Ar trebuie să știi dacă ai sau nu HPV - ce trebuie să faci

Virusul Papiloma uman este un virus care aparține familiei Herpesviridae, care prezintă 150 de tulpini. Unele din acestea se pot transmite prin contact cutanat direct, cu afectarea pielii, iar altele sunt transmise pe cale sexuală, cu afectarea organelor genitale, a cavității bucale sau a tractului respirator superior.

Conform datelor din literatura de specialitate, infecția cu virusul Papiloma uman este cea mai frecventă boală infecțioasă cu transmitere sexuală, întâlnită atât în rândul bărbaților, cât şi în rândul femeilor. Infecția cu HPV este atât de frecventă în rândul populației, încât cercetătorii susțin faptul că, aproape toate persoanele active sexual prezintă, la un moment dat în viață, infecția cu acest virus.

Infecția cu virusul Papiloma uman poate avea caracter tranzitor sau persistent. Infecția cu virus Papiloma uman cu caracter persistent prezintă potențial oncogen, fiind răspunzătoare de apariția leziunilor precanceroase la nivelul colului uterin, iar ulterior a cancerului de col uterin.

În funcție de potențialul oncogen, tulpinile virusului Papiloma uman pot fi clasificate în două categorii: tulpini cu potențial înalt oncogen şi tulpini cu potențial oncogen redus.

• Tulpinile cu potențial oncogen înalt sunt reprezentate de: HPV 16, HPV 18, HPV 31, HPV 33, HPV 35, HPV 39, HPV 45, HPV 51, HPV 52, HPV 56, HPV 58, HPV 59, HPV 68, HPV 82, HPV 53, HPV 26, HPV 66.
• Tulpinile cu potențial oncogen redus sunt următoarele: HPV 6, HPV 11, HPV 40, HPV 42, HPV 43, HPV 44, HPV 54, HPV 61, HPV 72, HPV 81, CP6108.

Cele mai frecvent întâlnite tulpini de virus Papilona uman în practica clinică sunt HPV 6, HPV 11, HPV 16 şi HPV 18.

• HPV 6 este o tulpină a virusului Papiloma uman cu potențial oncogen redus, care este răspunzător, împreună cu HPV 11, de apariția negilor genitali, în aproximativ 90% din cazuri. Aceşti negi genitali pot fi reprezentați de condiloame, papiloame sau veruci.
• HPV 11 este o tulpină a virusului Papilona uman cu oncogenitate redusă, care poate determina apariția unor modificări benigne la nivelul colului uterin, iar în asocierea HPV 6, poate determina apariția negilor genitali.
• HPV 16 este cea mai frecvent întâlnită tulpină a virusului Papioma uman în rândul femeilor cu cancer de col uterin, cu potențial oncogen crescut. Infecția cu HPV 16 poate rămâne asimptomatică timp îndelungat. Conform studiilor realizate în acest sens, HPV 16 este răspunzător de aproximativ jumătate din cazurile de cancer de col uterin din întreaga lume.
• HPV 18 este o tulpină a virusului Papiloma uman cu oncogenitate crescută care, împreună cu HPV 16, sunt răspunzătoare de cca. 70% din cazurile de cancer de col uterin din întreaga lume. Asemenea infecției cu HPV 16, infecția cu HPV 18 poate evolua timp îndelungat în lipsa manifestărilor clinice. [1], [2], [3], [4], [5]

Epidemiologie

Conform datelor din literatura de specialitate, infecția cu virusul Papiloma uman este cel mai frecvent întâlnită boală infecțioasă cu transmitere sexuală în practica medicală, în prezent fiind afectat 12% din totalitatea femeilor din întreaga lume.

Conform unui studiu realizat între anii 2013 şi 2014, în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 18 ani şi 59 de ani din populația americană, a demonstrat că 40% din femei şi 45% din bărbați au prezentat infecție genitală cu HPV.

Un alt studiu realizat între anii 2011 şi 2014, în rândul unor persoane cu vârste cuprinse între 18 şi 69 de ani, a demonstrat că incidența infecției orale cu o tulpină HPV cu potențial oncogen crescut, a fost de aproximativ 4%, iar incidența infecției cu orice tulpină HPV a fost de 7%. [3], [4], [5]

Cauze şi factori de risc implicați în apariția infecției cu HPV

Factorul etiologic care poate determina infecția cu Human Papilloma Virus este reprezentat de contactul cutanat cu pielea unei persoane infectată.

Factorii favorizanți ai infecției cu virus uman pot fi reprezentați de scăderea sistemului imunitar, lipsa respectării măsurilor de igienă intimă, lipsa vaccinării antiHPV şi partenerii sexuali multipli.

Principalele căi de transmitere a infecției cu virus Papiloma uman sunt reprezentate de contactul sexual, contactul tegumentar direct (în afara raportului sexual) şi de la mamă la făt, transplacentar în timpul sarcinii sau în timpul naşterii pe cale vaginală.

Riscul de transmitere a infecției este mult mai mare în cazul în care, persoana care urmează să fie infectată prezintă o mică leziune a pielii, o tăietură sau o abraziune, iar contactul tegumentar are loc exact în acea zonă. [1], [2]

Semne şi simptome clinice

În majoritatea cazurilor, infecțiile cu virus Papiloma uman pot evolua sub formă asimptomatică, singurul semn sugestiv pentru prezența infecției fiind negii genitali. Aceştia din urmă, la rândul lor, pot disparea spontan, persoana în cauză fiind contagioasă şi putând transmite infecția virală şi partenerilor sexuali fără să ştie.

Anumite tulpini HPV cu oncogenitate redusă prezintă caracter tranzitor iar altele cu oncogenitate crescută pot persista şi pot determina apariția unor afecțiuni severe, precum cancerul de col uterin.

Principalele manifestări clinice ale infecției cu virus Papiloma uman sunt negii apăruți în zona genitală (condiloamele sau verucile genitale), negii apăruți în regiunea gâtului (papilomatoza respiratorie recurentă), cancerul de col uterin, cancerul localizat oriunde în regiunea genitală (în afara colului uterin), cancerul laringian, cancerul cu localizare la nivelul capului sau al gâtului.

Condiloamele sau verucile genitale sunt expresia clinică a infecției cu o tulpină HPV cu oncogenitate redusă, care nu poate determina apariția cancerului de col uterin.

În funcție de aspectul şi zona în care acestea sunt localizate, pot fi descrise mai multe forme de veruci:

• Veruci genitale, cu aspect conopidiform sau asemănătoare ciorchinelor de strugure, care sunt, de fapt, nişte umflături de dimensiuni reduse sau leziuni plate, localizate în regiunea genitală, însoțite de prurit şi mai rar de durere.
• Verucile cutanate comune sunt condiloame asemănătoare unor umflături de culoare roşie, localizate la nivelul mâinilor şi/sau a degetelor. Acestea pot sângera datorită sensibilității crescute la atingere şi pot determina durere.
• Verucile plantare sunt condiloame localizate ka nivelul tălpii piciorului, asemănătoare unor umflături roşii, iritate sau dure, granulare.
• Verucile cu suprafață plată se prezintă sub aspectul unor zone ieşite în relief, de culoare mai închisă, cu porțiunea superioară plată, care se pot dezvolta oriunde pe suprafața corpului.

În afara sferei genitale, negii mai pot fi localizați în gât sau în interiorul cavității bucale şi pot determina răguşeală, scădere ponderală fără decelarea unei cauze anume, disfagie, disfonie, durere în gât, otalgie, adenopatie cervicală.

Cancerul de col uterin este lipsit de manifestări clinice în formele incipiente şi poate evolua mult timp asimptomatic. Manifestările clinice cele mai frecvent întâlnite în cancerul de col uterin sunt sângerarea vaginală anormală, redusă, cu sânge roşu, în timpul raportului sexual, sângerare vaginală anormală după instalarea menopauzei sau în cazul bolnavelor fără activitate sexuală, durere, leucoree fetidă, anemie, scădere în greutate. [1], [2], [3], [4], [5]

Explorări paraclinice

În cazul persoanelor care prezintă diferite tipuri de condiloame, este necesară efectuarea unor teste pentru depistarea infecției cu Human Papilloma Virus. Aceste teste sunt reprezentate de:

• testul HPV,
• testul Babeş Papanicolau,
• colposcopia,
• biopsia cervicală şi
• examenul histopatologic.

Testul Babeş Papanicolau permite identificarea celulelor precanceroase sau canceroase la nivelul colului uterin şi a vaginului. Se recomandă efectuarea primului test Babeş Papanicolau în asocierea testului HPV începând cu vârsta de 21 de ani, indiferent de momentul începerii vieții sexuale.

Testul HPV indică prezența infecției cu virus Papiloma uman, a tulpinii implicate şi a genotipului HPV.

Colposcopia este o investigație recomandată în cazul depistării unor celule precanceroase la nivelul colului uterin sau a vaginului, care permite examinarea colului uterin şi a vaginului în vederea identificării leziunilor tumorale.

Biopsia cervicală şi examenul histopatologic sunt recomandate în cazul bolnavelor cu suspiciune de malignitate, pentru confirmarea leziunii canceroase de la nivelul colului uterin. [1], [3], [4], [5]

Tratament

Nu există un tratament anume de eradicare a infecției cu Human Papilloma Virus. Infecțiile cu tulpini HPV slab oncogene, cu caracter tranzitor, vor dispărea de la sine în decurds de aproximativ doi ani, iar infecțiile cu tulpini cu HPV cu oncogenitate crescută necesită monitorizare deoarece pot evolua înspre cancr de col uterin.

Tratamentul administrat în cazul infecției cu virus Papilona uman poate fi doar simptomatic. In cazul negilor de dimensiuni crescute, care creează disconfort, se poate opta pentru îndepărtarea acestora. Aceasta se poate realiza prin cauterizare cu laser, electrocauterizare, aplicare de keratolitice, crioterapie sau tratament chirurgical clasic.

În cazul femeilor diagnosticate cu cancer de col uterin, tratamentul este chirurgical şi poate consta în conizație sau histerectomie, în funcție de opțiunea pacientei şi de dorința acesteia de a-şi păstra fertiliatea (în cazul in care pacienta doreşte conservarea fertilității, se recomandă conizația; în cazul formelor extinse de boală sau în cazul în care pacienta nu-şi mai doreşte sarcini ulterioare, se poate efectua histerectomia). Radioterapia trebuie asociată tratamentului chirurgical, în funcție de stadiul de evoluție a bolii. [1], [2], [3], [4], [5]

Complicațiile infecției cu virus Papiloma uman

Cele mai de temut complicații ale infecției cu virus Papiloma uman sunt afecțiunile neoplazice. Studiile realizate în acest sens au arătat că în rândul populației din întreaga lume, afecțiunile neoplazice apărute pe fondul infecției cu Human Papilloma Virus afectează aproximativ 9.000 de bărbați şi 18.000 de femei anual.

Printre afecțiunile neoplazice care pot fi determinate de infecția cu HPV sunt următoarele:

• Cancerul de col uterin
• Cancerul vaginal
• Cancerul vulvar
• Cancerul penian
• Cancerul scrotal
• Cancerul orofaringian
• Cancerul anal
• Cancerul rectal. [3], [4], [5]

Profilaxia infecției cu virus Papiloma uman

Profilaxia infecției cu virus Papiloma uman se poate realiza prin efectuarea vaccinului antiHPV, care este recomandat între vârsta de 11 şi 12 ani, atât în rândul femeilor, cât şi în rândul bărbaților. In cazul persoanelor care nu au fost vaccinate la această vârstă, vaccinarea poate fi efectuată până în jurul vârstei de 26 de ani.

Vaccinarea antiHPV are capacitatea de a proteja organismul uma de infecția cu virus Papiloma uman, inclusiv tulpinile cu risc oncogen crescut.

Alte măsuri care pot fi luate pentru a preveni apariția infecției cu virus Papiloma uman sunt reprezentate de:

• Respectarea măsurilor de igienă intimă
• Limitarea numărului de parteneri sexuali
• Raport sexual protejat (folosirea prezervativului)
• Întărirea sistemului imunitar
• Alimentație echilibrată
• Efectuarea periodică a testelor de screenig a infecției cu virus Papiloma uman. [1], [2], [3], [4], [5]