Anatomia dintelui

Dintii sunt structurile cele mai dure din organismul uman, fiind folositi la muscarea, sfasierea si mestecarea alimentelor, ca un prim pas in digestie. Dintii au un rol si in vorbire, un proces controlat prin directionarea fluxului de aer in gura, cu ajutorul dintilor, limbii si a buzelor. Fiecare dinte are doua parti principale - coroana dintelui - partea vizibila de la suprafata - si radacina situata in maxilar. Aceste doua parti se intalnesc la gatul dintelui (colet), situat chiar sub marginea gingiei.

Coroana - Aceasta este partea vizibila a dintelui, situata deasupra marginei gingivale si acoperita cu smalt. Cu cat inaintam in varsta, dintii pot parea mai lungi. Acest fapt se datoreaza bolilor parodontale, care produc retragerea gingiei si dezgolirea dintelui. De asemenea, dintii pot parea mai mici, datorita tocirii smaltului.

Dintii incisivi au coroana cu capatul lat si ascutit, in forma unei dalte, iar caninii au capatul ascutit ca o sageata. Molarii si premolarii prezinta o suprafata mai plata, cu ridicaturi si adancituri.

Gatul dintelui - Numit si colet, este locul in care coroana intalneste radacina.

Radacina dentara - Radacina dintelui se extinde in osul maxilarului, iar forma sa depinde de tipul dintelui. Incisivii si caninii au o singura radacina, premolarii au o radacina sau doua, iar molarii pot avea doua sau trei radacini, in functie de localizare. Radacinile sunt acoperite de ciment si sunt sustinute cu ajutorul ligamentului periodontal. La capatul fiecarei radacini se afla un orificiu, numit foramen apical, prin care ies vase de sange si nervi.

Smaltul - Smaltul este invelisul exterior, dur, al coroanei dentare. Smaltul poate rezista fortei de mestecare, muscare si zdrobire, insa poate fi si foarte fragil. Este predispus la fisurare. Lezarea smaltului nu este dureroasa.

Dintele nu poate repara singur smaltul, asa cum oasele rupte se sudeaza, prevenirea deteriorarii fiind esentiala. Smaltul este translucid (permite trecerea luminii), insa nu este transparent. Desi smaltul se afla la exterior, stratul de sub acesta - dentina - este responsabil de culoarea dintilor.

Smaltul poate fi patat de cafea, ceai, tutun si din cauza igienei deficitare. Medicul poate rezolva aceasta probema prin abraziunea smaltului sau prin alte metode ce implica afectarea dentinei.

Cimentul dentar - Asa cum smaltul acopera coroana, cimentul acopera radacina. Nu este la fel de alb sau dur precum smaltul, insa este atasat de mici fibre (ligamentele periodontale), care ajuta la ancorarea dintelui in maxilar.

Dentina - Dentina este o substanta asemanatoare cu osul, aflata sub smalt si care alcatuieste cea mai mare parte a dintelui. Pentru a schimba culoarea dintelui, este necesara schimbarea culorii dentinei. Culoarea dentinei este gri-alba sau galbuie, nu un alb pur. Petele pot fi produse de diverse boli, fluor, sau antibiotice, administrate in perioada de dezvoltare.

Dentina inconjoara si protejeaza nervii si vasele de sange - pulpa - din coroana si radacina. Dentina este un tesut viu si transmite impulsuri dureroase. Se poate repara singura.

Pulpa dentara - In mijlocul dintelui se afla pulpa dentara (nervul), o cavitate ce contine vase de sange, nervi si tesut conector - pulpa. Pulpa hraneste dintele si asigura vitalitatea sa. Partea pulpei situata in radacina se numeste canal radicular, iar partea situata in coroana se numeste camera pulpara.

Atunci cand este expusa infectiei, pulpa transmite durere severa si formeaza un abces dentar. In acest caz, pentru salvarea dintelui, este necesara extractia pulpei si obturarea canalului radicular.

Ligamentul periodontal - Radacina dintelui este atasata de osul alveolar prin ligamentul periodontal. Acest ligament contine vase de sange si nervi, constituind o zona de amortizare flexibila intre dinte si os.

Foramenul apical - Deschizatura mica de la capatul fiecarei radacini, care permite trecerea vaselor de sange si a nervilor.