Cervicita mucopurulenta

Cervicita mucopurulenta consta in inflamarea epiteliului columnar de la nivelul endocolului sau a oricarui epiteliu columnar aflat intr-o pozitie ectopica la nivelul exocolului.

Cervicita mucopurulenta este destul de frecventa, fiind determinata de aceiasi agenti patogeni care provoaca uretrita la barbati. Uneori dificil de recunoscut, cervicita mucopurulenta este cel mai frecvent sindrom de BTS la femei, care se poate insoti de complicatii obstetricale.

Cei mai frecvent implicati agenti etiologici din cervicita mucopurulenta sunt: C.trachomatis si N.gonorrhoeae.

Diagnosticul se stabileste prin analiza secretiilor mucopurulente, de culoare galbena, prelevate de la nivelul exocolului (numar crescut de PMN pe lama). Mucusul recoltat este etalat pe o lama, in strat subtire, si colorat Gram. Mai mult de 25 de leucocite pe camp (microscopic) sugereaza cervicita. De asemenea, se pot efectua culturi si teste specifice, pentru detectarea N.gonorrhoeae si C.trachomatis.

Tratamentul poate fi initiat empiric, bazandu-ne pe elementele de prezumtie clinica.

In cazul in care se suspicioneaza existenta gonoreei sau a infectiei cu chlamidii, se administreaza un regim cu doza unica de cefixima (400mg, per os), doxicilina (100 mg, per os) sau azitromicina (1 gram).

Tratamentul cu azitromicina si doxicilina, acopera atat infectia cu chlamidii cat si pe cea gonoreica.

Partenerii sexuali ai pacientei bolnave vor fi investigati si tratati in aceleasi conditii.



Cervicita mucopurulenta este inflamatia colului uterin in care apare o secretie purulenta sau mucopurulenta in canalul endocervical, fiind considerata cea mai frecventa afectiune inflamatorie genitala la femeie. Cervicita este adeseori asimptomatica, diagnosticul fiind de multe ori greu de stabilit. Bacteriile cel mai frecvent incriminate in etiologia cervicitei mucopurulente sunt Chlamydia trachomatis si Neisseria gonorrhoeae, care au implicatii pluripatologice producand si endometrita, salpingita sau perihepatita. Au mai fost incriminati Ureaplasma, Gardnerella, Trichominas, vaginita bacteriana si contraceptivele orale.

La 10% dintre femeile cu cervicita netratata de etiologie gonococica sau chlamydiana se dezvolta boala inflamatorie pelvina (BIP). In SUA, cel putin 15% din femeile infertile au avut boala inflamatorie pelvina produsa de infectiile cu transmitere sexuala, cu obstructie tubala secundara. In sarcina cervicita este cauza corioamniotitei, nasterii premature si infectiei neonatale.

Etiologie

Cei mai frecventi germeni incriminati in aparitia cervicitei mucopurulente sunt Chlamydia trachomatis si Neisseria gonorrhoeae, urmate de virusul herpes simplex (HSV), Trichomonas vaginalis, dar in jumatate din cazuri agentul patogen este necunoscut.
In urma cu doua decade Chlamydia era raspunzatoare de 40-50% dintre cazurile de cervicita mucopurulenta. Astazi datorita programelor eficiente de screening, diagnosticului si tratamentului precoce cazurile cu Chlamydia sunt mai putine.
Neisseria gonorrhoeae este raspunzatoare de 7% pana la 18% dintre cazurile de cervicita mucopurulenta. HSV determina 3-5% din infectii.
Cazurile de cervicita mucopurulenta de etiologie necunoscuta sunt in crestere. O parte dintre cazuri pot fi produse de folosirea contraceptivelor orale care pot determina inflamatie la nivelul cervixului. Un alt procent este reprezentat de rezultatele fals negative ale testelor pentru infectia chlamydiana. Pe de alta parte in cervicita cronica se produce o secretie abundenta la nivelul cervixului, care examinata la microscop, contine predominat limfocite si monocite, nu polimorfonucleare cum se intampla in cervicita mucopurulenta.
Pentru multe dintre cazurile de cervicita mucopurulenta nu poate fi determinat germenle implicat, se crede ca agentii patogeni implicati sunt microorganisme nedescoperite inca. Mai multe studii au aratat legatura dintre vaginita bacteriana si cervicita. Astfel, unul dintre studii a aratat ca 50% dintre cazurile de cervicita mucopurulenta determinata de infectii cu transmitere sexuala au concomitent vaginita bacteriana.

Diagnostic

Diagnosticul clinic se stabileste in urma examinarii colului uterin si prelevarii, cu ajutorul unui betisor cu tampon, secretiei mucopurulente galben-verzuie. Pe tampon se mai poate observa sange prospat din cauza friabilitatii si sangerarii mucoasei cervicale.
La femeile fara eroziuni cervicale, agentii etiologici al endocervicitei mucopurulente sunt C. Trachomatis si N. gonorrhoeae.
Diagnosticul de laborator se bazeaza pe frotiul din secretia cervicala si este pozitiv daca exista mai mult de 30 de celule polimorfonucleare pe camp. Pentru stabilirea agentului etiologic se realizeaza culturi, teste de detectie a ADNului bacterian sau viral (PCR).
Infectia gonococica poate fi diagnosticata realizandu-se frotiu din secretia mucopurulenta prelevata de la nivelul cervixului in 50-60% din cazuri sau culturi.
Chlamydia trachomatis trebuie suspectata la femeile cu secretii mucopurulente ale colului uterin, mucoasa friabila cu hemoragie, edem al regiunii ectopice. Cel mai sensibil test pentru diagnosticul infectiei chlamydiene este testul de amplificare a acidului nucleic (NAAT).
Virusul herpes simplex produce leziuni ulcerative, necrotice, nedureroase la nivelul ectocervixului. Se pot evidentia si leziuni genitale herpetice externe. Virusul herpetic poate fi izolat din cultura la mai mult de 80% din femeile cu infectie herpetica.
Alti agenti infectiosi implicati in cervicita mucopurulenta sunt papilloma virusul uman (HPV) si Trichomonas vaginalis. Infectia cu HPV determina negi papilari, leucoplachie (membrane albicioase aderente) sau infectie cu virusul papilloma subclinica (se poate vedea doar folosind colposcopul). Pentru infectia HPV este caracteristica koilocitoza (celule cu nuclei mari si halou perinuclear cu citoplasma clara). Nu se realizeaza culturi pentru HPV, insa se pot realiza teste de identificare a acidului nuclear. Pentru infectii cu Trichomonas vaginalis sunt caracteristice secretia purulenta si aspectul de fraga al ectocervixului.

Tratament

Daca infectia este produsa de Chlamydia trachomatis se administreaza azitromicina 1g p. o. intr-o singura doza. Alte antibiotice eficiente in infectia chlamydiana sunt doxiciclina 100 mg timp de sapte zile (contraindicata in sarcina) sau eritromicina 500 mg p. o. de patru ori pe zi (in caz de intoleranta se administreaza antibioticul in timpul mesei, se injumatateste doza si se dubleaza durata terapiei (14 zile)).
Pentru infectia gonococica se administreaza chinolone, de exemplu ciproflaoxacin 500 mg, ofloxacin 400 mg p. o. sau parenteral ceftriaxona 125 mg I. M.
In infectia cu herpes simplex se administreaza acyclovir 400 mg timp de zece zile in infectia primara si cinci zile in infectia recurenta, sau valaciclovir 500 mg zece zile in infectia primara si cinci zile pentru recidiva.
Fiecare partener actual este indicat sa fie investigat pentru infectiile cu transmitere sexuala. Este important ca investigatiile sa se faca in timpul urmatoarelor 30 de zile de la diagnostic sau odata cu debutul simptomatologiei.