Avortul

Avortul reprezinta intreruperea unei sarcini nedorite sau prin indicatie terapeutica.

Avortul pune capat unei sarcini prin indepartarea ovulului implantat in uter. Complicatiile avortului pot ameninta sanatatea femeii, inclusiv posibilitatea de a avea copii in viitor. Avorturile frecvente pot afecta linistea si fericirea unei femei si pot influenta negativ relatia cu partenerul.

Avortul reprezinta intreruperea evolutiei unei sarcini normale, inaintea viabilitatii fatului, adica a capacitatii sale de a supravietui independent de mama, inainte de 24 de saptamani, sau patologice, inainte de termen.

Procedura care poate fi folosita pentru a declansa un avort depinde in primul rand de varsta sarcinii, de starea medicala a sarcinii si a femeii si, nu in ultimul rand, de preferinta acesteia pentru o anumita metoda.

Decizia de a intrerupe o sarcina poate fi luata doar daca sarcina este diagnosticata, de preferinta cat mai devreme in evolutie. Cu cat este mai precoce diagnosticata, cu atat numarul de metode de avort este mai mare si mai variat, iar complicatiile post-avort sunt mai putine ca numar si mai putin severe.

Inainte de a opta pentru o metoda sau alta de avort, este necesar un control medical general si unul obstretico-ginecologic, pentru a diferentia sarcinile normale de cele patologice.
O sarcina normala prezinta urmatoarele simptome:

• anorexie
• greata
• varsaturi
• tumefierea sanilor
• letargie
• amenoree.

Simptomele unei sarcini patologice sunt:

• durere abdominala
• sangerari vaginale
• scurgeri vaginale ce contin tesuturi fetale
• episoade de sincopa.

Avorturile la cerere sunt efectuate cel mai frecvent la femeile intre 20-24 de ani. Cele mai multe avorturi terapeutice sunt la femeile peste 35 de ani.

Indicatia avortului la cerere este sarcina nedorita de femeie.

Indicatiile avortului terapeutic cuprind afectiuni patologice ale mamei in contextul carora continuarea sarcinii pana la termen pune viata acesteia in pericol; poate fi utilizata doar pana in saptamana a 7 sau 9 de sarcina - in functie de metoda aleasa.

Terapia medicala in cazul avortului medicamentos cu:

• anormalitati fetale, care vor duce la nasterea unui copil cu defecte fizice si/sau psihice severe
• decesul intrauterin al fatului.

In majoritatea cazurilor se poate opta pentru un avort chirurgical sau medicamentos.

Intreruperea de sarcina medicamentos cuprinde urmatoarele metode:

• instilarea de substante abortive in uter
• administrarea de medicamente; sunt 3 variante posibile: mifepriston – misoprostol, methotrexat – misoprostol si misoprostol ca unic agent abortiv
• reductie selectiva.

Reducerea selectiva, tehnicile de instilare si utilizarea misoprostolului ca unic agent abortiv, sunt utilizate numai in scopuri terapeutice, atunci cand sarcina este patologica sau pune in pericol viata si sanatatea materna.

Urmatoarele metode sunt optiuni pentru avortul chirurgical:

• chiuretajul prin suctiune, se foloseste la 6-12 saptamani de gestatie, 99,2% eficacitate
• dilatatia si evacuarea, intre 15-21 saptamani de sarcina
• dilatatia si chiuretajul-este folosita la 13-24 saptamani de gestatie
• dilatatia si extractia, dupa 21 de saptamani de sarcina
• histerectomia este folosita la 12-24 saptamani si este rezervata in cazurile rare in care restul metodelor sunt contraindicate. Histerectomia reprezinta inlaturarea chirurgicala a uterului cu sau fara anexele sale, in functie de caz.

Avantajele avortului medicamentos:

• poate fi efectuat imediat, fara anestezie si riscuri chirurgicale
• avantaj psihologic, controlul pacientului la a doua vizita
  mai putin traumatizant emotional pentru pacienta

Avantajele chiuretajului cuprind:

• este mai eficient decat cel medicamentos - 99%
• efectuat intr-o perioada scurta de timp 15-20 de minute cu o perioada de sangerare mai scurta
• fara expunera la efectele teratogene si cancerigene ale unor medicamente - Methotrexatul - folosite in cel medicamentos
• poate fi efectuat mai tarziu in evolutia sarcinii
• vizite la medic mai putine.

Dintre toate metodele de avort pentru trimestrul al doilea, cea mai sigura este dilatarea si extractia.

Inductoarele de travaliu prostaglandinice si dilatatoarele pasive prezinta un risc mai mare decat dilatatia si extractia, prin frecventa retinere a placentei.

Riscuri moderate de mortalitate apar la tehnicile de instilare. Instilarea de uree este mai sigura decit cea salina. Inducerea avortului prin prostaglandine in trimestrul al doilea este mai sigura decat solutia salina.

Cele mai mari rate ale mortalitatii pentru trimestrul al doilea sunt asociate cu procedeele chirurgicale majore: histerectomia.

Inaintea unui avort se recomanda urmatoarele examene medicale:

• consult medical general si obstetric-ginecologic
• testarea existentei anemiei - lipsa fierului din sange; in caz de lipsa se administreaza fier inainte si dupa interventie
• determinarea Rh-ului - negativ/pozitiv; in cazul unei mame Rh-negative, i se va administra dupa avort o imunoglobulina Rh pentru a proteja viitoarele sarcini
• verificarea existentei unei infectii urinare
• ecografie abdominala sau transvaginala pentru a vedea marimea si forma uterului, aspectul sarcinii, varsta sarcinii. De mentionat ca ecografia transvaginala este mai exacta decat cea abdominala si poate identifica sarcina cu o saptamana mai devreme.
• testul Papanicolau sau testarea unei boli cu transmitere sexuale - sunt examene recomandate, dar fara a fi obligatorii.