Clamidioza

Clamidioza este una dintre cele mai frecvente boli sexual-transmisibile, indusă de infecția cu o bacterie – Chlamydia trachomatis. Destul de frecvent aceasta se poate asocia altor microorganisme, de tipul Neisseriei gonorrhoeae.

Atât femeile, cât și bărbații pot fi afectați de clamidioză, dezvoltând uretrite și alte inflamații ale căilor genitale superioare (la femei). Se transmite și de la mamă la copil în timpul nașterii, cu repercusiuni grave asupra sănătății nou-născutului. Acest agent patogen combină caracteristici proprii atât bacteriilor, cât și virușilor.

Microbiologie

Există 15 serotipuri ale Chlamidyei trahomatis, care pot provoca în organismul uman afecțiuni oculare (trahoma), limfogranulomul venerial sau diverse infecții urogenitale.

Chlamydia trahomatis este o bacterie care combină unele caracteristici specifice bacteriilor cu unele proprii virușilor. De exemplu, acesta nu poate fi crescută pe medii artificiale de cultură, deoarece este dependentă de energia celulelor vii – gazdă; dimensiunile ei sunt asemănătoare virușilor. În același timp are un perete celular tipic bacteriilor Gram – negative, conține ADN și ARN și se multiplică prin diviziune binară, este sensibilă la acțiunea antibioticelor.

Sunt suficiente 2-3 zile pentru ca bacteria să treacă printr-un ciclu complet de multiplicare, după următoarea schemă:

• Particulele elementare (ce provin de la sursa infectantă) sunt captate de către celulele gazdă prin procesul de endocitoză;
• După 6-8 ore are loc transformarea acestora într-o formă reticulată, neinfecțioasă;
• După încă 12-16 ore se produce multiplicarea corpului reticulat neinfecțios, în interiorul celulelor – gazdă;
• La 1-2 zile de la infectare, particulele reticulate încep să producă și particule elementare (infecțioase);
• La 2-3 zile, particulele elementare sunt eliberate din celulă, fiind capabile să infecteze alte celule sau organisme.

Țesutul preferat de Chlamydii este epiteliul cilindric, care tapetează mucoasa uretrei, canalului cervical, conjunctivei și rectului. Prin urmare, procesul infecțios va începe întotdeauna la unul dintre aceste locații, în funcție de poarta de intrare prin care a pătruns bacteria.

Cauze și factori de risc

Relațiile sexuale neprotejate (fără prezervativ) cu persoane infectate (chiar dacă nu se cunosc a fi bolnave, iar simptomatologia este absentă) sunt principala cauză a acestor infecții. Risc crescut de îmbolnăvire prezintă persoanele care au mai mulți parteneri sexuali, indiferent de tipul de sex practicat (vaginal, oral sau anal).

Transmiterea se poate realiza și de la mama bolnavă la copil în timpul nașterii acestuia, afectându-i în primul rând ochii (trahoma) și putând conduce la orbire.

Contactul mucoasei cu lichidul seminal sau fluidul vaginal al persoanei infectate este, de asemenea, o posibilitate de intrare a bacteriei în organism.

Infecțiile chlamydiene

La femei, boala se manifestă sub forma unei cervicite (inflamația colului uterin) ce se poate complica prin salpingită (inflamația trompelor uterine uni- sau bilateral), pelviperitonită, periapendicită. Totodată, Chlamydiile produc o proteină capabilă să inducă o reacție autoimună la organele din zona pelvină, conducând la infertilitate.

La bărbați, uretrita este cea mai frecventă formă de manifestare a infecției, urmată de epididimită (inflamația epididimului), prostatită și în cazuri excepționale – proctită (inflamația mucoasei rectului).

Simptome

Aproximativ 70% dintre femei și 50% dintre bărbații bolnavi nu prezintă simptomatologie, motiv pentru care infecția nu este descoperită la timp și ajunge să se complice în lipsa tratamentului. Totuși, dacă aceste simptome apar (de obicei, după două săptămâni de la infectare), femeile pot observa:

• secreții vaginale anormale;
• micțiune (urinare) dureroasă sau însoțită de o senzație de arsură;
• dureri pelvine în timpul actului sexual;
• senzația de mâncărime în zona genitală;
• sângerări anormale în afara perioadei ciclului menstrual sau după raportul sexual;
• febră.

Bărbații pot prezenta:

• secreții anormale eliberate la nivelul penisului;
• nevoia de a urina frecvent, micțiuni dureroase sau imposibile;
• senzația de mâncărime în zonele genitală și/sau anală;
• febră.

Diagnostic

În scopul diagnosticării se pot utiliza diverse examinări serologice, imunoenzimatice, de fluorescență sau incubarea pe țesuturi vii, examinarea microscopică a frotiurilor. Pentru unele dintre acestea se vor folosi probe de urină. Diagnosticul poate fi pus doar de către medicul specialist.

Diagnostic diferențial

Clamidioza poate fi confundată cu gonoreea – boală sexual transmisibilă și ea, produsă de bacteria Neisseria gonorrhoeae. În ambele cazuri există tropismul pentru epiteliul cilindric al mucoaselor, de aceea și manifestările clinice ale acestor două boli sunt asemănătoare. Totuși, există și câteva deosebiri ce ne pot orienta în scopul stabilirii diagnosticului corect:

• gonoreea are o perioadă de incubație mai scurtă decât clamidioza;
• simptomele sunt mult mai accentuate în gonoree, durerea și disconfortul sunt mult crescute;
• în clamidioză de multe ori simptomele lipsesc;
• secrețiile vaginale sau seminale sunt mult mai abundente în gonoree.

Însă, în lipsa unui examen clinic și paraclinic complet nu se poate afirma cu certitudine dacă este vorba despre o infecție sau cealaltă. Nu este exclusă nici posibilitatea ca o clamidioză să evolueze asemănător gonoreei, cu o simptomatologie clară și evidentă și invers, o gonoree să se instaleze lent, fără simptome.

Tratament

Antibioticele utilizate în tratamentul Chlamydiei sunt: tetraciclinele (Tetraciclina, Doxiciclina), macrolidele (Eritromicina, Azitromicina etc), fluorochinolone (Ofloxacina). Doxiciclina și fluorochinolonele nu se vor administra la gravide și la copii cu vârsta sub 12 ani. Antibioticul de elecție pentru copii este Eritromicina. Dozele și schema de tratament vor fi stabilite de către medic, în funcție de severitatea infecției și complicațiile acesteia. Cefalosporinele și penicilinele folosite în tratamentul gonoreei și sifilisului nu sunt capabile să distrugă și clamidiile, de aceea, în cazul unor infecții asociate, va fi necesar un plan de tratament care să acopere întreg spectrul bacterian.

Complicații

Clamidioza este o boală extrem de periculoasă, care, netratată, se extinde și afectează căile genitale în întregime la femei și bărbați, provocând infertilitate. Dacă o femeie bolnavă rămâne însărcinată, este posibil ca sarcina să fie extrauterină sau să fie eliminată prin avort spontan. În alte cazuri, copilul este născut prematur și va suferi de infecții oculare, otice severe.

Prevenire

Pentru a preveni această boală, trebuie evitate contactele sexuale neprotejate, iar numărul partenerilor trebuie redus la unul singur. Oricare dintre ei ar putea fi purtătorul acestei infecții, chiar dacă nu a avut niciodată simptome și nu se cunoaște a fi bolnav. Folosiți întotdeauna prezervativul și evitați rapoartele sexuale ocazionale pentru a nu fi neplăcut surprinși de consecințele posibile. Există nenumărate boli ce se transmit în acest mod și toate sunt deosebit de neplăcute, iar unele chiar netratabile.

În cazul în care ați contactat boala, evitați contactele sexuale până când nu veți fi tratați complet, pentru a nu o răspândi. Este necesar ca ambii (sau multiplii) parteneri să beneficieze de tratament, pentru a evita o reinfecție.