Bacilii Doderlein

Bacilul Doderlein, descoperit în 1892 de către Albert Doderlein, este un Lactobacil Gramm-pozitiv, nesporulat, rezistent în mediu acid. Fac parte din flora normală, absența sau diminuarea numărului fiind asociată frecvent cu vaginitele bacteriene. Concentrația lor în fluidul vaginal variază între 10 și 100 mln per gram de lichid. Datorită proprietăților sale de a produce și a rezista în acid, li s-a atribuit o funcție importantă – de protecție vaginală și curățire a căilor genitale inferioare. Deoarece bacteriile patogene sunt sensibile la pH-uri scăzute, Doderlein creează condiții nefavorabile pentru creșterea și dezvoltarea lor.

Istoria Bacilului Doderlein

Profesorul german Albert Doderlein (1860-1941) a izolat în 1892 culturi de organisme din secreția vaginală care produceau acid lactic, în prezența cărora nu se puteau dezvolta alte specii patogene. El considera că bacilul este componenta singulară a florei vaginale a femeilor în timpul gravidității. Mai târziu, Thomas Stanley l-a identificat ca fiind Lactobacillus acidophilus. Astăzi, sub denumirea generică de bacili Doderlein se prezintă un complex întreg de lactobacili ce populează căile genitale inferioare ale femeilor.

Morfologie și caractere de cultură

Bacilul Doderlein are corpul de forma unui bastonaș curbat de lungime și gosime diferită. Este Gram-pozitiv, nesporulat, neîncapsulat, facultativ aerob, nu prezintă motilitate. Prin studierea a aproximativ 60 de tulpini, s-a decis gruparea lor în 3 tipuri morfologice:

1. Tipul A

- are o pondere de 70% din totalul bacililor analizați;
- sunt subțiri, prezintă o încurbare ușoară;
- aranjați câte 2 sau 3, iau forma de unghiuri deschise sau de Y, sunt dispuși în mănunchiuri or palisade;
- când cresc, devin mai lungi și mai curbați, aglomerându-se în spire.

2. Tipul B

- este mai scurt – un cocobacil rectiliniu sau foarte puțin curbat;
- intens colorat în albastru pe frotiurile Gram;
- există și forme mai lungi;
- se grupează câte 3-4 în smocuri.

3. Tipul C

- streptobacil –formează lanțuri cu o dispoziție asemănătoare bacilului antracis.

Culturile primare se însămânțează pe medii cu diverși factori de creștere, la 37 C, în condiții de aerobioză. Coloniile pot fi văzute după cel puțin 48 ore și sunt inițial foarte mici, urmând ca în a 4-a zi diametrul lor individual să ajungă la 1-2 mm. Suprafața este translucidă, marginile crenelate. Majoritatea tulpinilor sunt productoare de peroxid de hidrogen. Nu produc catalază. Sunt homo- sau heterofermentative.

Proprietăți biologice

1. Colonizează mucoasa și aderă de aceasta fără a declanșa procese infecțioase – reprezintă flora saprofită;
2. Transformă glicogenul mucoasei peretelui vaginal în acid lactic și scad ph-ul. În asemenea condiții, bacilii se multiplică rapid. Nu s-au depistat pe frotiuri în care pH-ul era alcalin, ceea ce demonstrează încă o dată preferința de colonizare în medii acide. Depozitele de glicogen sunt controlate de hormonii estrogeni, de aceea, modificările de concentrație ale acestora influențează indirect și dezvoltarea bacililor Doderlein;
3. Eliberează peroxid de hidrogen – care îi conferă proprietăți antimicrobiene (față de Salmonela, Pseudomonas, E. Coli) și virucide prin oxidarea proteinelor structurale ale bacteriilor;
4. Anumite specii inhibă dezvoltarea unor microorganisme ce produc boli importante:
- Vibrionul holerei (L. acidophilus);
- Bacilus Anthracis (L. acidophilus și L. bulgaricus);
- Helicobacter Pylori (L. casei)
5. Se întâlnesc frecvent în timpul gravidității, în a doua jumătate a ciclului, la femeile cu diabet, numărul lor scade în timpul menstruației și după contactul sexual deoarece crește alcalinitatea și bacteriile nu mai pot adera la mucoasă pentru a folosi glicogenul de la acest nivel;
6. Lactobacilii pot provoca infecții (septicemii, endocardite, meningite, infecții urinare) doar la pacienți cu imunitatea deprimată, în condițiile unor boli grave;
7. Inhibă anumiți receptori celulari, nepermițând adeziunea microorganismelor patogene la mucoasă și colonizarea lor;
8. Sunt anticancerigeni.

Concluzii

Bacilii Doderlein fac parte, în mod normal din flora vaginală, de prezența lor depinde starea de sănătate și autocurățirea de la acest nivel. Prin crearea unui mediu acid, inoportun dezvoltării infecțiilor, precum și prin diverse mecanisme neelucidate complet ei întrețin un echilibru benefic între mucoasă și celelalte microorganisme. Absența lor este asociată cu diverse vaginite bacteriene și cu diminuarea posibilităților de apărare locală.