Cămine de bătrâni private vs. centre de îngrijire de stat

Una dintre problemele majore cu care se confruntă societatea modernă este reprezentată de numarul mare de persoane în vârstă care au nevoie de îngrijire medicală specială sau de supraveghere permanentă. Creşterea în frecvenţă a patologiei asociate bătrâneţii este una dintre principalele cauze ale acestui fenomen.

Ce faci atunci când în această situaţie se află o persoană din familie, iar tu sau ceilalţi membri ai familiei nu aveţi timpul sau posibilitatea să-i oferiţi ajutor? Sau in cazul în care persoana in cauză nu vrea să fie o povară pentru familie? O soluţie este reprezentată de angajarea unui îngrijitor la domiciliu, dar, în cele mai multe dintre cazuri, această soluţie nu este viabilă, indeosebi atunci când este nevoie de supraveghere permanentă. Un centru de îngrijire pentru bătrâni devine soluţia, de multe ori dureroasă, a acestei probleme.

Încet, dar sigur, românii nu mai văd în aceste instituţii de îngrijire o pedeapsă, ci un loc în care să-şi ducă cu demnitate ultimii ani din viaţă sau în care să se recupereze după o afecțiune sau intervenţie medicală debilitantă. Ultimii ani au însemnat creşterea numărului de astfel de centre prin apariţia de iniţiative private, aşa incât, deşi există un mare deficit de locuri, ai posibilitatea de a alege un cămin de bătrâni care să îndeplineasca cele mai multe dintre doleanţe.

Este drept că prima opţiune sunt căminele de bătrâni de stat. În ciuda faptului că s-au schimbat destul de puţine lucruri în funţionarea acestora, listele de aşteptare sunt foarte lungi, în condiţiile în care la centrele private sunt locuri disponibile. Acest lucru este consecinţa preţurilor mai mari în mediul privat. La instituţiile care oferă condiţii de lux, preţurile pornesc de la 2 300 de ron, o sumă destul de mare pentru cele mai multe persoane în vîrstă sau pentru familiile lor. Este bine de ştiut că, în cazul în care se optează pentru un azil privat, persoana asistată îşi va păstra ajutorul de handicap de stat, fapt care ar putea avea consecinţe favorabile. Şi cum cele mai multe persoane care sunt rezidente într-o instituţie specială de ingrijire au un astfel de ajutor, acest aspect devine chiar important in alegerea acesteia.
Trebuie specificat că, în schimbul acestor bani, persoanele asistate primesc condiţii de o calitate net superioară. În aceste centre, bătrânii beneficiază de condiţii de cazare similare unora întâlnite in hotelurile de 3 si 4 stele, cu camere cu 1, 2, 3 sau 4 paturi adaptate necesităţilor de îngrijire, cu televizor, cablu şi internet. Fiecare cameră are baie proprie cu grupuri sanitare adaptate nevoilor rezidenţilor. Supravegherea în instituţiile private este permanentă, iar îngrijirile medicale sunt asigurate de profesionişti, sub supravegherea unor medici, angajaţi permanenţi sau colaboratori. Unele cămine de bătrâni din Bucureşti s-au transformat în adevărate centre de recuperare, în timp ce altele introduc metode revoluţionare de supraveghere, cum ar fi braţările pentru monitorizarea parametrilor vitali.
Spre deosebire de centrele de îngrijire de stat, unde deciziile se iau pe mai multe paliere, la centrele private hotarârile sunt luate mai repede, astfel încât acestea sunt mult mai maleabile atunci când este vorba de acceptarea unor rezidenţi care au nevoie de îngrijiri speciale sau, pur si simplu, atunci când aceştia sau aparţinătorii doresc şi alte facilităţi.

Atunci când în cauză este o persoană la care ţinem foarte mult, eforturile financiare pică în plan secund şi acordăm o atenţie mai mare serviciilor pe care le plătim. Instituţiile de îngrijire privată sunt în majoritatea cazurilor alegerea corectă, concurenţa acerbă fiind garantul unor servicii la nivelul standardelor internationale.