Cifoscolioza

Cifoscolioza reprezintă o dublă deviere a coloanei vertebrale marcată de o deviație laterală (scolioza) și de o deviere cu convexiune posterioară (cifoza). Afecțiunea poate apărea la orice vârstă inclusiv la naștere ar 80% dintre cazuri sunt idiopatice. Acest lucru înseamnă că nu există o cauză clară. (1, 2)

Cauze ale cifoscoliozei

Majoritatea cazurilor de cifoscolioză nu au o cauză cunoscută. În celelalte cazuri cifoscolioza apare ca urmare a:

• Unei posturi incorecte – menținerea unei posturi incorecte pe o perioadă lungă de timp poate cauza probleme ale coloanei (3, 4)
• Tuberculoza – această afecțiune poate slăbi măduva spinării (5, 6)
• Osteocondrodisplazia – reprezintă un grup de afecțiuni scheletice care duc la probleme de creștere a oaselor, cartilajelor și țesutului conjunctiv (7, 8, 9)
• Boli degenerative – în această categorie intră afecțiuni precum osteoporoza și osteoartrita (10, 11)
• Fracturi (12)
• Defecte din naștere (13)
• Boala Scheuermann (14)
• Sindromul Ehlers-Danlos (15)
• Sindromul Marfan (16)
• Cancerul și tratamentul pentru cancer (17)

Simptome ale cifoscoliozei

Principalul simptom al cifoscoliozei este deformarea coloanei vertebrale și spate cocoșat. Pe lângă acestea, pot apărea și semne și simptome precum: (2, 18)

• Cocoașă
• Umeri inegali
• Unul dintre brațe mai lungi
• Probleme de imagine corporală care pot duce la izolare socială, depresie și anxietate
• Probleme de plămâni, nervi sau alte organe – în cazuri rare
• Durere de spate
• Dificultăți respiratorii
• Înțepeneală
• Slăbiciune fizică sau chiar paralizie temporară
• Oboseală
• Scăderea poftei de mâncare
• Probleme de concentrare
• Probleme digestive – cifoscolioza poate pune presiune asupra tractului digestive și astfel crește riscul de dificultăți la înghițire și reflux gastric

Diagnostic

În general, diagnosticul este pus pe baza istoricului medical, a simptomelor și a examenului fizic. Pacientul poate fi rugat să se aplece de la mijloc în jos pentru ca doctorul să poată observa coloana din ambele părți. Se poate să fie nevoie și de examen neurologic sau de testarea reflexelor și a puterii musculare. După evaluarea simptomelor doctorul poate recomanda: (18, 19)

• Teste cu raze X – pentru a determina gradul de curbare și pentru a detecta diformitățile vertebrelor. Pentru mai multe detalii, poate fi nevoie de un test CT (computer tomograf)
• Test RMN – recomandat pentru a detecta infecțiile sau prezența unei tumori în măduva spinării
• Testarea nervilor – este indicată doar dacă pacientul resimte amorțeală sau slăbiciune musculară, iar doctorul va vedea în urma acestui test cât de bine și repede circulă impulsurile nervoase de la măduva spinării la extremități
• Testarea densității osoase – o densitate redusă a oaselor poate înrăutăți cifoscolioza

De asemenea, uneori cifoscolioza reprezintă un criteriu în Sindromul Cifoscoliotic Ehlers-Danlos. Acesta apare pe fondul unei mutații a genei PLOD1 sau FKBP14. În acest caz diagnosticul este confirmat în urma testării moleculare. (20, 21)

Tratament

Tratamentul pentru anomaliile coloanei depinde de gradul de curbură a coloanei, capacitatea de a menține o postură corectă, vârsta pacientului, existența unor alte probleme de sănătate, efectele tratamentului asupra activităților zilnice.

Prima modalitate de tratare a cifoscoliozei este terapia fizică. Se aplică mai ales atunci când gradul de curbare al coloanei este redus și afectează postura. Principalul obiectiv este întărirea țesuturilor din jurul coloanei, fie pentru a corecta deformarea coloanei, fie pentru a prevenire progresul degradării. (22, 23)

Dacă cifoscolioza este detectată din timp, înainte de dezvoltarea completă a oaselor, purtarea unei proteze pentru spate poate fi de folos. O astfel de proteză oferă susținere mușchilor și oaselor și aplică o presiune corectivă pentru a reduce curbarea coloanei. Protezele pentru cifoscolioză trebuie proiectate special pentru a fi eficiente atât pentru a corecta deformările coloanei în planul coronal, cât și sagital. Potrivit studiilor, folosirea unei astfel de proteze are succes în 72% dintre cazuri și depinde mult de numărul de ore în care este purtată. Pentru efecte de durată, acestea trebuie purtate cel puțin 10 ore pe zi, iar acest lucru poate avea consecințe psihologice, mai ales că studiile întreprinse sunt realizate pe adolescenți. (24, 25, 26)

Dacă există deformări extinse, sau dacă cifoscolioza afectează respirația și împiedică desfășurarea activităților zilnice, este posibil să fie nevoie de intervenții chirurgicale. Operația pentru cifoscolioză este recomandată și în cazul persoanele aflate la vârsta la care protezele pentru spate nu mai sunt eficiente. Cifoscolioza înseamnă că pacientul are ambele tipuri de deformări, atât pe planul coronal cât și pe cel sagital. Decizia de a apela la o intervenție chirurgicală depinde și de factori precum vârsta pacientului, cauza care a dus la deformarea coloanei (o postură incorectă, genetica etc) precum și riscurile procedurii. (27, 28, 29)

Un studiu interesant a analizat rezultatele operației în cazul a 49 pacienți cu scolioză și cifoscolioză. Dintre aceștia 36 de pacienți au fost studiați pe o perioadă de opt ani. Dintre aceștia s-au observat următoarele lucruri: (30)

• 23% au avut rezultate excelente – curbura a fost corectată, durerea a dispărut și nu a mai fost nevoie de intervenții suplimentare
• 29% au avut rezultate bune – durerea a fost diminuată dar nu a dispărut cu totul
• 34% au avut rezultate satisfăcătoare – a fost nevoie de intervenții suplimentare
• 14% au avut rezultate negative – curbura nu a fost corectată, durerea a persistat și a fost nevoie de noi intervenții chirurgicale

Au apărut complicații în 5% dintre cazuri, însă se crede că declinul coloanei poate apărea la câțiva ani de la intervenție. (30)

Un alt studiu în care operația a corectat scolioza și cifoscolioza pe fond genetic a avut o rată de succes de 91%, iar pacienții încă erau sănătoși după doi ani de la intervenție. În acest caz, studiul s-a realizat pe 23 de pacienți, 17 bărbați și 6 femei cu vârsta cuprinsă între 13 și 61 ani. (31)

În ceea ce privește studiile realizate pe vârstnici, merită menționat unul în care se vorbește mai ales de complicații. Studiul a analizat 72 de cazuri în care vârsta medie era 60,7 ani, iar rata de complicații a fost de până la 22%. Cercetătorii implicați au concluzionat că o astfel de intervenție este recomandată doar atunci când nu mai există alte opțiuni de tratament, atunci când boala a progresat într-atât încât calitatea vieții este afectată mereu, iar tratamentele noninvazive nu sunt eficiente în reducerea durerii. (32, 33)

Pentru a limita progresul bolii este important ca pacientul să se adreseze medicului la primele simptome ale cifoscoliozei. Doar detectarea din timp și tratamentul adecvat sunt soluțiile la îndemână pentru recuperare.