Despre boala parodontala
Autor: dr. Sava Lidia
Despre Boala Parodontală- câteva întrebări la care vă ofer un răspuns!
De ce aduc în discuţie această afecţiune dentară?
Pentru că este o afecţiune din ce în ce mai frecventă în rândul pacienţilor şi din păcate cu un debut la vârste din ce în ce mai tinere. La ora actuală studiile de specialitate relevă faptul că pierderea dinţilor nu mai are ca şi cauză principală caria dentara şi complicaţiile ei ulterioare ci tocmai aceastş boală parodontală.
Consider că în calitatea mea de medic dentist am această “datorie profesională” de a face cât mai pe înţelesul dumneavoastră informaţiile medicale despre această afecţiune din sfera mea de activitate, informaţii care de altfel se pot afla acum cu usurinţă dat fiind explozia de mijloace de informare din ultima perioadă.
Ce este boala parodontală?
Boala parodontală ( sau parotontoza aşa cum este ea cunoscută în termeni comuni) sau parodontita marginală cronică (în termeni ştiinţifici) este o boală infecţioasă (adică este determinată de microorganisme- bacterii, mai précis de spirochete) a ţesutului de susţinere al dintelui în os, denumit ţesut parodontal de unde şi numele bolii şi este cronică -în sensul că leziunile, în funcţie de stadiul în care s-a descoperit boala, de cele mai multe ori sunt ireversilbile şi de aici derivă necesitatea informării “din timp”, precum şi celelalte întrebări frecvente pe care le adresează pacienţii care se confruntă cu o astfel de boală.
De ce am făcut boală parodontală?
Aşa cum am menţionat deja acestă afecţiune are un factor determinant reprezentat de bacteriile din tartrul dentar (placa bacteriană), dar există şi o serie de alţi factori adjuvanţi şi anume- componenta genetică ( dacă unul dintre părinţi a suferit de această boală), stresul ocluzal (modalităţi incorecte de întâlnire sau de îmbinare între cele două arcade date în mod frecvent de lucrări protetice neadaptate funcţional la mişcările din timpul actului masticator, de obturaţii (plombe) supraconturate “în muşcătură” sau nemodelate conform cu forma naturală a dintelui, anomalii ortodontice, edentaţia( lipsa unei unităţi dentare sau a mai multor dinţi) ce determină prin migrările ulterioare spaţii greu de igienizat datorită înclinării dinţilor limitanţi spaţiului gol, etc. Un factor agravant îl reprezintă fumatul, deoarece compuşi din fumul de ţigară afectează vascularizaţia de la nivelul ţesutului parodontal iar posibilitatea de vindecare a acestuia scade.
Cum se manifestă această boală?
În faza de debut a bolii apare sângerarea gingivală, fie spontan , fie la periaj sau în timpul masticaţiei. Aspectul gingiilor este burjonat , umflat, de culoare roşu intens sau vineţiu. Poate sa mai apară halenă ( miros neplacut) îndeosebi dimineaţa, prurit (mâncarimi) gingival. Într un stadiu mai avansat apar retracţiile gingivale,sensibilitatea dentară, spaţieri dentare şi mobilitate dentară, chiar abcese parodontale, acestea constituind şi aspecte alarmante semnalate de către pacienţi şi motive de prezentare în cabinetul stomatologic.
Ce este de făcut?
Totul începe cu o evaluare riguroasă a situaţiei în urma unui control într un cabinet de medicină dentară, efectuarea unei măsurători a acestui spaţiu parodontal (parodontometria )şi evaluarea stadiului de boală cu care se prezită pacientul, precum şi conştientizarea acestuia cu privire la respectarea recomandărilor ce se impun.
La ora actuală există numeroase terapii, pornind de la remedii naturiste până la proceduri mai complicate chirurgicale indicate în situaţii de retractie gingivală mare, la scheme de antibioterapie strict local la nivelul pungilor parodontale, după recoltare de secreţii şi antibiogramă sau cu antibiotice cu specificitate la bacteriile cauzatoare de boală, tehnici de imobilizari dentare în cazul situaţiilor de mobilitate severă sau terapii relativ noi, precum laserterapia. Toate acestea au în schimb un punct sau un numitor comun din punctul meu de vedere şi anume educarea pacienţilor şi obţinerea unei bune comunicări şi/sau colaborări cu aceştia cu privire la etapa de debut a fiecărei terapii alese şi anume cea de igienizare care costă în detartraj şi periaj professional, efectuat în cabinetul de medicină dentară, însuşirea de către pacient a unui protocol de igienizare acasă ,cu folosirea unei tehnici de periaj corecte şi a mijloacelor suplimentare de igienă( aţa dentară, perii interdentare, apa de gură, duşuri bucale,etc.). Niciuna din terapiile alese şi recomandate nu vor fi urmate de rezultatul scontat fără respectarea acestui protocol si al controlului periodic într un cabinet de specilitate.
De ce aduc în discuţie această afecţiune dentară?
Pentru că este o afecţiune din ce în ce mai frecventă în rândul pacienţilor şi din păcate cu un debut la vârste din ce în ce mai tinere. La ora actuală studiile de specialitate relevă faptul că pierderea dinţilor nu mai are ca şi cauză principală caria dentara şi complicaţiile ei ulterioare ci tocmai aceastş boală parodontală.
Consider că în calitatea mea de medic dentist am această “datorie profesională” de a face cât mai pe înţelesul dumneavoastră informaţiile medicale despre această afecţiune din sfera mea de activitate, informaţii care de altfel se pot afla acum cu usurinţă dat fiind explozia de mijloace de informare din ultima perioadă.
Ce este boala parodontală?
Boala parodontală ( sau parotontoza aşa cum este ea cunoscută în termeni comuni) sau parodontita marginală cronică (în termeni ştiinţifici) este o boală infecţioasă (adică este determinată de microorganisme- bacterii, mai précis de spirochete) a ţesutului de susţinere al dintelui în os, denumit ţesut parodontal de unde şi numele bolii şi este cronică -în sensul că leziunile, în funcţie de stadiul în care s-a descoperit boala, de cele mai multe ori sunt ireversilbile şi de aici derivă necesitatea informării “din timp”, precum şi celelalte întrebări frecvente pe care le adresează pacienţii care se confruntă cu o astfel de boală.
De ce am făcut boală parodontală?
Aşa cum am menţionat deja acestă afecţiune are un factor determinant reprezentat de bacteriile din tartrul dentar (placa bacteriană), dar există şi o serie de alţi factori adjuvanţi şi anume- componenta genetică ( dacă unul dintre părinţi a suferit de această boală), stresul ocluzal (modalităţi incorecte de întâlnire sau de îmbinare între cele două arcade date în mod frecvent de lucrări protetice neadaptate funcţional la mişcările din timpul actului masticator, de obturaţii (plombe) supraconturate “în muşcătură” sau nemodelate conform cu forma naturală a dintelui, anomalii ortodontice, edentaţia( lipsa unei unităţi dentare sau a mai multor dinţi) ce determină prin migrările ulterioare spaţii greu de igienizat datorită înclinării dinţilor limitanţi spaţiului gol, etc. Un factor agravant îl reprezintă fumatul, deoarece compuşi din fumul de ţigară afectează vascularizaţia de la nivelul ţesutului parodontal iar posibilitatea de vindecare a acestuia scade.
Cum se manifestă această boală?
În faza de debut a bolii apare sângerarea gingivală, fie spontan , fie la periaj sau în timpul masticaţiei. Aspectul gingiilor este burjonat , umflat, de culoare roşu intens sau vineţiu. Poate sa mai apară halenă ( miros neplacut) îndeosebi dimineaţa, prurit (mâncarimi) gingival. Într un stadiu mai avansat apar retracţiile gingivale,sensibilitatea dentară, spaţieri dentare şi mobilitate dentară, chiar abcese parodontale, acestea constituind şi aspecte alarmante semnalate de către pacienţi şi motive de prezentare în cabinetul stomatologic.
Ce este de făcut?
Totul începe cu o evaluare riguroasă a situaţiei în urma unui control într un cabinet de medicină dentară, efectuarea unei măsurători a acestui spaţiu parodontal (parodontometria )şi evaluarea stadiului de boală cu care se prezită pacientul, precum şi conştientizarea acestuia cu privire la respectarea recomandărilor ce se impun.
La ora actuală există numeroase terapii, pornind de la remedii naturiste până la proceduri mai complicate chirurgicale indicate în situaţii de retractie gingivală mare, la scheme de antibioterapie strict local la nivelul pungilor parodontale, după recoltare de secreţii şi antibiogramă sau cu antibiotice cu specificitate la bacteriile cauzatoare de boală, tehnici de imobilizari dentare în cazul situaţiilor de mobilitate severă sau terapii relativ noi, precum laserterapia. Toate acestea au în schimb un punct sau un numitor comun din punctul meu de vedere şi anume educarea pacienţilor şi obţinerea unei bune comunicări şi/sau colaborări cu aceştia cu privire la etapa de debut a fiecărei terapii alese şi anume cea de igienizare care costă în detartraj şi periaj professional, efectuat în cabinetul de medicină dentară, însuşirea de către pacient a unui protocol de igienizare acasă ,cu folosirea unei tehnici de periaj corecte şi a mijloacelor suplimentare de igienă( aţa dentară, perii interdentare, apa de gură, duşuri bucale,etc.). Niciuna din terapiile alese şi recomandate nu vor fi urmate de rezultatul scontat fără respectarea acestui protocol si al controlului periodic într un cabinet de specilitate.