Antidepresivele - efecte reale sau placebo?

Ce este depresia severa?

Oamenii care sufera de depresie severa prezinta o functionare anormala a anumitor substante in creier, substante numite neurotransmitatori. Acestea permit neuronilor sa comunice intre ei. In afectiunile depresive exista un dezechilibru chimic al acestor substante, deci depresia severa este efectiv o boala. Nu s-a stabilit insa daca depresia apare ca urmare a acestor dereglari chimice, sau dereglarile chimice se produc ca urmare a depresiei.

In ciuda numarului vast de studii pe acest subiect, depresia este o afectiune ale carei cauze nu sunt inca identificate clar. In literatura de specialitate se considera ca la baza depresiei pot sta mai multi factori: genetici, biologici, din mediul extern si psihologici. De obicei, la instalarea depresiei contribuie un cumul de factori.

Tehnologia de scanare a creierului prin rezonanta magnetica nucleara (RMN) a demonstrat ca creierul oamenilor deprimati arata diferit fata de cel al oamenilor fara depresie. Partile care apar diferite sunt cele asociate cu afectul, ganditul, somnul, apetitul si comportamentul. Dar aceste imagini nu sunt edificatoare pentru motivul aparitiei depresiei. In plus, ele nu pot fi folosite pentru diagnosticarea depresiei, ele avand rol doar in cercetare.

Anumite studii arata impactul comportamentului si al stilului de viata asupra structurii chimice a creierului - de exemplu, stresul pe termen lung poate provoca schimbari in creier ce pot conduce la depresie. In special stresul, anxietatea si depresia cronice pot duce la atrofierea si chiar pierderea neuronilor din hipocampus. Schimbarile chimice din creier sunt prezente de obicei la depresia severa si nu la cea usoara sau moderata.

Este deci important sa ne uitam la toate aspectele ce pot contribui la aparitia si mentinerea depresiei. Ar putea fi de ajutor daca persoana deprimata ar aborda diferit situatiile si relatiile stresante din viata sa, ar realiza anumite schimbari in stilul de viata, si-ar recastiga respectul de sine si ar trai conform propriilor valori.

Depresia, chiar si in cele mai severe cazuri, poate fi tratata cu succes. Cu cat este depistata si tratata mai devreme, cu atat tratamentul este mai eficient. Este important de retinut ca anumite medicamente si anumite afectiuni determinate de virusuri sau dereglari ale glandei tiroide, pot produce simptome similare celor pe care le prezinta si depresia. Prin urmare, este indicat sa se ia in calcul toate posibilitatile inaintea inceperii unui tratament.

Depresia este asociata cu cresterea mortalitatii. Pentru depresia severa majora anumite rapoarte estimeaza un risc al sinuciderii de peste 6%.
Existenta unei rate atat de mari a morbiditatii si mortalitatii in cazul depresiei, in ciuda utilizarii extinse a antidepresivelor, conduce la doua concluzii: fie medicamentele sunt ineficiente, fie nu sunt luate de cei care au cu adevarat nevoie de ele.

Cum actioneaza antidepresivele?

Antidepresivele actioneaza in primul rand asupra unor substante chimice din creier numite neurotransmitatori. Unele actioneaza asupra serotoninei si norepinefrinei, altele asupra dopaminei si altele asupra sistemului glutamat. Oamenii de stiinta au observat ca aceste substante au un efect asupra regularizarii starilor afective dar nu au stabilit inca modul exact in care actioneaza. In functie de tipul de antidepresiv, pot exista diferite moduri in care acestea actioneaza la nivelul creierului: unele pot schimba sensibilitatea receptorilor, altele cresc cantitatea de neurotransmitatori disponibila pentru neuroni.

Cele mai frecvent prescrise antidepresive sunt cele care actioneaza asupra neurotransmitatorului serotonina. Conform dovezilor de pana acum, antidepresivele pe baza de seretonina provoaca un lant de reactii ce stimuleaza producerea de neuroni noi. Acestia stabilesc noi conexiuni (sinapse) cu alti neuroni ceea ce imbunatateste activitatea de transmitere a impulsurilor in creier. Procesul de creare de noi neuroni dureaza cateva saptamani, fapt ce poate explica de ce antidepresivele incep sa-si faca efectul dupa aproximatix 4-6 saptamani.

Inca in faza de cercetare, ketamina este un antidepresiv cu efecte imediate, spre deosebire de celelalte antidepresive. Explicatia pentru actiunea imediata sta in faptul ca ketamina actioneaza asupra sistemului glutamat, si nu asupra neurotransmitatorilor. Aceste efecte imediate indica posibilitatea ca sistemul glutamat sa aiba o legatura mai stransa cu adevaratele cauze ale depresiei.

Antidepresivele incep sa-si faca efectul dupa 4-6 saptamani de la inceperea tratamentului. Ele trebuie luate in continuare, chiar daca va simtiti mai bine, deoarece exista riscul ca depresia sa revina. Persoanele cu depresie cronica sau cu episoade repetate de depresie vor trebui sa urmeze tratamentul antidepresiv pe o perioada nedeterminata. In plus, daca primul medicament antidepresiv nu a avut rezultate, se recomanda sa incercati altul. S-a observat ca pacientii care nu s-au vindecat dupa tratamentul cu primul antidepresiv aveau sanse mai mari sa se vindece dupa ce il schimbau cu altul sau cu terapie cognitiv- comportamentala. Prin urmare, dupa o prima incercare nereusita de tratare cu antidepresiv, trecerea la terapie cognitiv-comportamentala a contribuit la ameliorarea sau vindecarea depresiei, conform studiilor efectuate de cercetatori americani.

Cat de eficiente sunt antidepresivele fata de placebo?

In mod obisnuit, eficacitatea unui medicament este determinata prin comparatie cu o substanta inactiva, denumita placebo. Pe piata a aparut o varietate destul de extinsa de antidepresive care s-au dovedit mai eficiente decat un placebo. In unele teste, diferentele dintre antidepresiv si placebo au fost mici. In alte teste, doar rezultatele care conveneau producatorilor au fost trimise spre analiza comisiilor ce se ocupa cu validarea antidepresivelor pe piata. Iar in alte situatii, efectele placebo-ului au fost mult superioare antidepresivului. Din motive inca neclare, efectele placebo au inceput sa creasca in ultimele doua decenii, dupa cum s-a observat in cadrul testelor pentru medicamentele psihiatrice.

Depresia usoara tinde sa se amelioreze cu placebo, prin urmare diferenta dintre antidepresiv si placebo este foarte mica, cateodata inexistenta, in cazul acestui tip de depresie. Desi inca exista puncte de vedere diferite pentru cat de eficiente sunt antidepresivele in comparatie cu placebo, se pare ca antidepresivele dau rezultate mai bune in cazurile de depresie severa.

O metoda prin care se poate vedea diferenta dintre un antidepresiv si un placebo, este prescrierea unui placebo fara ca pacientul sa stie, desi pana atunci luase antidepresive care il ajutasera. Intr-o analiza a 31 de studii realizate pe 4.000 de pacienti, s-a observat ca in ceea ce priveste pacientii trecuti pe placebo, depresia a recidivat la 41% dintre ei, in timp ce la cei care au continuat sa ia antidepresive rata de recidiva a fost de doar 18%. Aceste studii demonstreaza ca antidepresivele pot fi eficiente pentru anumite persoane.

Intr-un alt studiu, s-a observant ca placebo si antidepresivul, atunci cand reusesc sa amelioreze depresia, conduc amandoua la anumite schimbari in creier. Dupa sase saptamani, la pacientii cu rezultate pozitive fie din placebo, fie din antidepresiv, s-a inregistrat o crestere a activitatii neuronale in zona cortexului prefrontal, cingular posterior, premotor, parietal si insular. Activitatea a scazut in regiunile cingulara subgenuala, parahipocampica, talamus si hipotalamus. La cei ce luau antidepresive s-a observat, in plus fata de cei cu placebo, schimbari in anumite zone inferioare ale creierului: trunchiul cerebral, hipocampus, striata si insular anterioara. Zonele activate in pacientii cu raspuns pozitiv la antidepresiv erau putin mai extinse decat cele ale pacientilor care au raspuns la placebo.

De ce antidepresivele functioneaza pentru anumite persoane iar pentru altele nu?

Mai jos sunt prezentate cateva cauze pentru care antidepresivele produc rezultate diferite pentru pacientii tratati cu ele. Cercetarea din domeniu continua sa gaseasca noi explicatii, de aceea subiectul nu poate fi niciodata complet abordat.

1. Varsta

Alte studii, de data aceasta pentru adolescentii cu depresie, au aratat ca antidepresivele pot conduce la ganduri suicidare si de aceea, cea mai buna strategie de vindecare este o combinatie de medicatie si terapie cognitiv-comportamentala. Cu toate acestea, recidiva este posibila daca tratamentul cu antidepresive nu este continuat. In ceea ce priveste persoanele varstnice, s-a observat ca o combinatie de medicamentatie si psihoterapie interpersonala este mai eficienta decat doar una din cele doua variante sau decat un placebo. Studiile au aratat, ca antidepresivele sunt mai eficiente decat placebo pentru a impiedica recidiva depresiei in urmatorii trei ani dupa tratament.

2. Variatia genetica

Un studiu condus de cercetatori ai Institutului National de Sanatate Mintala din Statele Unite ale Americii a ajuns la concluzia ca unii pacienti raspund mai bine la antidepresive datorita unei variatii de gena pe care o au. Pacientii ce prezinta doua copii ale unei versiuni de gena responsabila cu codificarea unor componente din sistemul de regulare al afectului din creier sunt cu 18% mai predispusi sa raspunda pozitiv la un antidepresiv, spre deosebire de pacientii cu doua copii ale celeilalte versiuni a genei, versiunea mai comuna.

3. Cortexul insular

Activitatea din zona insulara a creierului s-a dovedit a fi esentiala pentru prezicerea reusitei sau nereusitei a doua dintre cele mai comune forme de tratament antidepresie: terapia cognitiv-comportamentala si escitalopramul, un antidepresiv ce actioneaza asupra serotoninei. Daca creierul unui pacient inainte de tratament prezinta o activitate redusa in zona anterioara insulara, pe partea dreapta a creierului, inseamna ca respectivul pacient are sanse mai mari de vindecare prin terapie decat prin antidepresivul escitalopram. In mod contrar, hiperactivitatea in zona insulara prezice vindecarea cu ajutorul antidepresivului si un rezultat slab prin terapie. Cortexul insular anterior se stie ca joaca un rol important in regularizarea starilor emotionale, constiintei de sine, luarii deciziilor si a altor functii de gandire.

In prezent, acest sistem de verificare nu este disponibil pe scara larga, iar alegerea intre psihoterapie si antidepresive se face de catre doctor sau de catre pacient, pentru o perioada de o luna-doua, pentru a vedea daca functioneaza. Ca urmare, doar 40% dintre pacienti se vindeca dupa tratamentul initial. Sistemul actual are costuri prea mari masurate atat in suferinta umana cat si in cheltuieli cu sanatatea.

Concluzii

In concluzie, aceste medicamente par a avea efecte relativ mici pentru pacientii diagnosticati cu depresie, in sens larg. Se pare ca doar pentru pacientii ce prezinta simptome depresive severe, antidepresivele pot juca un rol mai important in vindecare.

Este important de retinut ca tratamentul optim pentru depresie nu se reduce doar la medicamentatie. Tratarea acestei afectiuni presupune utilizarea mai multor metode. Salvarea de vieti cere utilizarea tuturor mijloacelor disponibile, chiar daca se fac eforturi continue de gasire a unor mijloace mai eficiente.