Antibiotic din sol în lupta cu formele multidrog rezistente de tuberculoză

În tratamentul tuberculozei sunt folosite antibiotice. Mycobacterium tuberculosis, bacteria care produce tuberculoza, a suferit mutaţii ca şi mecanism de apărare la agresiunea tratamentului antituberculos, ducând astfel la apariţia formelor de boală rezistente la tratament.

Rata rezistenţei la rifampicină este în creştere, ceea ce constituie o problemă importantă în stabilirea unui tratament eficient. Studiul cercetătorilor de la Rockefeller indică existenţa în sol a unui antibiotic capabil să distrugă micobacteriile mutante.

Rifampicina acţionează asupra ARN polimerazei, enzimă vitală pentru funcţiile micobacteriei, pe care o inhibă. Mutaţii ale genelor care codifică ARN polimeraza, împiedică legarea rifampicinei la această enzimă, ducând la apariţia formelor rezistente de boală.

Întrucât rifampicina este produsă în mod natural de o bacterie, s-au căutat molecule similare, dar cu mici variaţii de structură care să permită legarea lor de ARN polimerază. Pentru identificarea acestor analogi de rifampicină, s-a realizat secvenţierea genelor de la bacterii din sol, fiind folosite probe din diverse regiuni. S-a descoperit astfel un grup de antibiotice, înrudite genetic cu rifampicina, numite kanglemicine sau kang-uri, cu acţiune potentă asupra micobacteriilor mutante responsabile de formele multidrog rezistente de tuberculoză (MDR-TB).

Aşa cum în spital bacteriile expuse la rifampicină au dezvoltat diverse mutaţii ca şi mecanism de apărare, este posibil ca kanglemicinele să fie rezultatul unei evoluţii a bacteriilor din sol, aflate într-o permanentă competiţie, dezvoltând noi toxine capabile să le asigure supravieţuirea şi eventual supremaţia în lumea bacteriană. Aceste toxine naturale sunt supuse unui proces de selecţie similar cu cel din cazul antibioticelor.

Aceste noi antibiotice, kang-urile, sunt eficiente în formele MDR-TB, deoarece deşi sunt asemănătoare rifampicinei, prezintă un zahar şi un acid în plus la structura de bază, ceea ce le conferă o modalitate nouă de legare, prin intermediul unui buzunar, până acum necunoscut, al ARN polimerazei. Profitând de această descoperire, se pot sintetiza noi antibiotice, cu eficienţă crescută şi cu un mecanism de acţiune adaptat noii topografii a ARN polimerazei.

Sursa: News Medical