Busuioc

Busuiocul provine din India, insa a fost cultivat vreme de mii de ani in regiunea mediteraneeana. Denumirea Ocimum vine probabil din cuvantul grecesc pentru "miros". Demult folosit in apa de curatare a mainilor si picioarelor, in vremuri mai recente busuiocul a fost ingredient in parfumuri si sapunuri.

Familie: Lamiaceae (Labiatae)

Extractie: Distilare din frunze si varfurile inflorite.

Nota parfumului: Varf.

Descriere aromatica: Proaspat, dulce, picant

Proprietati: Analgezic, antidepresiv, antiseptic, antispastic, stimuleaza lactatia.

Actiune medicala: Aroma amelioreaza durerile de cap, congestia sinusala, frisoanele si pierderea mirosului. Busuiocul trateaza herpesul, zona zoster, greata, indigestia si durerile musculare.

Uz cosmetic: Folosit pentru problemele tenurilor grase.

Actiune emotionala: Efectul inaltator al busuiocului combate lipsa increderii, indecizia, gandurile negative, stresul, irascibilitatea, isteria si oboseala mentala.

Combinatii: Ulei de citrice, tamaie, geranium.

Uleiuri asociate: Busuioc (Ocimum basilicum) - Are o aroma mai ierbala si mai pregnanta. Este folosit in mancare si produse dentare. Contine foarte putin linalol, dar are 70-88% methyl chavicol, un iritant pentru piele.
Busuioc jubiliar (Ocimum gratissimum) - Chemotipurile acestui busuioc contin procente ridicate de thymol si eugenol.
Ocimum canum - Aroma incantatoare, picanta. Contine mult metil cinamat si camfor.

Precautii: Dozele mai pot produce hiperstimulare si confuzie. Evitati in caz de probleme cu ficatul.