Diagnosticul cardiopatiei ischemice
Autor: Dr. Ovidiu Vîlceanu
Cardiopatia ischemică este afecţiunea cardiacă cea mai importantă şi mai intens mediatizată, asupra căreia se concentrează atenţia nu doar a medicilor şi cercetătorilor, ci şi a publicului larg. Aceasta pentru că aproximativ jumătate din populaţia ţărilor dezvoltate economic sau în curs de dezvoltare va deceda ca urmare a unei afecţiuni cardiovasculare, fie ea coronariană, cerebrală sau periferică.
Există în rândul publicului tendinţa la autodiagnosticarea acestei boli, mergându-se uneori până la un fel de "mândrie morbidă" a pacienţilor în privinţa purtării acestui diagnostic. Această tendinţă, coroborată cu abordarea superficială a simptomatologiei de către medici, cu teama acestora de a nu greşi prin omisiune şi cu penuria unor tehnici moderne de diagnostic, duce la supradiagnosticarea cardiopatiei ischemice şi la tratamentul inutil al multor persoane. Pentru a evita această situaţie, este necesar un demers diagnostic riguros, bazat pe o discuţie atentă şi amănunţită cu pacientul, pe examinarea completă a acestuia şi nu în ultimul rând pe investigaţii imagistice şi de laborator adecvate.
Nu orice durere precordială înseamnă cardiopatie ischemică. Cea mai mare parte a durerilor de piept au o altă cauză: reumatismală, osteo-musculară, nevralgică, digestivă sau pleuro-pulmonară. Durerea specifică de angină este situată în centrul pieptului, nu în partea stângă, şi are o suprafaţă de proiecţie mai mare, fiind în mod tipic arătată de pacient cu toată palma, şi nu cu un deget. Ea seamănă cu o apăsare, presiune, strângere, greutate, mai rar arsură, niciodată înţepătură sau junghi. În mod caracteristic, afectează adulţii de peste 40 de ani care acumulează mai mulţi factori de risc cardiovascular. Angina pectorală apare la efort sau în condiţii de stress psihic, durează până la zece minute (de obicei 3-5 minute) şi se ameliorează la repaus sau administrarea de nitroglicerină.
Electrocardiograma, investigaţia cel mai des folosită pentru diagnostic, nu este din păcate suficientă pentru a confirma sau infirma cardiopatia ischemică. Contrar impresiei generale, foarte rar examinarea unei electrocardiograme este suficientă pentru a pune sau exclude diagnosticul de cardiopatie ischemică, mai ales pentru că între crizele de angină traseul electrocardiografic poate fi absolut normal. Un diagnostic corect presupune compararea mai multor electro-cardiograme, dintre care în mod ideal una în timpul durerii, şi integrarea informaţiilor electrocardiografice cu simptomatologia clinică şi rezultatele altor investigaţii paraclinice.
Diagnosticul de certitudine al cardiopatiei ischemice nu este facil de realizat. Dacă diagnosticul prezumptiv se pune prin analizarea durerii precordiale, examenul clinic şi electrocardiografie, stabilirea unui diagnostic cert presupune efectuarea unor investigaţii suplimentare: testul de efort, scintigrafia de stress, ecografia cardiacă Doppler, monitorizarea Holter sau coronarografia. Deşi o metodă diagnostică sigură şi eficientă, folosită în lume de 40 de ani (anual investigându-se prin această tehnică sute de mii de pacienţi), percepţia coronarografiei în România este în continuare de investigaţie de excepţie, de pionierat, la care accesul pacienţilor este în mod arbitrar şi nejustificat restricţionat.
Există în rândul publicului tendinţa la autodiagnosticarea acestei boli, mergându-se uneori până la un fel de "mândrie morbidă" a pacienţilor în privinţa purtării acestui diagnostic. Această tendinţă, coroborată cu abordarea superficială a simptomatologiei de către medici, cu teama acestora de a nu greşi prin omisiune şi cu penuria unor tehnici moderne de diagnostic, duce la supradiagnosticarea cardiopatiei ischemice şi la tratamentul inutil al multor persoane. Pentru a evita această situaţie, este necesar un demers diagnostic riguros, bazat pe o discuţie atentă şi amănunţită cu pacientul, pe examinarea completă a acestuia şi nu în ultimul rând pe investigaţii imagistice şi de laborator adecvate.
Nu orice durere precordială înseamnă cardiopatie ischemică. Cea mai mare parte a durerilor de piept au o altă cauză: reumatismală, osteo-musculară, nevralgică, digestivă sau pleuro-pulmonară. Durerea specifică de angină este situată în centrul pieptului, nu în partea stângă, şi are o suprafaţă de proiecţie mai mare, fiind în mod tipic arătată de pacient cu toată palma, şi nu cu un deget. Ea seamănă cu o apăsare, presiune, strângere, greutate, mai rar arsură, niciodată înţepătură sau junghi. În mod caracteristic, afectează adulţii de peste 40 de ani care acumulează mai mulţi factori de risc cardiovascular. Angina pectorală apare la efort sau în condiţii de stress psihic, durează până la zece minute (de obicei 3-5 minute) şi se ameliorează la repaus sau administrarea de nitroglicerină.
Electrocardiograma, investigaţia cel mai des folosită pentru diagnostic, nu este din păcate suficientă pentru a confirma sau infirma cardiopatia ischemică. Contrar impresiei generale, foarte rar examinarea unei electrocardiograme este suficientă pentru a pune sau exclude diagnosticul de cardiopatie ischemică, mai ales pentru că între crizele de angină traseul electrocardiografic poate fi absolut normal. Un diagnostic corect presupune compararea mai multor electro-cardiograme, dintre care în mod ideal una în timpul durerii, şi integrarea informaţiilor electrocardiografice cu simptomatologia clinică şi rezultatele altor investigaţii paraclinice.
Diagnosticul de certitudine al cardiopatiei ischemice nu este facil de realizat. Dacă diagnosticul prezumptiv se pune prin analizarea durerii precordiale, examenul clinic şi electrocardiografie, stabilirea unui diagnostic cert presupune efectuarea unor investigaţii suplimentare: testul de efort, scintigrafia de stress, ecografia cardiacă Doppler, monitorizarea Holter sau coronarografia. Deşi o metodă diagnostică sigură şi eficientă, folosită în lume de 40 de ani (anual investigându-se prin această tehnică sute de mii de pacienţi), percepţia coronarografiei în România este în continuare de investigaţie de excepţie, de pionierat, la care accesul pacienţilor este în mod arbitrar şi nejustificat restricţionat.