Apnee infantilă - apneea la copil

Apneea infantilă este reprezentată de apariția în mod repetat a unor întreruperi ale respirației în timpul somnului, cu o durată cuprinsă între 3 şi 5 secunde.

Apneea la copil apare până în jurul vârstei de 12 ani. După împlinirea acestei vârste, întreruperea respirației în somn este considerată apneea adultului.

Apneea infantilă a fost înregistrată la 1-4% din populația pediatrică, incidența maximă fiind înregistrată la copiii cu vârste între 2 și 8 ani.

Un studiu realizat în acest sens a demonstrat faptul că aproximativ trei din patru din copii care sforăie noaptea prezintă apnee. De asemenea, studiile recente au arătat faptul că aproximativ 25% din copiii care prezintă o tulburare de hiperactivitate sau un deficit de atenție au fost diagnosticați cu apnee.

În funcție de locul și mecanismul producerii, pot fi descrise două forme particulare de apnee infantilă:

• apneea obstructivă, secundare blocării căilor respiratorii localizate la nivelul nasului și a gâtului
• apneea centrală, datorată unei tulburări de funcționalitate a zonei centrale a creierului, care asigură buna desfășurare a procesului de respirație. [1], [2], [3], [4]

Apnee infantilă - Cauze

Apneea la copil poate fi legată de prezența unor modificări la nivelul oaselor faciale, de țesutul limfoid larg, de un tonus muscular sau de un răspuns neuronal diferit. În majoritatea cazuilor, apneea infantilă poate fi datorată următorilor factori de risc:

• istoric familial de apnee
• bolta palatină înaltă și îngustădistanță mare între incisivii superiori și cei inferiori
• bărbie mică (micrognație) și localizată posterior (retrognație)
• prezența vegetațiilor adenoidiene
• creșterea în dimensiuni a amigdalelor
• rinitele alergice
• sindromul Pierre-Robin
• malformații craniofaciale
• spina bifidă
• boli neuromusculare
• acondroplazia
• mucopolizaharidoze
• excesul ponderal (supraponderabilitatea sau obezitatea)
• paralizia cerebrală
• anemia falcifomă
• greutatea mică la naștere
• prematuritatea
• macroglosia (creșterea în dimensiuni a limbii)
• insuficiența cardiacă
• accidentul vascular cerebral
• administrarea anumitor medicamente precum medicamentele opioide. [1], [2], [3], [4]

Manifestări clinice specifice apneei infantile

Apneea la copil este caracterizată atât prin episoade de somnolență sau oboseală, cât și prin manifestări clinice legate de comportament, care pot apărea atât în perioada zilei, cât și nopatea. La nou-născuți și la sugari, principalele semne clinice al apneei infantile sunt reprezentate de tulburările de somn și de oboseală. La copiii mai mari însă, principala manifestare clinică care sugerează apariția apneei infantile este reprezentată de sforăit.

Manifestările clinice care caracterizează apneea infantilă:

• iritabilitate
• labilitate emoțională
• toleranța scăzută la frustrare
• hiperactivitate
• tulburări de memorie
• impulsivitate
• agresivitate
• scăderea capacității de concentrare și de memorare
• deficiențe neurocognitive (concentrare, memorie, vorbire)
• episoade frecvente de oboseală dezvoltate în timpul meselor
• cefalee matinală
• somn agitat, neliniștit, cu treziri frecvente
• sforăit habitual (prezent cel puțin trei nopți în fiecare săptămână)
• dificultate de trezire dimineața
• coșmaruri nocturne
• somnolență excesivă în timpul zilei sau chiar adormirea involuntară
• enurezis
• transpirații nocturne
• nas înfundat
• vorbire nazonată
• respirație orală, limitarea fluxului de aer la nivelul nasului
• respirație dificilă în inspir
• tuse puternică
• adoptarea unor poziții anormale de somn de către copil
• dispnee sau sufocare în timpul somnului
• apnee (întreruperi ale respirației) urmată de reluarea spontană și zgomotoasă a respirației
• prezența sforăitului. [1], [2], [3], [4]

Diagnosticarea apneei infantile

Diagnosticul de apnee infantilă poate fi stabilit de către medicul pediatru, în urma efectuării unei anamneze amănunțite, a examinării clinice a copilului și în urma efectuării unor investigații specifice.

Anamneza trebuie să cuprindă, pe lângă datele referitoare la momentul apariției simptomelor specifice apneei infantile, istoricul patologic personal și familial al copilului în cauză, condiții de viață ale copilului, medicamente administrate, etc., efectuarea anumitor chestionare specifice care permit evaluarea simptomelor legate de tulburările respiratorii apărute în timpul somnului.

Investigațiile paraclinice recomandate:

• polisomnografia (permite monitorizarea undelor cerebrale, a nivelului de oxigen din sânge, a frecvenței cardiace, a fluxului de aer la nivelul nasului, a efortului respirator, a mișcării ochilor și a picioarelor)
• poligrafia cardiorespiratorie
• pulsoximetria nocturnă continuă (permite monitorizarea continuă a saturației arteriale a oxigenului în timpul somnului)
• electroencefalograma
• electrooculograma
• electromiograma. [1], [2], [3], [4]

Tratamentul apneei infantile

Combaterea apneei infantile se poate realiza prin tratament chirurgical, terapie cu presiune pozitivă continuă nazală sau prin utilizarea anumitor dispozitive oale.

Tratamentul chirurgical are drept scop îngustarea structurală a nazofaringelui și poate fi reprezentat de una dintre următoarele abordări terapeutice: rezecția sau repoziționarea septului nazal, reducția cornetelor nazale prin radiofrecvență sau laser, reducție amigdaliană, criptoliză amigdaliană, redcție velară sau amigdalectomie (realizată pe cale chirrugicală clasică sau prin radiofrecvență).

Tratamentul apneei infantile, la copiii cu vârste cuprinse până la 12 ani, este reprezentat de adenotonsilectomie. În urma acestei intervenții chirurgicale, aproximativ 5-17% din copii necesită terapie cu presiune pozitivă nazală continuă.

Terapia cu presiune pozitivă continuă nazală este recomandată în condițiile în care tratamentul chirurgical nu oferă o rezoluție completă sau în condițiile în care copilul prezintă contraindicație pentru intervenția chirurgicală.

Utilizarea dispozitivelor orale reprezintă o alternativă terapeutică în locul tratamentului chirurgical sau a tratamentului cu presiune pozitivă continuă nazală, în cazul copiiilor cu apnee infantilă. [1], [2], [3], [4]

Complicațiile apneei infantile

Apneea infantilă este caracterizată de întreruperea, pentru o perioadă scurtă de timp, a respirației. Aceasta duce la scăderea oxigenării sangvine, cu apariția unor tulburări mai mult sau mai puțin severe.

Principalele complicații care pot apărea în evoluția apneei infantile:

• creștere deficitară (întârzierea dezvoltării staturo-ponderale)
• hipertensiune pulmonară
• cord pulmonar cronic
• tulburări comportamentale
• dificultăți în procesul de învățare
• sindromul ADHD
• hipertensiune arterială
• obezitate
• accident vascular cerebral
• infarct miocardic. [1], [2], [3], [4]