Diagnosticul diferențial al hirsutismului

Există mai multe cauze pentru hirsutism, astfel că un diganostic inițial corect este important pentru a putea începe un tratament adecvat specific fiecărei patologii. Cel mai frecvent, această creștere excesivă a părului de tip masculin are un substrat endocrinologic. Creșterea secreției de androgeni sau conversia excesivă a androgenilor slabi la androgeni cu potență crescută (testosteron sau dihidrotestosteron (DHT)) conduce la hirsutism și virilism. Hormonii adrenali androgenici (DHEA, DHEA sulfat și androstendionul) reprezintă androgeni slabi, dar conversia periferică în andogeni mai puternici poate conduce la o stare de hiperandogenism. Producția crescută de hormoni andogeni poate apărea atât în patologii suprarenaliene, cât și ovariene. Astfel, în ceea ce privește cauzele suprarenaliene această sunt reprezentate de: sindromul Cushing, tumori adrenale sau hiperplazie adrenală congenitală. În ceea ce privește cauzele ovariene, cel mai frecvent hirsustismul este asociată cu sindromul ovarelor polichistice, dar nu putem exclude și prezența unei tumori ovariene secretante de androgeni. Excluzând cauzele hormonale de hirsustism, acesta poate fi datorat și diferitelor medicamente (cel mai frecvent produși anabolici). După excluderea tuturor cauzelor, putem pune diagnosticul de hirsutism idiopatic, această patologie apărând în anumite grupuri etnice, prin prezența unei activități crescute a 5 alfa reductazei [2].

Sindromul Cushing reprezintă afecțiunea medicală caracterizată de prezența unui nivel ridicat de cortizol în organism. Acesta poate apărea din cauza unei tumori hipofizare secretante de ACTH, unei hiperplazii de glande suprarenaliene sau tumori suprarenaliene, cât și prin administrarea exogenă a produșilor steroizi. Diagnosticul se face prin măsurarea cortizol, ACTH plasmatice, cortizol liber urinar, cortizolul salivar nocturn, diferite teste de supresie, cât și imagistică cerebrală. Hirsustimului apare la 80% din cazurile de sindrom Cushing, cel mai frecvent la nivelul feței, fiind însoțit și de seboree și acnee [2]. Această manifestare clinică este datorată unei secreții crescute de androgeni suprarenalieni. În funcție de diagnostic tratamentul poate fi intervenția chirugicală, medicamentos sau oprirea administrării exogene de steroizi.

Hiperplazia adrenală congenitală reprezintă un grup de boli genetice cu transmitere autozomal recesivă cauzate de diferite defecte enzimatice în sinteză hormonilor steroidieni de la nivelul glandei suprarenale. Cea mai frecventă formă este hiperplazia adrenală congenitală prin deficit de 21-hidroxilază (prezintă 2 forme: clasică și nonclasică), al cărui diagnostic se realizează prin măsurarea nivelului 17-OH progesteron, ulterior, în funcție de valoarea acestuia putând fi necesar testul la Synacten. Tratamentul este diferit în funcție de formă, în principal pentru formă clasică asociată cu hirsutism se utilizează medicație antiandrogenica (Spironolactonă).

Sindromul ovarelor polichistice reprezintă afecțiunea hormonală cel mai frecvent întâlnită la femeile de vârstă fertilă, între 5-10%. Această condiție este caracterizată de valori crescute ale androgenilor atât de la nivel ovarian, cât și suprarenalian. Nivelurile ridicate ale acestora scad producția hepatică de SHBG (proteină de legare a androgenilor), astfel o cantitate crescută de androgeni putând avea efecte la nivelul folicului de par, cât și la nivelul pielii, ceea ce duce la hirsutsim și acnee, aspecte clinice particulare bolii [3]. În ceea ce privește tratamentul, se bazează în principal pe schimbarea stilului de viață, cât și în funcție de simptomul clinic dominant pe medicație. Pentru hirsutism se utilizează cel mai frecvent medicație antiandrogenică.

Alte endocrinopatii ce pot avea rar manifestare clinică hirsutism sunt: dezechilibrul tiroidiană (hipertiroidismul și hipertiroidismul), hiperprolactinemia (asociat cu amenoree, galactoree și infertilitate) și acromegalia [4].

În mod fiziologic, hirsutismul poate apărea și în timpul sarcinii, din cauzaă secretiei crescute de prolactină, cât și la femeile în menopauză prin hiperandrogenismul relativ datorat scăderii producției de estrogeni ovarieni [4].

În ceea ce privește medicația ce poate avea hirsutismul ca reacție adversă, cel mai frecvent asociate sunt: androgeni, glucocorticoizii, progestativele, antagoniștii estrogenici (Clomifen citrat, Tamoxifen), Minoxidil, Ciclosporina, Danazol, Diazoxide, Fenitoină sau Interferonul [4].

Hirsutismul idiopatic

Hirsutismul idiopatic se caracterizează prin asocierea hirsutismului cu cicluri menstruale regulate, morfologie ovariană normală, cât și analize hormonale în limite normale, reprezentând un diagnostic de excludere. Poate avea drept cauză sensibilitatea crescută a foliculului pilosebaceu la hormoni androgeni și conversia periferică a testosteronului la dihidrotestosteron, cu potența androgenică de 10 ori mai puternică [4].

Concluzie

Hirsutismul, afecțiune medicală frecventă, afectează calitatea vieții femeilor, putând experimenta stigmatizare socială, scăderea încrederii în sine, anxietate socială și depresie. Femeile care suferă de hirsutism pot experimenta o gama largă de simptome pe lângă creșterea excesivă a părului facial și corporal, acneea, pierderea parțială a părului de la nivelul scalpului, cât și disconfortul psihologic asociat acestor simptome. Tratamentul pentru hirsutism poate varia în funcție de cauza subiacentă a afecțiunii. Tratamentele medicale, cum ar fi contraceptivii orali și medicamentele anti-androgen, pot ajută la reducerea nivelurilor de androgeni și la încetinirea creșterii excesive a părului. De asemenea, terapiile cosmetice, cum ar fi epilarea cu laser și electro-epilarea, pot fi utile în îndepărtarea părului nedorit. În concluzie, este esential un diagnostic corect și tratamentul asociat pentru îmbunătățirea vieții acestor paciente.