Căderea părului

Căderea părului, numită medical alopecie, este o problemă cu care se confruntă numeroase persoane, atât bărbați, cât și femei, mai ales după vârsta a doua. Alopecia se poate referi la pierderea părului de pe scalp, corp sau ambele. În general, căderea excesivă a părului de pe scalp („chelire”) este mai ușor de observat și stârnește îngrijorare.

Există mai multe tipare de pierdere a părului. Cele mai comune sunt determinate genetic și sunt mai marcate în jurul vârstei mijlocii. Circa jumătate din bărbați sunt afectați într-o anumită măsură de alopecia de tip masculin, în care linia părului de deasupra frunții se retrage progresiv. Alopecia de tip feminin, asociată cu menopauza, evoluează cu rărirea difuză a părului, în special în vârful capului. Un tipar de pierdere a părului asociat vârstei tinere este alopecia areata. Aici, se pierd complet anumite secțiuni din păr, în mod difuz pe suprafața scalpului. În aceste zone, părul poate crește înapoi, în circa un an. În alte circumstanțe, părul se rărește în urma unor infecții ale pielii capului, tratamentelor medicamentoase de lungă durată, chimioterapiei, stresului, alimentației inadecvate sau coafării agresive a părului.

Diagnosticul alopeciei implică descoperirea tiparului de cădere a părului și cauza care ar putea sta la baza acesteia. Acest lucru se realizează, în cele mai multe cazuri, de către medicul dermatolog. În completarea examenului clinic, medicul poate recolta și fragmente de scalp sau fire de păr sau cere analize de sânge pentru a stabili diagnosticul.

Tratamentul căderii părului depinde de cauză. Poate implica corectarea deficitelor nutriționale sau obiceiurilor greșite legate de scalp, tratarea unor boli generale sau infecții locale, modificarea medicației, etc. Atunci când tratamentul cauzal nu este posibil sau eficient (de exemplu, în alopecia determinată genetic), se poate apela la soluții locale, care stimulează creșterea părului. Minoxidil și finasteride sunt cele mai frecvent recomandate medicamente locale. Există și intervenții chirurgicale pentru a re-popula cu păr zonele de scalp afectate.

Aflați în continuare care este viața unui fir de păr, de ce ar cădea părul excesiv și când să vă prezentați la medic. Țineți cont că majoritatea tratamentelor locale (medicale sau chirgicale) sunt potrivite doar anumitor persoane, pot avea efecte secundare și necesită întreținere intensivă - posibil chiar toată viața. Nu apelați la tratamente medicale pentru alopecie fără a vă consulta în prealabil medicul curant. (1, 2)

Firul de păr normal

Firul de păr este implantat, crește și se înoiește pornind de la o structură numită folicul pilos. Aceasta este ca un săculeț situat imediat sub piele (indiferent dacă este vorba despre scalp sau restul corpului). Foliculul pilos trece prin mai multe stadii de dezvoltare. Acestea nu sunt sincronizate pentru tot părul de pe cap - foliculii se găsesc în stadii diferite într-un anumit moment, spre diferență de alte mamifere, unde se produce năpârlirea. Etapele prin care trece foliculul pilos sunt:

• Faza anagenă (de creștere) - durează circa 3-5 ani, timp în care părul crește cu ~1 centimetru în fiecare lună. În mod normal, circa 85% din păr se află în această fază. La unele persoane faza anagenă poate dura mai mult și la altele mai puțin, ceea ce influențează cât de lung poate deveni părul netuns.
• Faza catagenă (fază de tranziție sau involuție) - durează circa 2-3 săptămâni, părul se oprește din creștere și structurile sale se transformă, pregătind următoarea etapă. Aproximativ 3% din foliculii piloși sunt în acest stadiu la un moment dat.
• Faza telogenă (dormantă) - durează circa 3 luni, timp în care părul rămâne în folicul, dar nu crește. Cam 6-8% din foliculi sunt în această etapă într-un anumit moment. La sfârșitul acestei etape, firul de păr este eliminat, iar în locul său va crește un fir nou.

În mod normal, cam 25-100 de fire de păr cad în fiecare zi, spontan sau la pieptănat, spălat sau periat. Acestea sunt fire care au trecut de faza telogenă și au la rădăcină un depozit alb, uscat și dur. Există și persoane care trec periodic prin faze telogene mai intense, caz în care pot pierde mai mult păr. Deși poate fi un motiv de îngrijorare, acest lucru nu va duce la alopecie. (4)

Ce poate cauza pierderea părului?

Există numeroase cauze ale căderii părului, unele legate de afecțiuni ale scalpului și firului de păr, altele de lipsuri nutriționale, boli de metabolism sau tratamente medicamentoase.

Boli ale scalpului și firului de păr:

• Alopecia ereditară (androgenetică) - acest tip de cădere a părului asociază o componentă genetică și una hormonală. Este cel mai comun motiv pentru pierderea părului în lume.
• Cicatrici pe scalp - numeroase boli dermatologice (boli autoimune, infecții, arsuri) se pot vindeca lăsând în urmă cicatrici importante și distrugând foliculii piloși. În aceste zone, părul nu mai poate crește la loc.
• Anumite boli cutanate pot afecta scalpul și cauza căderea părului, fără a determina neapărat cicatrici (fiind, așadar, de obicei cauze reversibile) - psoriazis, lichen plan, dermatită seboreică, dermatită de contact, infecții (tinea capitis, impetigo).
• Alopecia areata - boală a scalpului, probabil autoimună, în care părul din anumite zone circumscrise cade în totalitate. Pielea capului nu este afectată (scalpul este neted în aceste zone), iar părul crește deseori la loc fără un tratament. În formele severe, poate afecta tot scalpul sau anumite zone din barbă sau sprâncene.
• Alopecie centrifugă - în această boală, care afectează mai ales femeile de origine africană, părul se rărește din ce în ce mai mult, dinspre centrul scalpului spre periferie. Inițial, pielea capului este netedă, apoi pot apărea cicatrici.

Cauze legate de nutriție:

• Scăderea în greutate - multe persoane observă o perioadă de cădere a părului, cel mai frecvent la 3-6 luni după ce au scăzut în greutate mai mult de 7 kg. De obicei, părul va crește la loc.
• Lipsa proteinelor în dietă - corpul va direcționa proteinele din dietă mai întâi spre procesele celulare importante vieții, în detrimentul creșterii părului. Astfel, o dietă foarte săracă în proteine poate avea drept consecință și căderea părului, după 2-3 luni.
• Excesul de vitamina A - suplimentele cu vitamina A peste doza zilnică recomandată, împreună cu o dietă care aduce un aport suficient din această vitamină, pot determina căderea părului.
• Fierul insuficient - o dietă săracă în fier poate duce la căderea părului. Boli de alimentație: anorexia nervoasă și bulimia pot cauza pierderea părului, datorită alimentației inadecvate și stresului fizic și psihic.

Cauze legate de îngrijirea părului:

• Folosirea frecventă a substanțelor puternice pe scalp și păr, precum cele pentru decolorare sau permanent pot duce la ruperea și rărirea părului.
• Dispozitivele de uscare sau coafare a părului cu aer fierbinte cauzează evaporarea unei părți din apa din firul de păr, predispunându-l la rupere.
• Pieptănarea, perierea, șamponarea sau frecarea excesivă a părului cu un prosop pot cauza, cu timpul, pierderi difuze ale părului.
• Agrafele, clamele sau elasticele de prins părul, fixate prea strâns sau de proastă calitate pot duce la pierderea părului. Anumite coafuri (coada de cal, împletituri strânse pe scalp), în care părul este sub o tensiune mare, purtate frecvent pe o perioadă de câțiva ani, pot și ele cauza rărirea părului.

Cauze hormonale:

• Stresul, fie el de lungă durată sau rapid instalat (de exemplu, un deces în familie) poate declanșa pierderea părului.
• Hipotiroidismul (nivelul scăzut de hormoni tiroidieni în sânge) poate avea drept manifestări și rărirea părului.
• La femei, este comună pierderea unei cantități mai mari de păr, în preajma instalării menopauzei. De obicei, această pierdere este temporară și părul se va regenera, deși în mod obișnuit, nu va mai avea densitatea din tinerețe.
• Nașterea declanșează frecvent un episod de pierdere a părului. Acest lucru se datorează scăderii bruște a nivelului de estrogen din sânge, iar părul va crește la loc în următoarele luni.

Numeroase boli sistemice și de metabolism și orice intervenție chirurgicală pot cauza o pierdere reversibilă a părului. Cele mai comune afecțiuni includ:

• Anemie
• Gripă
• Infecții severe
• Cancere
• Leucemii
• Lupus eritematos sistemic
• Insuficiență renală sau hepatică în stadii avansate
• Sifilis secundar

Medicamente:

• Chimioterapia recomandată în numeroase tipuri de cancere are de cele mai multe ori, ca efect secundar, pierderea părului.
• Vitamina A în doze mari.
  • Anticoagulante (medicamente care scad vâscozitatea sângelui).
• Streroizi anabolici, corticoterapie.
• Anticoncepționale - unele femei constată căderea părului când iau anticoncepționale, iar altele când întrerup tratamentul. Dacă pierderea părului apare la întreruperea tratamentului hormonal, cauza este cel mai probabil o alopecie ereditară. (1, 2)

Tipare de pierdere a părului

Căderea părului poate avea loc după diverse tipare - de la o rărire difuză într-un timp îndelungat, până la pierderea completă a firelor de păr într-o singură zonă de pe scalp. Aceste tipare pot sugera cauza pierderii părului, dacă este vorba despre o situație reversibilă și ce tratament ar fi eficient. Tiparele majore de pierdere a părului sunt:

• Alopecia androgenetică (ereditară). Aceasta afectează cele două sexe în mod diferit și este mai pronunțată la bărbați. La aceștia, pierderea părului este progresivă, începe deseori înainte de 30 de ani și avansează odată cu înaintarea în vârstă. Aspectul tipic este dispariția părului de la tâmple înspre centrul scalpului, cât și o zonă de alopecie în vârful-spatele capului. Per total, aspectul părului rămas este deseori de potcoavă. La femei, pierderea părului de cauze ereditare este mai marcată după menopauză, când are loc o rărire difuză a părului, mai ales din vârful capului.
• Alopecia areata. În această afecțiune, părul lipsește în totalitate în una sau mai multe „petice” de pe scalp, cel mai frecvent de dimensiunea unei monede. Pielea capului este normală, fără durere sau cicatrici.
• Alopecia cicatriceală. În zona în care părul a căzut, există o leziune activă, care ulterior se poate cicatriza, distrugând foliculii piloși. Părul nu se va mai regenera în aceste zone.
• Telogen effluvium. Factori fiziologici, hormonali, boli acute sau cronice pot face ca foarte mulți foliculi piloși, din mai multe zone de pe scalp, să intre în faza telogenă (în care firul de păr stă în folicul dar nu mai crește, ci așteaptă să fie înlocuit). După 1-6 luni de la evenimentul declanșator, foliculii vor reintra în faza anagenă (de creștere), împingând firele de păr dormante în afară. Astfel, poate avea loc o cădere masivă de păr, la câteva luni după un eveniment acut, sau o pierdere difuză, continuă, într-o boală cronică.
• Anagen effluvium. În acest tipar de pierdere a părului, foliculul pilos este oprit din dezvoltare când se află în faza anagenă. Astfel, pierderea părului este masivă, la scurt timp după evenimentul declanșator. Cele mai comune cauze de anagen effluvium sunt chimioterapia, radioterapia și imunosupresoarele. (4)

Când te prezinți la medic

Căderea părului în cantitate mai mare poate fi normală și temporară, fapt ce reiese din multitudinea de factori nutriționali și hormonali menționați anterior. În plus, puteți supraestima câte fire de păr pierdeți zilnic, în special dacă aveți părul lung; pentru a fi sigur, numărați firele de păr pierdute de-a lungul unei zile. Totuși, dacă vi se pare că pierdeți mai mult păr decât în mod normal, iar acest lucru durează peste câteva săptămâni sau vă îngrijorează, contactați-vă medicul de familie. În general, tratamentele împotriva căderii părului sunt mai eficiente în stadiile inițiale ale afecțiunii. Alte situații în care este util să vă adresați medicului pentru căderea părului includ:

• Ați pierdut rapid o cantitate mare de păr (părul vă cade „în smocuri” sau aveți în scurt timp zone de scalp cu foarte puțin păr sau deloc)
• Vă pierdeți părul la o vârstă tânără
• Sunteți îngrijorat că luați un medicament care vă determină căderea părului
• Aveți alte simptome la nivelul scalpului: mâncărime, usturime, roșeață, mătreață, răni sau cruste
• Aveți și alte simptome generale: câștig sau pierdere inexplicabile în greutatea, oboseală cronică, slăbiciune musculară, intoleranță la frig
• Sunteți femeie și aveți acnee, păr facial, cicluri menstruale neregulate
• Sunteți bărbat și aveți zone de păr lipsă la nivelul bărbii sau sprâncenelor
• Suferiți de alopecie androgenetică și doriți să obțineți un tratament (5, 6)

La ce medic te adresezi și la ce să te aștepți

În general, dacă beneficiați de sistemul de asigurări de sănătate, primul medic căruia trebuie să vă adresați este medicul de familie. În funcție de caracteristicile dvs. , simptomele pe care le aveți și un examen clinic sumar, acesta poate uneori stabili un diagnostic. În multe cazuri, însă, este necesară consultarea unui medic specialist. Poate fi vorba despre medicul dermatolog, medicul endocrinolog sau ambii.

Trebuie să vă așteptați la câteva întrebări care vor orienta diagnosticul, inclusiv:

• Când a început pierderea părului și sub ce tipar (difuz, într-un singur loc, etc.)?
• Ați pierdut păr cu un ritm constant sau în episoade?
• Ați mai avut probleme similare legate de căderea părului în trecut?
• Mai aveți și alte simptome?
• Ce diagnostice și alergii aveți și ce tratamente urmați? Nu uitați să menționați suplimentele nutritive, vitaminele, tratamentele naturiste.
• Ați urmat un regim alimentar în ultimele luni? Ce alimente consumați de obicei într-o zi?
• Cum vă îngrijiți și coafați părul, cât de des folosiți instrumente cu căldură?
• Există ceva care vă ameliorează căderea părului? Dar ceva care pare a o agrava?
• Ați suferit șocuri emoționale sau fizice, tratamente de lungă durată în ultimele luni?
• Femeile vor fi întrebate despre ciclul menstrual, sarcini și menopauză.
• Aveți și alți membri în familie care și-au pierdut părul? La ce vârsta s-a întâmplat acest lucru?

După anamneză, medicul va realiza un examen al părului și al scalpului, care se poate face cu ochiul liber sau folosind lupa. Prin examinarea scalpului, pot fi apreciate:

• Tiparul de pierdere a părului (difuz, localizat)
• Aspectul scalpului după pierderea părului - leziuni, cicatrici, prezența sau absența foliculilor piloși
• Prezența firelor de păr de regenerare
• Mătreață, scuame, cruste, paraziți

Medicul va trage ușor de unele fire de păr, pentru a vedea dacă ies din foliculul pilos mai mult de 2-3 fire în stadiul telogen. (3, 5, 7)

Cum se pune diagnosticul

Uneori, discuția cu medicul și examenul clinic pot fi suficiente pentru a realiza un diagnostic. În multe cazuri, pot fi indicate și alte investigații, pentru a putea exclude sau confirma un diagnostic. Acestea nu se realizează toate la o singură persoană, ci se aleg în funcție de cauza sugerată de tabloul clinic:

• Teste de sânge - hemoleucogramă, fier, hormoni tiroidieni, hormoni sexuali, glicemie, anticorpi, funcția hepatică și cea renală
• Examenul microscopic al firelor de păr recoltate în timpul testului clinic
• Biopsie de scalp - se recoltează un fragment mic din pielea capului, fie prin răzuire sau prin înțepare cu un ac mai gros; probele vor fi analizate microscopic, biochimic. (3, 5)

Ce trebuie să știi despre tratament

Dacă există o cauză tratabilă pentru apariția alopeciei, primează eradicarea acesteia. În funcție de afecțiunea cauzatoare, părul poate să se regenereze sau nu (dacă sunt prezente cicatrici). Unele situații de pierdere a părului sunt reversibile (modificări hormonale, chimioterapie, deficite nutrițioanle, medicamente, boli acute) și pot să nu necesite un tratament.

Pierderea părului poate avea un impact psiho-emoțional mare, motiv pentru care poate fi utilă consultarea unui psiholog. Fiind sensibilizat, este posibil să fiți tentat de „tratamentele-minune” oferite de anumite companii lipsite de scrupule. Documentați-vă bine și apelați la opinia medicului înainte de a utiliza aceste remedii. Nu uitați că există și numeroase tipuri de peruci și meșe pentru a acoperi zonele lipsite de păr.

Există puține tratamente țintite către creșterea părului, cu o eficiență limitată. Cel mai frecvent, acestea se adresează alopeciei ereditare, când nu a fost descoperită nicio altă cauză corectabilă a pierderii părului.

Minoxidil 2% și 5%

Acesta este principalul tratament al alopeciei ereditare. Minoxidil poate fi benefic și în unele cazuri de alopecia areata (mai grave), anagen effluvium sau telogen effluvium, dacă a fost prescris de către medicul curant.

Această substanță se aplică local, pe scalp, pentru a stimula creșterea părului. Acest compus a fost inițial dezvoltat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, întrucât are efect de dilatare a vaselor de sânge. Nu se cunoaște mecanismul exact prin care acționează pentru a promova creșterea părului la unele persoane. Formula cu o concentrație de 2% se adresează și femeilor, dar cea cu 5% este recomandată exclusiv bărbaților. Există dovezi că formula mai concentrată este mai eficientă.

Efectele utilizării regulate (de două ori pe zi) a loțiunii cu minoxidil sunt vizibile după cel puțin 4 luni luni de la începerea tratamentului. Întreruperea tratamentului cu minoxidil pentru alopecie ereditară duce la dispariția efectelor (pierderea părului regenerat) în 2 luni. Tratamentul cu minoxidil nu este acoperit de către Casa de Asigurări de Sănătate și este destul de costisitor. Fiți precaut dacă vă procurați un astfel de tratament din afara unei farmacii încât multe produse pot fi contrafăcute. Țineți cont că minoxidil nu funcționează la toate persoanele. Efectele secundare sunt minime, mai des fiind prezente mâncărimea sau uscarea scalpului în zonele tratate.

Finasteride 1%

Acest medicament este sub formă de tablete ce se administrează pe gură și se adresează exclusiv bărbaților. Acesta blochează transformarea hormonului testosteron în dihidrotestosteron, care cauzează reducerea foliculilor piloși. Tratamentul cu finasteride îmbunătățește densitatea firelor de păr și aspectul părului în general, conform persoanelor tratate. Beneficiile pot fi vizibile în circa 6 luni, dar dispar la câteva luni după încetarea tratamentului. Efectele secundare ale finasteride sunt rare, cele mai importante fiind scăderea dorinței sexuale și disfuncția erectilă.

Tratamente pentru alopecia areata

Aplicați local sub formă de creme sau prin injecții imediat sub piele, corticosteroizii sunt indicați deseori pentru tratamentul alopeciei areata. Par a fi mai utili când este afectată o zonă mică de scalp. Efectele secundare includ subțierea pielii la locul de aplicare și durere, inflamație, în cazul injecțiilor. Alte tratamente mai puțin utilizate pentru alopecia areata includ minoxidil, dithranol, diphencyprone. În multe cazuri, atitudinea de „așteptare vigilentă” este cea recomandată (nu se începe niciun tratament și se așteaptă regenerarea părului în decurs de un an, cu controale periodice).

Alte tratamente medicamentoase

Există mai multe tratamente care oferă speranță pentru cura alopeciei androgenetice, dar acestea nu au fost încă licențiate pentru a fi folosite în acest scop:

• Dutasteride
• Spironolactonă + finasteride + cyproterone la femei
• Terapie luminoasă de energie joasă
• Folistatin, factor de creștere a keratinocitelor, factor de creștere al endoteliului vascular

Tehnici chirurgicale

Apelarea la tehnici chirurgicale pentru tratamentul alopeciei trebuie luat în considerare abia după epuizarea metodelor medicamentoase. Principalele metode utilizate sunt:

• Transplantul de păr. Această intervenție se realizează sub anestezie generală. Se recoltează un fragment de scalp cu păr suficient (cu grosimea de 1 cm și o lungime de ~35cm), care este apoi divizat în multiple „petice”. Se realizează mici incizii în zonele afectate de alopecie, unde se plasează peticele cu foliculi piloși și fire de păr. După circa 6 luni, părul transplantat este stabil și se regenerează. Pentru cele mai bune rezultate, sunt deseori necesare mai multe intervenții, realizate la o distanță de 9-12 luni. Există riscul de infecție, sângerare, cicatrici și pierdere a părului.
• Reducția de scalp. Această intervenție urmărește să aducă mai aproape zonele cu păr, îndepărtând pielea lipsită de păr. Poate fi necesară expansionarea pielii în zonele fără păr, prin inserarea unui balon sub piele, care va fi umflat progresiv timp de câteva săptămâni. Apoi, regiunea fără păr este îndepărtată și marginile cu păr sunt apropiate. Această tehnică se pretează alopeciei situate în spatele sau centrul capului, nu în apropierea frunții (poate lăsa cicatrici și are un risc mai mare de infecție).
• Implantul de păr artificial. În această tehnică, se implantează fire de păr artificial în scalpul anesteziat. Această metodă nu se bucură de susținerea medicilor dermatologi, întrucât există un risc mare de infecție, apariția de cicatrici sau pierdere a fibrelor implantate. (1, 4)

Dietă și mod de viață

Căderea părului în cantitate mai mare decât în mod normal poate apărea ca răspuns la numeroși factori ce țin de nutriție sau modul de viață. Măsuri generale pe care le puteți lua pentru a minimaliza căderea părului includ:

• Consumați o dietă echilibrată, asigurându-vă un aport suficient de proteine. Surse bune de proteine sunt: carnea, ouăle, legumele boabe, nucile și semințele.
• Asigurați-vă o dietă bogată în fier. Alimentele bogate în fier includ: carnea și organele animale, boabele de soia, semințele de bostan, spanacul, lintea, boabele.
• Consumați circa 8 pahare de apă în fiecare zi.
• Dacă aveți nevoie să pierdeți în greutate, faceți acest lucru gradat, cu un ritm maxim 0,5 kg-1 kg pe săptămână.
• Consultați etichetele suplimentelor nutritive pe care le luați și asigurați-vă că nu depășiți doza zilnică recomandată de vitamina A.
• Evitați coafurile în care părul este sub tensiune.
• Aplicați șampon doar pe scalp; când vă clătiți părul, spuma va spăla și restul părului, fără a-l usca excesiv. Folosiți balsam după șamponare.
• Nu frecați părul cu prosopul pentru a-l usca, ci apăsați-l ușor într-un material textil neted, timp de câteva secunde, pentru a elimina excesul de apă.
• Evitați uneltele de coafare cu temperatură înaltă, pe cât posibil.
• Evitați decolorarea, vopsirea părului sau permanentul. Dacă le folosiți, încercați să lăsați un timp mai lung între repetiții (8 săptămâni), mai ales în sezonul rece.
• Nu vă pieptănați părul de 100 de ori pe zi. Faceți acest lucru doar când îl aranjați (de câteva ori pe zi) și fiți cât mai blând în gesturi.
• Protejați-vă părul cu o cască atunci când înotați. (2, 8)

Concluzii - de retinut

• Căderea părului poate avea numeroase cauze, majoritatea nefiind severe. Cea mai comună cauză de pierdere a părului este alopecia androgenetică, ce determină pierderea tipică a părului la bărbați. Femeile pot fi și ele afectate de aceasta, mai ales după menopauză.
• Există numeroase cauze nutriționale și legate de modul de viață pentru care ați putea pierde mai mult păr decât în mod normal.
• Tiparul după care cade părul și tipul de păr sunt importante pentru a elucida cauza alopeciei.
• Căderea părului poate apărea și în numeroase situații patologice. Consultați-vă medicul dacă aveți și alte simptome (pe scalp sau în restul corpului) sau dacă vi se pare că pierdeți foarte mult păr.
• Tratamentul căderii părului se bazează pe îndepărtarea cauzei care a dus la acest lucru. Când nu este posibil, mai ales pentru alopecia ereditară, minoxidil, finasteride și intervențiile chirurgicale pot fi variante utile. Acestea au însă efecte variabile de la o persoană la alta și limitate în timp. (1)