Centrul Medical „Ciupercă” - Dr. Vîlceanu

Interesul deosebit pe care îl stârneşte cardiopatia ischemică nu doar în rândul medicilor, fie ei specialişti cardiologi sau medici de familie, ci şi al cercetătorilor, al media şi al publicului larg poate duce uneori la exagerări, concluzii pripite şi chiar deformări ale realităţii. În continuarea articolului precedent al rubricii permanente dedicate bolilor cardiovasculare, ne-am propus să abordăm şi să combatem unele dintre confuziile şi informaţiile eronate pe care le au pacienţii şi populaţia în general despre cardiopatia ischemică:
1. Orice durere precordială înseamnă cardiopatie ischemică. Fals. Cea mai mare parte a durerilor precordiale au o cauză necardiacă: afecţiuni reumatismale ale coastelor sau spondiloză cervicală, traumatisme locale, fracturi costale, nevralgie intercostală, dureri ale muşchilor pectorali, afecţiuni ale sânului, nevroză, esofagită, ulcer gastro-duodenal sau gastrită, colecistită, pancreatită, pleurezie, pneumonie sau altă formă de răceală. Există chiar o inflamaţie a ţesuturilor din jurul inimii, numită pericardită, care trebuie diferenţiată de durerea cauzată de cardiopatia ischemică.
2. Durerea tipică din cardiopatia ischemică e situată în stânga pieptului. Fals. Durerea specifică pentru cardiopatia ischemică este situată în centrul toracelui, nu în partea stângă, şi are o suprafaţă de proiecţie mai mare, fiind în mod tipic resimţită de pacient cât o palmă, şi nu cât vârful unui deget. Ea seamănă cu o apăsare, presiune, strângere, greutate, mai rar arsură. În mod caracteristic, afectează adulţii de peste 40 de ani, apare la efort sau în condiţii de stress psihic, durează până la zece minute (de obicei 3-5 minute) şi se ameliorează la repaus sau administrarea de Nitroglicerină.
3. Electrocardiograma este suficientă pentru a confirma sau infirma cardiopatia ischemică. Fals. Contrar impresiei generale, rareori examinarea unei singure electrocardiograme este suficientă pentru a pune sau exclude diagnosticul de cardiopatie ischemică, mai ales pentru că între crizele de angină traseul electrocardiografic poate fi absolut normal. Un diagnostic corect presupune compararea mai multor electrocardiograme, dintre care în mod ideal una în timpul durerii, şi integrarea informaţiilor electrocardiografice cu simptomatologia clinică şi rezultatele altor investigaţii paraclinice.
4. Diagnosticul de certitudine al cardiopatiei ischemice este facil de realizat. Fals. Dacă diagnosticul prezumptiv de cardiopatie ischemică se pune prin analizarea durerii precordiale, examenul clinic şi electrocardiografie, stabilirea unui diagnostic de certitudine presupune investigaţii suplimentare: testul de efort, ecocardiografia sau scintigrafia de stress şi monitorizarea Holter pot conduce uneori la rezultate neconcludente, şi de aceea anumiţi pacienţi necesită efectuarea unei coronarografii.
5. Coronarografia este o investigaţie paraclinică recent intrată în practica medicală. Fals. Uneori se întâmplă ca simptomatologia clinică şi investigaţiile paraclinice neinvazive să nu fie suficiente pentru a confirma sau exclude dignosticul de cardiopatie ischemică, aceasta putându-se realiza doar invaziv, prin coronarografie. Alteori diagnosticul este cert, dar coronarografia este totuşi indicată pentru a stabili prognosticul afecţiunii sau oportunitatea unui tratament intervenţional sau chirurgical. Deşi o metodă diagnostică sigură şi eficientă, folosită în lume de 40 de ani, anual investigându-se prin această tehnică sute de mii de pacienţi, percepţia coronarografiei în România este în continuare de investigaţie de excepţie, de pionierat, la care accesul pacienţilor este în mod arbitrar şi nejustificat restricţionat.