Ce impact au medicamentele psihotrope asupra sănătății fizice?

Ce sunt medicamentele psihotrope?

Când este recomandată administrarea medicamentelor psihotrope?

Care sunt principalele efecte negative ale medicamentelor psihotrope?

Creșterea în greutate

Utilizarea pe o perioadă îndelungată a antipsihoticelor (clasă de medicamente psihotrope utilizate preponderent în tratamentul psihozelor cauzate de schizofrenie și tulburarea bipolară) sau a antidepresivelor (clasă de medicamente psihotrope care pot ajuta la ameliorarea simptomelor depresive și a tulburărilor de anxietate) crește semnificativ riscul de apariție a obezității. Studiile arată că tratamentul cu antipsihotice determină, în 15-72% dintre cazuri, modificarea indicelui de masă corporală și a greutății relevante clinic (creșterea estimată este de peste 7% din valoarea inițială). În general, creșterea în greutate apare în primele săptămâni de tratament și adesea ajunge la un platou în decurs de un an.

Creșterea în greutate poate fi influențată inclusiv de clasa medicamentelor antipsihotice administrate. Studii revizuite arată că cea mai mare creștere în greutate este întâlnită la pacienții care utilizează antipsihotice din a doua generație, precum clozapină sau olanzapină.

În cazul antidepresivelor, creșterea în greutate este mai modestă, fiind adesea asociată cu administrarea de mirtazapina (medicament din clasa antidepresivelor atipice, utilizate pentru tratarea depresiei) și amitriptilina (antidepresiv triciclic utilizat pentru tratarea tulburărilor depresive majore și a unor sindroame dureroase). (1, 2, 15)

Dislipidemia

Factor de risc pentru bolile coronariene, dislipidemia presupune alterarea metabolismului grăsimilor, afecțiunea fiind adesea asociată cu obezitatea. Anumite populații de pacienți psihiatrici, precum cele afectate de schizofrenie, prezintă un risc crescut de dislipidemie și obezitate, parțial din cauza dietei slabe și a stilului de viață sedentar, dar și din cauza utilizării anumitor medicamente antipsihotice.

Efectele adverse ale utilizării medicamentelor psihotrope, cu precădere a clozapinei și olanzapinei, ambele antipsihotice atipice, apar în special asupra trigliceridelor și a colesterolului. În cazul antidepresivelor, în ciuda asocierii acestora cu creșterea în greutate, un important factor de risc pentru dislipidemie, studiile nu au evidențiat o asociere între dislipidemie și administrarea de antidepresive. (1, 6, 7)

Disfuncția erectilă

Medicamentele antidepresive pot afecta viața sexuală, principalele efecte adverse fiind scăderea libidoului, disfuncția erectilă, ejacularea prematură, excitarea genitală persistentă, anorgasmia (incapacitatea femeilor de a atinge orgasmul), uscăciunea vaginală și lactația non-puerperală sau galactoree la femei.

Cercetările arată că mai bine de două treimi dintre persoanele aflate sub tratament cu antidepresive prezintă riscul de a se confrunta cu tulburări de dinamică sexuală, indiferent de sex. Disfuncția sexuală are un impact semnificativ asupra calității vieții pacientului, a relațiilor personale, a stimei de sine și a recuperării, fiind o cauză frecventă de neaderare sau chiar de întrerupere a tratamentului.

Deși orice antidepresiv poate provoca probleme de natură sexuală, unele antidepresive, precum citalopram, escitalopram, duloxetina, paroxetina, fluoxetina și sertralina sunt mai frecvent incriminate. (1, 3, 4, 5)

Hipotiroidism

Compușii cu litiu, folosiți preponderent pentru tratarea tulburării bipolare, pot afecta funcționarea glandei tiroide și a paratiroidei. O analiză sistemică publicată în revista Lancet a arătat că litiul sporește semnificativ riscul de hipotiroidism. De asemenea, analiza concluzionează faptul că litiul crește ușor nivelul hormonului paratiroidian și a calciului din sânge. Datorită efectelor sale de inhibare a hormonului tiroidian, litiul este utilizat ca terapie adjuvantă în tratamentul hipertiroidismului sever. (1, 8, 9, 10)

Bronhopneumonie

În trecut o cauză principală de deces la persoanele cu afecțiuni psihiatrice, pneumonia de aspirație, o bronhopneumonie apărută în urma pătrunderii unui corp străin în arborele bronșic, este în prezent asociată cu utilizarea antipsihoticelor din prima și a doua generație. Tratamentul cu clozapină este o potențială cauză a pneumoniei, riscul de dezvoltare a afecțiunii în urma administrării sale fiind aproape de două ori mai mare decât riscul asociat pentru alte antipsihotice, precum olanzapină, quetiapină sau risperidonă. Un risc crescut de pneumonie nu a fost observat la persoanele aflate sub tratament cu antidepresive sau cu antiepileptice. (1, 11, 12)

Osteoporoză

Studiile arată că antidepresivele sunt asociate cu scăderea densității osoase și risc crescut de fracturi osoase, preponderent la persoanele vârstnice. De asemenea, majoritatea analizelor au constatat creșteri importante ale riscului de fracturi inclusiv pentru persoanele tratate cu antipsihotice. Utilizarea concomitentă a unui opioid cu unul sau mai multe antipsihotice poate crește, de asemenea, riscul de fractură la pacienții vârstnici. Cu toate acestea, Organizația Mondială a Sănătății nu menționează în prezent medicamentele antipsihotice ca factor de risc pentru osteoporoză. (1, 13, 14)

Alte condiții asociate cu utilizarea medicamentelor psihotrope:

• diabet de tip II (administrarea medicamentelor antipsihotice persoanelor cu vârsta de până în 18 ani crește de aproape trei ori riscul de diabet, comparativ cu cei care au primit alte medicamente psihotrope - riscul crește încă din primul an de tratament și tinde să rămână crescut chiar și la un an de la întreruperea tratamentului); (1, 15)
• cetoacidoza diabetică (afecțiune potențial fatală, care poate să apară la persoanele cu schizofrenie aflate sub tratament cu antipsihotice de a doua generație, în special clozapină și olanzapină); (1, 16)
• hipertensiune arterială (în ciuda asocierii anumitor medicamente psihotrope cu creșterea greutății corporale, efectul asupra tensiunii arteriale nu este la fel de pronunțat - venlafaxina, un antidepresiv din clasa inhibitorilor serotoninei, este cel mai frecvent asociată cu hipertensiunea arterială);
• miocardita (tratamentul cu clozapină, un antipsihotic atipic, crește semnificativ riscul de inflamație a mușchiului cardiac - atunci când apare, miocardita se instalează la începutul tratamentului, preponderent la pacienții de sex masculin);
• stop cardiocirculator (medicamentele psihotrope, administrate în doze mari, pot predispune la tahiaritmie ventriculară, condiție care poate pune viața în pericol, în lipsa unui tratament adecvat); (1, 17, 18)
• leucocitopenie (scăderea numărului de leucocite sub valorile minime normale, condiție care poartă numele de leucocitopenie, este asociată cu administrarea de antipsihotice, antidepresive și stabilizatori ai dispoziției); (19, 20)
• constipație (simptom gastrointestinal cu potențiale consecințe grave asupra sănătății, constipația poate să apară în urma administrării de medicamente psihotrope - cel mai frecvent, constipația este raportată de către utilizatorii clozapinei, zotepinei și risperidonei); (1, 21)
• tremurături ale mâinilor și tulburări de mișcare. (1, 22, 23)

În ciuda potențialului crescut de a afecta negativ sănătatea fizică, medicamentele psihotrope cresc speranța de viață a pacienților, efectele acestora fiind unele în general pozitive. Mai multe studii care furnizează date generalizate au sugerat că mortalitatea este mai mică la pacienții care primesc tratament psihiatric, comparativ cu cei care nu primesc. Chiar și în cazul pacienților cu schizofrenie, studiile au arătat că antipsihoticele pot fi un factor major pentru scăderea mortalității prin sinucidere sau din cauze cardiovasculare. Dintre antipsihoticele specifice, folosite de pacienții cu schizofrenie, clozapina a fost asociată cu cel mai benefic rezultat în ceea ce privește reducerea mortalității. (1, 26, 27, 28)