Anemia

Anemia reprezintă o boală a sângelui caracterizată fie prin scăderea numărului de globule roşii, fie prin afectarea funcţiei acestora.

Cum acţionează boala

Pentru a înţelege mai bine această afecţiune trebuie făcute anumite precizări legate de compoziţia sângelui şi de modul în care componentele sale acţionează în organism.  

Sângele este alcătuit din plasmă şi celule (globule roşii şi albe). Celulele responsabile de transportul oxigenului la diferite ţesuturi şi organe sunt globulele roşii, cunoscute şi sub denumirea de eritrocite sau hematii. În structura acestora se găseşte un compus numit hemoglobină. Hemoglobina are rolul de a prelua oxigenul de la nivelul plămânilor şi de a-l distribui organelor şi ţesuturilor pentru ca acestea din urmă să-şi poată desfăşura activitatea.

Formarea globulelor roşii are loc în măduva osoasă hematogenă. La adult, principalele oase în care se desfăşoară sinteza sunt: femurul (osul coapsei) şi oasele pelvine (oasele bazinului). Pentru a nu fi afectat acest proces este nevoie de fier şi de eritropoietină (hormon secretat de rinichi).

Durata de viaţă a unei hematii este de aproximativ 120 de zile. În cazul în care numărul acestor celule scade sau funcţia lor este afectată, ele nu mai pot transporta oxigen la ţesuturi şi apar manifestările anemiei.

În linii mari, anemia este de două tipuri: acută (se instalează, spre exemplu, ca urmare a unei sângerări masive) sau cronică (apare treptat, de cele mai multe ori pe fondul unei alte boli).  

Particularizând, dintre formele de anemie cel mai frecvent întâlnite se pot aminti:

• anemia prin deficit de fier, determinată de: sângerări importante sau absorbţia slabă a fierului;
• anemia prin deficit de vitamină B12 sau B9 (se asociază cu un consum insuficient de produse alimentare ce conţin aceşti nutrienţi sau prin deficite de absorbţie);
• anemia din sarcină: este o anemie prin deficit de fier care poate afecta fătul şi poate tulbura desfăşurarea normală a sarcinii;
• anemia aplastică: organismul se opreşte să producă globule roşii;
• anemia hemolitică: globulele roşii sunt distruse în sânge sau în splină. [1], [2], [3]

Când trebuie să bănuieşti că ai putea avea această afecţiune

Este important să se cunoască unele situaţii în care anemia poate apărea, pentru ca ulterior să se urmărească manifestările ei.

Astfel, boala este legată de:

• sarcină;
  
• pierderile de sânge: menstrual; răni moderate sau severe; ulcere gastroduodenale; cancere;
  
• deficite de fier: consum insuficient de produse care conţin fier; ulcere; cancere (de colon, uterin); polipi intestinali; hemoroizi;
  
• boli cronice: cancere, artrita reumatoidă, boli autoimune, boli de rinichi, boli de ficat; boli ale glandei tiroide;
  
• boli renale: insuficienţa renală cronică (este afectată sinteza de eritropoietină, hormonul necesar producerii de eritrocite);
  
• deficitul nutriţional de vitamina B12 şi B9 (la vegetarieni);
  
• absorbţia deficitară de vitamină B12, cunoscută sub numele de anemie pernicioasă;
  
• siclemia: sinteza unei hemoglobine a cărei structură este alterată;
  
• talasemia: scăderea cantitativă a hemoglobinei;
  
• alcoolismul: deficitul de vitamine şi minerale indus şi toxicitatea alcoolului asupra măduvei osoase hematoformatoare;
  
• boli care afectează măduva hematoformatoare: leucemii, limfoame, metastaze ale unor cancere;
  
• anemia aplastică din unele infecţii virale sau secundară chimioterapiei;
  
• boli ereditare ce afectează forma sau funcţiile globulelor roşii (sferocitoză, deficitul de glucozo-6-fosfat dehidrogenază); 
  
• afectarea valvelor cardiace sau administrarea unor medicamente ce afectează forma eritrocitelor; 
  
• medicamente: chimioterapice, antibiotice (penicilină, cloramfenicol), anticonvulsivante, terapia împotriva malariei şi a HIV; antimicotice;
  
• boli infecţioase (mai rar): hepatitele virale, mononucleoza infecţioasă (boala sărutului), unele boli parazitare.

Atât femeile la menstruaţie sau însărcinate, cât şi persoanele care suferă de boli cronice sunt mai predispuse la dezvoltarea anemiei. Mai mult, riscul creşte cu înaintarea în vârstă. Nu trebuie omis nici faptul că sportivii de performanţă au la rândul lor un risc mai mare de a fi afectaţi, din cauză că globulele roşii au tendinţa de a se dezintegra în sânge în situaţia unui efort fizic intens. [1], [3], [4]

Când să te prezinți la medic

Sunt câteva semne care pot ridica suspiciunea de anemie:

• oboseală psihică (tulburări de concentrare sau de gândire);
• astenie fizică;
• senzaţie de sufocare;
• palpitaţii (persoana simte bătăile inimii);
• paloarea şi pielea rece;
• bătăile rapide ale inimii (tahicardia);
• respiraţiile dese şi superficiale;
• piele galbenă (icterică, semn ce poate indica anemia hemolitică);
• mărirea dimensiunilor splinei.

În anemiile severe, manifestările sunt mai pronunţate şi uneori spectaculoase:

• dureri în piept;
  
• ameţeală;
  
• leşin;
  
• bătăi rapide ale inimii;
  
• colorarea albastră a conjunctivelor (albul ochiului);
  
• unghii friabile;
  
• căderea părului;
  
• dorinţa de a consuma gheaţă sau produse necomestibile (sindrom Pica).

Copiii tolerează mai bine anemia decât adulţii. Cu toate acestea, manifestările clinice sunt vizibile şi la ei, iar dintre acestea merită amintite:

• paloarea;
  
• pierderea culorii buzelor şi a patului unghial;
  
• iritabilitatea;
  
• oboseala;
  
• ameţeala;
  
• bătăile rapide ale inimii;
  
• colorarea galbenă a tegumentelor (anemie hemolitică);
  
• la preşcolari, anemia prin deficit de fier conduce la: întârzierea dezvoltării fizice şi la tulburări de comportament: scăderea activităţii, probleme în interacţiunea socială, dificultăţi de atenţie);
  
• splină mărită.

Nu trebuie omise nici categoriile de persoane care ar trebui să meargă în mod frecvent la medic pentru controale: vârstnicii, persoanele cu boli cardiace şi pulmonare şi indivizii cu boli de sânge ereditare cunoscute. [3], [4], [5]

Cărui medic te adresezi şi la ce să te aştepţi

În cazul apariţiei simptomelor anterior precizate şi, în situaţiile cronice de boală, a persistenţei acestora, primul medic la care ar trebui să apeleze persoana este medicul de familie sau medicul internist. Acesta va cere efectuarea unor analize de sânge (hemoleucogramă, frotiu de sânge) şi, dacă suspiciunile sale se adeveresc, îl poate trimite pe pacient la un medic hematolog (medic specialist în bolile sângelui) pentru efectuarea de investigaţii suplimentare, stabilirea unui diagnostic corect şi prescrierea tratamentului.

Atunci când se depistează că sursa anemiei este reprezentată de o boală cronică, bolnavul va fi îndrumat spre un medic specialist pentru efectuarea tuturor investigaţiilor şi tratarea bolii de fond. Astfel, dacă hemoragia este digestivă, pacientul este îndrumat spre medicul gastroenterolog; dacă anemia este secundară unei boli cardiace, pacientul va fi îndrumat spre cardiolog; dacă anemia are ca substrat o boală de rinichi, bolnavul va fi direcţionat către medicul nefrolog.

Dacă manifestările anemiei sunt consecutive unui accident în urma căruia s-a produs o hemoragie importantă se va apela la serviciul de urgenţă (112) şi până la sosirea echipajelor de salvare se va încerca oprirea sângerărilor. [6] 

Cum se pune în general diagnosticul

Discuţia cu pacientul şi examenul clinic sunt primele abordări ale pacientului anemic. Ulterior, medicul va cere efectuarea următoarelor teste:

• hemoleucograma;
• teste pentru depistarea hemoragiilor digestive;
• frotiu de sânge periferic;
• nivelul fierului plasmatic (sideremia);
• nivelul transferinei (proteină care transportă fierul în sânge);
• feritina (evaluarea depozitelor de fier);
• dozarea vitaminei B12;
• bilirubina;
• nivelul plumbului din sânge (mai ales în cazul copiilor, la aceştia fiind mai des întâlnite intoxcaţiile cu plumb);
• electroforeza hemoglobinei (pentru depistarea unor boli precum: siclemia, talasemia);
• nivelul reticulocitelor (celule precursoare ale eritrocitelor; evaluează sinteza de noi celule produse);
• teste pentru evaluarea funcţiei hepatice;
• teste pentru evaluarea funcţiei renale;
• biopsie de măduvă osoasă. [1], [2], [7]

Ce trebuie să ştii despre tratament

Tratamentul diferă în funcţie de tipul anemiei. În anemia prin deficit de fier se va recomanda o dietă bogată în fier, vitamina B12 şi vitamina B9 sau se vor administra suplimente nutriţionale care conţin aceste nutrimente.

În anemia secundară unei boli cronice se va urmări tratamentul bolii de fond, iar dacă boala este o boală cronică de rinichi, se poate administra eritropoietină.

În anemia aplastică se va efectua o biopsie medulară de către medicul hematolog şi în funcţie de rezultatele testului se vor institui: tratament medicamentos sau transfuzii de sânge.

Anemia hemolitică depinde, la rândul ei, de cauză. Dacă este generată de afectarea valvelor cardiace, se va trata de către un cardiolog, dacă este de cauză infecţioasă se va prescrie medicaţie antibiotică sau imunosupresoare.

Dacă anemia s-a produs ca urmare a instalării unui cancer, se va dispune efectuarea unei intervenţii chirurgicale pentru eliminarea tumorii (cancer de colon, cancer uterin).

Mai trebuie precizat şi că oprirea unui tratament care are ca efect advers anemia trebuie discutată cu un medic.

Nu în ultimul rând, este de preferat ca produsele cu fier să fie ţinute la distanţă de copii pentru că în cantităţi crescute sunt otrăvitoare. [1]

Dietă şi mod de viaţă

Deşi multe dintre anemii nu pot fi prevenite, cea prin deficit de fier este excepţia care întăreşte regula. Astfel, pentru evitarea instalării anemiei prin deficit de fier se recomandă o dietă bogată în:

• fier preluat din: carne, verdeţuri, fructe uscate, nuci, spanac, broccoli, orez negru, fasole.
• vitamina B12: carne şi lactate;
• vitamina B9: sucuri de citrice, verdeţuri, legume, cereale fortificate;
• suplimente cu multivitamine.

Totuşi, trebuie specificat faptul că vârstnicii nu ar trebui să ia suplimente de fier decât dacă acestea sunt prescrise de medic.

Absorbţia fierului se realizează mai eficient dacă alături de cantităţile moderate de carne se vor asocia şi alte surse de fier. De asemenea, produsele bogate în vitamina C (citrice, kiwi, mango, căpşuni, pepene roşu) cresc absorbţia fierului.
Există şi asocieri de alimente care pot determina scăderea absorbţiei fierului. Produse precum: cafeaua, cerealele integrale, albuşul de ou, laptele, proteinele din soia în interacţiune cu sursele de fier sau cu suplimentele nutriţionale pe bază de fier vor diminua preluarea acestuia de către celulele tractului digestiv.

Nici anemia din sarcină nu poate fi prevenită, dar respectând indicaţiile de dietă anterior menţionate, aceasta poate fi ţinută sub control.

În cazul copiilor la care s-a oprit alăptarea este necesar să se înceapă administrarea de suplimente sau de alimente pe bază de fier: carne, cereale fortificate cu fier, spanac, broccoli, fasole, vitamina C, iaurt, brânză, maximum 3 căni de lapte pe zi. Decizia opririi alăptării la copiii până în 12 luni implică administrarea de formule cu fier. Cu toate acestea, trebuie evitată asocierea unor astfel de formule cu alte medicamente ce conţin fier pentru a preveni riscul de acumulare a mineralului. [8]

De reţinut

• anemia este o boală a sângelui în care scade producţia de globule roşii sau în care funcţia globulelor roşii produse este afectată;
  
• formarea globulelor roşii are loc în măduva osoasă hematogenă, iar pentru deşfăşurarea acestui proces sunt necesare fierul şi eritropoietina;
  
• cel mai întâlnit tip de anemie este anemia prin deficit de fier;
  
• sindromul anemic apare prin pierderi de sânge sau secundar unei boli cronice;
  
• dintre cele mai comune simptome se pot aminti: oboseala fizică şi psihică, paloarea, durerile în piept şi senzaţia de sufocare;
  
• specialistul care se ocupă de diagnosticarea şi tratarea bolilor sângelui este medicul hematolog;
  
• întotdeauna diagnosticul se pune după ce medicul a discutat cu pacientul, l-a examinat şi a cerut realizarea unui set de analize;
  
• tratamentul este în funcţie de tipul de anemie;
  
• medicamentele care conţin fier trebuie ţinute departe de copii, deoarece, consumat într-o cantitate excesivă, fierul devine foarte toxic pentru organism;
  
• majoritatea anemiilor nu pot fi prevenite, însă anemia prin deficit de fier poate fi evitată printr-o dietă care să conţină: surse de fier, vitamina B12, vitamina B9.