Substituţia hormonală
Autor: Dr. Ovidiu Vîlceanu
Ateroscleroza stă la baza celor mai multe decese care au loc în ţările dezvoltate economic sau în curs de dezvoltare, prin bolile cardiovasculare pe care le produce: cardiopatia ischemică (angină pectorală, preinfarct sau infarct miocardic), accidentul vascular cerebral (paralizie, imposibilitatea de a mai vorbi sau tulburări ale memoriei), arteriopatia aterosclerotică periferică sau afectarea de cauză ischemică a altor organe (ochii, rinichii sau altele).
S-a constatat că aceste boli apar din ce în ce mai frecvent odată cu înaintarea în vârstă, dar şi că au o distribuţie inegală pe sexe: dacă până la 50 de ani afectează predominant bărbaţii (mai ales fumătorii, hipertensivii, obezii, diabeticii, dislipidemicii), după vârsta de 50 - 55 de ani bolile cardiovasculare apar mai ales la femei. Mai mult, a fost dovedit că momentul, dar şi motivul acestei schimbări îl reprezintă instalarea menopauzei.
Menopauza, etapă fiziologică în ciclul biologic natural al femeii, se datorează scăderii până la suprimare a activităţii endocrine a ovarelor şi are o multitudine de efecte negative asupra organismului: îmbătrânirea tegumentelor, grăbirea procesului de osteoporoză, tendinţa la îngrăşare, insomnie, nervozitate, iritabilitate, anxietate excesivă, dublarea riscului de apariţie a unei boli cardiovasculare severe etc.
Pentru că era evident că toate aceste procese nedorite se datorează absenţei hormonilor feminini (estrogenii şi progesteronul), ar fi fost logic ca administrarea terapeutică a acestor hormoni să oprească sau măcar să încetinească fenomenele asociate menopauzei. Din speranţa de a amâna procesul de îmbătrânire, dar şi de a păstra riscul cardiovascular la nivelul dinaintea instalării menopauzei, multe femei au fost tratate cu preparate farmacologice conţinând estrogeni sau progesteron, relizându-se astfel aşa-numita "substituţie hormonală".
După câţiva ani de tratament, efectele constatate au fost însă paradoxale şi totodată dezamăgitoare: substituţia hormonală a condus în mod neaşteptat la creşterea riscului cardiovascular şi a predispus la apariţia unor complicaţii non-cardiovasculare grave - unele forme de cancer au fost mai frecvente la femeile care au primit terapie hormonală decât la cele netratate.
Aşadar, pentru momentul actual, forurile medicale internaţionale au stabilit fără dubii că administrarea hormonilor feminini pe perioade îndelungate pentru combaterea fenomenelor negative şi riscurilor asociate menopauzei nu este benefică şi trebuie deci evitată. Totuşi, ideea substituţiei hormonale nu a fost complet abandonată şi cercetările actuale lasă posibilitatea ca în viitor să poată fi descoperite medicamente care să diminue impactul negativ al instalării menopauzei asupra organismului feminin.
S-a constatat că aceste boli apar din ce în ce mai frecvent odată cu înaintarea în vârstă, dar şi că au o distribuţie inegală pe sexe: dacă până la 50 de ani afectează predominant bărbaţii (mai ales fumătorii, hipertensivii, obezii, diabeticii, dislipidemicii), după vârsta de 50 - 55 de ani bolile cardiovasculare apar mai ales la femei. Mai mult, a fost dovedit că momentul, dar şi motivul acestei schimbări îl reprezintă instalarea menopauzei.
Menopauza, etapă fiziologică în ciclul biologic natural al femeii, se datorează scăderii până la suprimare a activităţii endocrine a ovarelor şi are o multitudine de efecte negative asupra organismului: îmbătrânirea tegumentelor, grăbirea procesului de osteoporoză, tendinţa la îngrăşare, insomnie, nervozitate, iritabilitate, anxietate excesivă, dublarea riscului de apariţie a unei boli cardiovasculare severe etc.
Pentru că era evident că toate aceste procese nedorite se datorează absenţei hormonilor feminini (estrogenii şi progesteronul), ar fi fost logic ca administrarea terapeutică a acestor hormoni să oprească sau măcar să încetinească fenomenele asociate menopauzei. Din speranţa de a amâna procesul de îmbătrânire, dar şi de a păstra riscul cardiovascular la nivelul dinaintea instalării menopauzei, multe femei au fost tratate cu preparate farmacologice conţinând estrogeni sau progesteron, relizându-se astfel aşa-numita "substituţie hormonală".
După câţiva ani de tratament, efectele constatate au fost însă paradoxale şi totodată dezamăgitoare: substituţia hormonală a condus în mod neaşteptat la creşterea riscului cardiovascular şi a predispus la apariţia unor complicaţii non-cardiovasculare grave - unele forme de cancer au fost mai frecvente la femeile care au primit terapie hormonală decât la cele netratate.
Aşadar, pentru momentul actual, forurile medicale internaţionale au stabilit fără dubii că administrarea hormonilor feminini pe perioade îndelungate pentru combaterea fenomenelor negative şi riscurilor asociate menopauzei nu este benefică şi trebuie deci evitată. Totuşi, ideea substituţiei hormonale nu a fost complet abandonată şi cercetările actuale lasă posibilitatea ca în viitor să poată fi descoperite medicamente care să diminue impactul negativ al instalării menopauzei asupra organismului feminin.