Colesterolul „bun” poate fi asociat cu un risc crescut de glaucom la vârsta de 55 de ani

Glaucomul este principala cauză ireversibilă de orbire la nivel mondial, iar se estimează că va afecta aproximativ 112 milioane de persoane până în 2040. Această boală se caracterizează prin neuropatie optică progresivă și pierderi specifice ale câmpului vizual. Factorii de risc cunoscuți includ vârsta, etnia, hipertensiunea oculară și istoricul familial. Explorarea altor factori de risc potențiali ar putea contribui la dezvoltarea unor noi intervenții și la reducerea impactului global al glaucomului.
Dismetaboliile lipidice au fost asociate cu diverse afecțiuni oculare, inclusiv degenerescența maculară legată de vârstă, ocluziile venoase retiniene și retinopatia diabetică. Deși unele studii sugerează o asociere între nivelurile lipidelor serice și glaucom, rezultatele sunt contradictorii. În timp ce anumite studii au identificat o corelație pozitivă între hiperlipidemie și glaucom, altele au sugerat un risc redus de glaucom primar cu unghi deschis la persoanele cu hiperlipidemie. De asemenea, relația dintre lipidele serice și presiunea intraoculară rămâne incertă, iar utilizarea statinelor și prezența altor componente ale sindromului metabolic ar putea influența aceste rezultate.

Pentru a clarifica această relație, studiul publicat în British Journal of Ophthalmology a utilizat o cohortă extinsă din UK Biobank pentru a analiza asocierile dintre diferitele tipuri de lipide serice și incidența glaucomului.

Metodologia studiului

Populația studiată

Cohorta UK Biobank include peste 500 000 de participanți cu vârste între 40 și 69 de ani, recrutați între 2006 și 2010. Datele utilizate în acest studiu au fost actualizate până la 30 iunie 2023. Participanții au completat chestionare, au fost supuși unor interviuri și măsurători fizice standardizate.

Au fost excluși din analiză cei care aveau un diagnostic de glaucom la momentul inițial sau care raportaseră antecedente de intervenții chirurgicale sau laser pentru glaucom. De asemenea, au fost excluși cei suspectați de glaucom, identificați printr-un raport cupă/disc ≥0,7 sau o presiune intraoculară ≥21 mmHg.

Măsurarea lipidelor serice

Nivelurile de colesterol total (TC), colesterol cu lipoproteine de înaltă densitate (HDL-C), colesterol cu lipoproteine de joasă densitate (LDL-C) și trigliceride (TG) au fost determinate prin analize biochimice din probe de sânge recoltate în condiții non-aleatorii.

Covariate incluse în analiză

Analiza a fost ajustată pentru o serie de factori de risc cunoscuți, inclusiv:

• Vârstă, sex, etnie
• Indicele Townsend de deprivare socio-economică
• Statusul de fumător și consumul de alcool
• Utilizarea statinelor
• Raportul talie-șold ca indicator al obezității centrale
• Tensiunea arterială și prezența hipertensiunii, diabetului sau bolilor cardiovasculare

Analize statistice

Pentru a evalua relația dintre lipidele serice și riscul de glaucom, s-au utilizat modele de regresie Cox proporțională, ajustate pentru factorii de confuzie menționați. De asemenea, s-au aplicat spline cubice restricționate pentru a investiga posibile relații non-liniare.

Au fost efectuate analize suplimentare pentru a evalua rolul apolipoproteinelor A și B, precum și raporturile lipidice utilizate în practica clinică (TC/HDL-C, LDL-C/HDL-C, TG/HDL-C). Analizele au fost stratificate în funcție de vârstă, sex și tipul de glaucom.

Rezultate

Caracteristicile participanților

După excluderea cazurilor cu date lipsă, analiza finală a inclus 400 229 de participanți, dintre care 6868 (1,72%) au fost diagnosticați cu glaucom în timpul perioadei de urmărire (durată medie: 14,4 ani).

Comparativ cu participanții care nu au dezvoltat glaucom, cei cu glaucom erau mai în vârstă, aveau o probabilitate mai mare de a fi non-albi, prezentau un HDL-C mai ridicat și un LDL-C mai scăzut. De asemenea, aceștia aveau o frecvență mai mare a utilizării statinelor și a comorbidităților, inclusiv diabet și hipertensiune.

Asocieri dintre lipidele serice și riscul de glaucom

• HDL-C ridicat a fost asociat cu un risc crescut de glaucom (HR 1,10 pentru cel mai înalt quartil comparativ cu cel mai scăzut, p=0,014). Creșterea cu o abatere standard a HDL-C a fost asociată cu un risc cu 5% mai mare de glaucom.
• LDL-C ridicat a fost asociat cu un risc redus de glaucom (HR 0,92 pentru cel mai înalt quartil, p=0,030). Creșterea cu o abatere standard a LDL-C a fost asociată cu un risc cu 4% mai mic de glaucom.
• TG și TC au fost, de asemenea, asociate cu un risc redus de glaucom, însă asocierea a fost mai puțin evidentă comparativ cu LDL-C.
• Analizele non-liniare au sugerat o relație în formă de U între TG și glaucom, cu cel mai mic risc la niveluri moderate de TG.
• Raporturile TC/HDL-C, LDL-C/HDL-C și TG/HDL-C au fost asociate cu un risc mai scăzut de glaucom.

Analize stratificate

• Vârsta: Asocierile menționate au fost semnificative doar pentru participanții cu vârsta peste 55 de ani.
• Sexul: HDL-C ridicat și TG scăzut au fost asociate cu glaucom doar la bărbați, în timp ce LDL-C și TC au fost asociate cu un risc mai scăzut de glaucom doar la femei.
• Tipul de glaucom: TG a fost asociat doar cu glaucomul primar cu unghi deschis (GPUD), în timp ce HDL-C a fost asociat atât cu GPUD, cât și cu glaucomul cu unghi închis.

Rezultatele acestui studiu sugerează că nivelurile ridicate de HDL-C sunt asociate cu un risc crescut de glaucom, în timp ce LDL-C, TC și TG sunt asociate cu un risc mai scăzut. Aceste descoperiri sunt susținute și de analiza scorurilor de risc poligenic.

Constatarea că HDL-C, considerat în mod tradițional benefic pentru sănătatea cardiovasculară, ar putea crește riscul de glaucom este în concordanță cu studii recente care sugerează că nivelurile excesiv de ridicate de HDL-C pot avea efecte adverse asupra sănătății.

În plus, disparitățile legate de sex în asocierea dintre lipide și glaucom ar putea reflecta diferențe hormonale și metabolice între bărbați și femei.

Deși acest studiu a beneficiat de o cohortă mare și o perioadă lungă de urmărire, există limitări, inclusiv faptul că lipidele serice au fost măsurate la un singur moment și că diagnosticul de glaucom s-a bazat pe înregistrări medicale și auto-raportare.

Concluzii

Acest studiu de cohortă de mari dimensiuni a demonstrat că nivelurile ridicate de HDL-C sunt asociate cu un risc crescut de glaucom, în timp ce LDL-C, TC și TG sunt asociate cu un risc mai scăzut. Aceste efecte sunt influențate de vârstă, sex și tipul de glaucom. Având în vedere concluziile contradictorii ale studiilor anterioare, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege mecanismele implicate și implicațiile clinice ale acestor relații.