Cum tratăm distonia neuro-vegetativă?
Autor: Dr. Ovidiu Vîlceanu
Distonia neuro-vegetativă este o formă de nevroză manifestată printr-o multitudine de simptome aparent fără nicio legătură unele cu altele: palpitaţii, lipsă de aer, dureri sau înţepături în dreptul inimii şi toracelui, senzaţia de nod în gât, dureri abdominale, greaţă, cefalee, ameţeală, senzaţie de teamă, tremurături sau contracturi musculare, nervozitate, oboseală, furnicături ori arsuri la nivelul braţelor, degetelor, buzelor sau feţei, frisoane alternând cu senzaţia de căldură, senzaţia leşinului iminent mergând chiar până la leşin efectiv etc. Situaţia conduce pacientul la consulturi medicale repetate la specialităţi diferite (deseori la cardiologie, din cauza palpitaţiilor sau durerilor de piept) - pe măsura marii variabilităţi a simptomelor.
Distonia neuro-vegetativă apare la persoane tinere, mai ales la femei, fără probleme reale de sănătate: analizele la care sunt supuşi pacienţii "se încăpăţânează" să rămână în limite normale, contrastând cu aparenta stare de rău a celor afectaţi. Ceea ce leagă simptomele descrise e mecanismul comun de apariţie: dezechilibrul sistemului nervos vegetativ, care conduce la conştientizarea activităţii organelor interne; cauzele acestei situaţii sunt oboseala excesivă, emotivitatea crescută, anxietatea, stressul psiho-emoţional etc.
Cum putem rezolva situaţia? În niciun caz nu tratând fiecare simptom în parte: e în zadar să administrăm medicamente antiaritmice pentru regularizarea ritmului cardiac, pentru îmbunătăţirea respiraţiei, antialgice sau antiemetice - simptomele nu vor dispărea.
O altă greşeală frecventă este încercarea combaterii hipocalcemiei (lipsei de calciu). Despre ce este vorba? S-a constatat că distonia neuro-vegetativă este însoţită în mod constant de scăderea concentraţiei calciului în sânge, motiv pentru care a mai fost numită şi lipsă de calciu. Iniţial s-a crezut că hipocalcemia este chiar cauza acestei stări, de unde ideea tratamentului cu pastile sau injecţii pe bază de calciu. Mai mult, uneori acest tratament este chiar eficient - datorită unei mari tendinţe la autosugestionare a pacienţilor.
A fost dovedit ulterior că scăderea calciului nu este cauza, ci efectul distoniei neuro-vegetative: persoanele distonice, mai ales în timpul exacerbării simptomelor, au funcţiile vitale accelerate: inima bate mai repede, tensiunea arterială poate creşte, respiră mai adânc şi mai frecvent etc. Respiraţia mai adâncă şi mai rapidă decât ar trebui poartă numele de hiperventilaţie, având ca efect eliminarea unei cantităţi excesive de bioxid de carbon din organism, ceea ce conduce la alcalinizarea temporară a pH-ului sângelui.
Alcalinizarea pH-ului sângelui determină legarea calciului şi magneziului ionic din sânge de proteine, conducând la o aparentă reducere a concentraţiei sanguine a acestora. Scăderea aparentă şi temporară a calciului este într-adevăr responsabilă de multe dintre simptomele distoniei neuro-vegetative, dar nu este cauza primară, ci doar o verigă intermediară a mecanismului de producere a acestora. Astfel se explică efectul benefic al unei injecţii intravenoase de calciu în timpul crizei de spasmofilie sau atacului de panică; în schimb tratamentul pe termen lung al distoniei neuro-vegetative cu pastile sau injecţii conţinând calciu este deseori sortit eşecului, întrucât în realitate nivelul global al calciului din sânge este normal. Cu puţine excepţii (sarcina în lună mare, alăptarea), cantitatea de calciu din alimentaţia unei persoane este de circa 10 ori mai mare decât necesarul zilnic, iar suplimentarea acesteia nu are decât un efect imaginar.
Tratamentul eficient al simptomelor distonieie neuro-vegetative nu se poate face ignorând cauza lor: oboseala excesivă, emotivitatea crescută, anxietatea sau stressul psiho-emoţional. Combaterea acestora, liniştirea şi încurajarea pacientului sunt deci principalele şi cele mai eficiente măsuri terapeutice. Pacientul trebuie de asemenea sfătuit să limiteze analizele şi investigaţiile medicale în limite rezonabile şi trebuie să i se explice că situaţia reală nu este nici pe departe atât de gravă pe cât o sugerează simptomele. Consilierea psihologică sau administrarea temporară (câteva zile) a unor medicamente anxiolitice uşoare (Extraveral, Distonocalm etc.), bazate în primul rând pe marea predispoziţie la autosugestionare a acestor persoane (efectul placebo), conduc deseori la dispariţia simptomelor şi la rezolvarea situaţiei.
Distonia neuro-vegetativă apare la persoane tinere, mai ales la femei, fără probleme reale de sănătate: analizele la care sunt supuşi pacienţii "se încăpăţânează" să rămână în limite normale, contrastând cu aparenta stare de rău a celor afectaţi. Ceea ce leagă simptomele descrise e mecanismul comun de apariţie: dezechilibrul sistemului nervos vegetativ, care conduce la conştientizarea activităţii organelor interne; cauzele acestei situaţii sunt oboseala excesivă, emotivitatea crescută, anxietatea, stressul psiho-emoţional etc.
Cum putem rezolva situaţia? În niciun caz nu tratând fiecare simptom în parte: e în zadar să administrăm medicamente antiaritmice pentru regularizarea ritmului cardiac, pentru îmbunătăţirea respiraţiei, antialgice sau antiemetice - simptomele nu vor dispărea.
O altă greşeală frecventă este încercarea combaterii hipocalcemiei (lipsei de calciu). Despre ce este vorba? S-a constatat că distonia neuro-vegetativă este însoţită în mod constant de scăderea concentraţiei calciului în sânge, motiv pentru care a mai fost numită şi lipsă de calciu. Iniţial s-a crezut că hipocalcemia este chiar cauza acestei stări, de unde ideea tratamentului cu pastile sau injecţii pe bază de calciu. Mai mult, uneori acest tratament este chiar eficient - datorită unei mari tendinţe la autosugestionare a pacienţilor.
A fost dovedit ulterior că scăderea calciului nu este cauza, ci efectul distoniei neuro-vegetative: persoanele distonice, mai ales în timpul exacerbării simptomelor, au funcţiile vitale accelerate: inima bate mai repede, tensiunea arterială poate creşte, respiră mai adânc şi mai frecvent etc. Respiraţia mai adâncă şi mai rapidă decât ar trebui poartă numele de hiperventilaţie, având ca efect eliminarea unei cantităţi excesive de bioxid de carbon din organism, ceea ce conduce la alcalinizarea temporară a pH-ului sângelui.
Alcalinizarea pH-ului sângelui determină legarea calciului şi magneziului ionic din sânge de proteine, conducând la o aparentă reducere a concentraţiei sanguine a acestora. Scăderea aparentă şi temporară a calciului este într-adevăr responsabilă de multe dintre simptomele distoniei neuro-vegetative, dar nu este cauza primară, ci doar o verigă intermediară a mecanismului de producere a acestora. Astfel se explică efectul benefic al unei injecţii intravenoase de calciu în timpul crizei de spasmofilie sau atacului de panică; în schimb tratamentul pe termen lung al distoniei neuro-vegetative cu pastile sau injecţii conţinând calciu este deseori sortit eşecului, întrucât în realitate nivelul global al calciului din sânge este normal. Cu puţine excepţii (sarcina în lună mare, alăptarea), cantitatea de calciu din alimentaţia unei persoane este de circa 10 ori mai mare decât necesarul zilnic, iar suplimentarea acesteia nu are decât un efect imaginar.
Tratamentul eficient al simptomelor distonieie neuro-vegetative nu se poate face ignorând cauza lor: oboseala excesivă, emotivitatea crescută, anxietatea sau stressul psiho-emoţional. Combaterea acestora, liniştirea şi încurajarea pacientului sunt deci principalele şi cele mai eficiente măsuri terapeutice. Pacientul trebuie de asemenea sfătuit să limiteze analizele şi investigaţiile medicale în limite rezonabile şi trebuie să i se explice că situaţia reală nu este nici pe departe atât de gravă pe cât o sugerează simptomele. Consilierea psihologică sau administrarea temporară (câteva zile) a unor medicamente anxiolitice uşoare (Extraveral, Distonocalm etc.), bazate în primul rând pe marea predispoziţie la autosugestionare a acestor persoane (efectul placebo), conduc deseori la dispariţia simptomelor şi la rezolvarea situaţiei.