Psiho-Armonie

Psiholog Tepurlui Ramona

Cine sunt?
Ma numesc Ramona Ghidu si am 34 de ani. Sunt psihoterapeut sistemic, membra a Asociatiei de Psihologie Familie, Cuplu si Copil – Iasi.
Desi imi doream foarte mult in timpul liceului sa ajung psiholog, nu am ales o facultate de psihologie. Am inceput cu Facultatea de Litere, in cadrul Universitatii Bucuresti, si acum consider ca a fost o alegere corecta, desi la 19 ani mi s-a parut foarte nedrept ce mi se intampla si multa vreme am avut impresia ca nu-mi traiesc viata cu adevarat, fiind prinsa in mijlocul unor evenimente dureroase, care, uneori, pareau fara sfarsit. Nu e usor sa ajungi psihoterapeut daca nu ai o anumita maturitate, atat intelectuala, cat si emotionala si cred ca la 22 de ani, cat as fi avut daca as fi ales Psihologia mai intai, mi-ar fi fost foarte greu sau aproape imposibil sa fiu psihoterapeut.
Drumul transformarii mele dintr-o absolventa de Litere, intr-o absolventa de Psihologie nu a fost usor, am avut mult de lucrat cu mine, am fost timp de aproape 4 ani sculptorul propriei mele vieti. Asa ca dintr-o timida incurabila, am ajuns sa fiu o persoana asertiva, am ajuns sa-mi dau voie sa-mi traiesc viata asa cum cred de cuviinta, respectandu-ma pe mine, dorintele mele si valorile mele. Asta fac zilnic si acesta este si mesajul pe care vreau sa-l transmit minunatei mele fiice.
Competentele si experienta mea profesionala se adreseaza familiilor care au probleme cu copiii, celor care simt ca nu-si mai pot gestiona relatiile cu familia sau cu partenerul de cuplu, pot acompania si sustine familiile care au suferit pierderi, traume emotionale etc.
Uneori viata ne pune in fata unor dificultati zilnice, in cadrul familiei, ducand la dispute conjugale si/sau cu copiii. Confruntati cu astfel de conflicte, decidem de cele mai multe ori "sa lasam sa treaca" si incercam din rasputeri "sa traim" cu conflictele si starile trezite de acestea, cu riscul de a uita de noi insine si, mai ales, cu riscul de a uita scopul pentru care am intemeiat o familie sau ne-am alaturat partenerului de cuplu. Exista totusi o cale care nu cere nici sa-ti lasi deoparte nevoile si dorintele, nici sa incredintezi altuia deciziile si responsabilitatile sau sa-ti lasi familia deoparte: psihoterapia. Oricare ar fi natura conflictului, intensitatea acestuia sau neputinta de a comunica cu celalalt, e nevoie ca intr-o zi sau alta sa ajungem la un acord cu noi insine si, implicit, cu celalalt.