Anason - Pimpinella anisum

Denumire stiintifica: Pimpinella anisum

Denumire populara: anason; anasom romanesc, anis, badean, chimin dulce, hanus, molotru

Descriere: Specie anuala, exclusiv de cultura, inalta de 40-70 cm, cu frunze rare, cele inferioare intregi, dintate, cele superioare penat sectate, inflorescente umbrelate.

Habitat: Planta originara din Egipt si Asia Mica.

Recoltare: Fructele coapte se culeg intre iulie si septembrie.

Partile utilizate: Fructele uscate.

Actiune: Expextorant, antispastic, carminativ (favorizeaza expulzarea gazelor intestinale), antimicrobian, aromatic, stimuleaza lactatia.

Indicatii terapeutice: Datorita uleiurilor volatile, anasonul este utilizat in ameliorarea durerilor, colicilor intestinali si a meteorismului. Are o actiune antispastica si expectoranta, putand fi folosit in bronsita si tuse convulsiva. Extern, uleiul poate fi folosit ca baza de unguent pentru tratarea scabiei, iar uleiul in sine este bun la indepararea paduchilor. S-a demonstrat ca anasonul sporeste transportul epiteliilor ciliare, fapt ce duce la actiunea de expectoratie.

Combinatii: Pentru dureri abdominale si flatulenta se combina in parti egale cu fenicul si chimen. Pentru bronsita se combina cu podbal, unguras si tutun indian.

Preparare si administrare: Infuzie - inainte de utilizare, semintele trebuiesc usor zdrobite, pentru a elibera uleiurile esentiale. Se toarna o cana de apa fierbinte peste 1-2 lingurite de seminte si se lasa la infuzat 5-10 min. Se bea o cana de trei ori pe zi. Pentru flatulenta ceaiul se bea incet, inainte de mese. Ulei - se administreaza intern o picatura de ulei amestecata cu o lingurita de miere.