Analiza bioenergetica

Ce este analiza bioenergetică?

Analiza bioenergetică este o formă de psihoterapie fundamentată pe principiul conform căruia, datorită legăturii extrem de strânse între psihic și fizic, la nivelul organismului uman anumite tensiuni, emoții și sentimente reprimate în trecut ajung la un moment dat să fie somatizate, exprimându-se prin tensiune, dificultăți în respirație și rigiditate musculară. (1), (2)

Analiza bioenergetică face parte din grupul de psihoterapii orientate către corp, terapii care pun accentul pe forme de exprimare non-verbală ale pacientului, în vederea vindecării.De asemenea, face parte din grupul terapiilor alternative care au ca principiu de bază energia care circulă prin corp, a cărei blocare duce la dezechilibre și implicit boli. Spre deosebire de aceste terapii, analiza bioenergetică consideră că blocajele sunt produse de conflicte din trecut, în principal din copilărie, nerezolvate la momentul respectiv. (3), (4)

Analiza bioenergetică este o terapie relativ tânără, fiind fondată în anii 50 de către psihiatrul Alexander Lowen, având la bază lucrările și teoria fundamentată de profesorul său Wilhelm Reich, care la rândul său a fost discipolul lui Sigmund Freud. În concepția lui Lowen corpul are un rol fundamental în vindecarea tulburărilor de natură psihică, de aceea terapia este orientată spre acesta. De asemenea, el consideră că mișcarea fizică și relaxarea musculară au capacitatea de a aduce la nivelul conștientului traumele și emoțiile negative trăite, putând fi apoi analizate și discutate în cadrul psihoterapiei. Spre deosebire de psiho-analiza clasică, în care erau luate în calcul doar manifestările inconștiente precum visele și fanteziile individului, în cadrul analizei bioenergetice aspecte precum gesturile, postura, vocea, respirația, vitalitatea corpului sunt deosebit de importante pentru diagnostic și vindecare. (5), (6)

Cum funcționează analiza bioenergetică?

Analiza bioenergetică presupune o combinație între psihoterapie și o serie de exerciții menite să ajute pacientul să-și exteriorizeze emoțiile, trăirile și amintirile negative și să renunțe la ele: exerciții fizice, elemente inspirate de yoga și tai chi etc. Aceste exerciții vizează respirația, capacitatea de exprimare concretă a unor emotții și postura corectă corporală. Scopul analizei bioenergetice este, pe lângă eliberarea și ușurarea oferite de exteriorizare, dezvoltarea unei abilități a pacientului de a putea face față durerii, traumelor sau conflictelor cu care s-a confruntat în trecut, precum și redobândirea încredererii în sine. (5), (7)

În primul rând pacientul este încurajat, în cadrul unui mediu sigur și confortabil, să exprime acele aspecte din trecut, vise, emoții care îi creează un discomfort psihic sau chiar un conflict interior. Pentru aceasta se realizează o anamneză a tuturor informațiilor care ar putea ajuta la diagnostic: aspecte din copilărie, istoricul medical și al relațiilor avute de-a lungul timpului. Concomitent se lucrează la nivelul respirației, deoarece, conform teoriei bioenergetice, aceste informații vor putea fi mult mai ușor aduse în conștient. Se iau în considerare și semnale ale corpului care ar putea ajuta terapeutul în punerea diagnosticului: tensiunea musculară, postura și expresivitatea corpului, diferite blocaje la nivelul corpului etc. Terapeutul încearcă apoi să ajute pacientul să conștientizeze efectul la nivel psihic pe care acestea le provoacă asupra sa. (2), (5), (7), (8)

Exercițiile fizice și mișcările realizate în cadrul terapiei au rolul de a îmbunătăți respirația și de a relaxa musculatura, ajutând în același timp la o creștere a stării de bine și la întărirea încrederii în sine. Contactul cu pământul („grounding”) este de asemenea un concept al analizei bioenergetice, prin care se dorește conștientizarea de către pacient a conexiunii cu sine și cu cei din jurul său, precum și a modului realist, în care trebuie să se privească pe sine, cu alte cuvinte să fie „cu picioarele pe pământ”. De asemenea, sunt practicate exerciții prin care pacienții își exteriorizează furia, fiind încurajați să țipe și chiar să lovească cu pumnii și picioarele. (2), (5)

Prin intermediul exercițiilor pe care le propune, terapeuții analizei bioenergetică susțin că sunt atinse mai multe scopuri:

• Reglarea și îmbunătățirea respirației – este primul obiectiv, pe baza căruia se ating și celelalte. Modificarea patternului de respirație se dorește a consta nu doar într-o cantitate de aer mai mare care pătrunde în plămâni, ci și într-o schimbarea la nivel inconștient.
• Restabilirea echilibrului în sistemul nervos
• Corectarea posturii corporale – presupune mișcări fizice și exerciții de relaxare menite să obțină corectarea poziției
• Reducerea rigidității musculare – prin masaj și exerciții fizice
• Îmbunătățirea exprimării non- și paraverbale – prin exerciții care vizează vocea, mimica, mișcările corpului. (9)

Argumente pro și contra

Analiza bioenergetică este criticată de către scepticii care se îndoiesc de validitatea unei astfel de metode, unii mergând până la ideea de a interzice realizarea unei astfel de terapii. Iată câteva argumente pro și contra susținute de adepții și oponenții analizei bioenergetice:

Argumente pro

• Analiza bioenergetică presupune o abordarea holistică a individului, tulburarea sa fiind considerată la nivel fizic, psihic și emoțional (2)
• Analiza bioenergetică este un tip de psihoterapie care prin intermediul unor metode de exprimare non-verbale ajută pacientul să înlăture blocajele și să se redescopere pe sine, precum și modalități noi de a face față situațiilor cu care se confruntă
• Analiza bioenergetică este printre puținele tipuri de terapii care pune un deosebit accent pe exprimarea corpului și eliberarea tensiunilor din interiorul său, ceea ce aduce un efect benefic, atât mental, cât și fizic (10)
• Pe lângă înlăturarea simptomelor, analiza bioenergetică își propune de asemenea să aducă o stare de bine celui care o practică, vitalitate și o îmbunătățire a stării de sănătate generale. (11)

Argumente contra

• Există concepte pe care se bazează analiza bioenergetică care în teorie par să explice bine inter-relaționarea dintre corp și psihic, însă în practică acestea sunt prea puțin documentate și susținute, cum ar fi de exemplu „plaga emoțională” pe care traumele le creează (12)
• Subiectivitatea terapeutului este o variabilă dificil de controlat, în condițiile în care manifestările corporale ale aceluiași pacient pot fi interpretate diferit de terapeuți diferiți.
• Efectele pozitive obținute în urma analizei bioenergetice sunt în general de mică amploare și nu au durată pe termen lung.
• Efectul placebo intervine frecvent în ședințele de terapie, putând fi responsabil de efectele benefice pe care pacientul le resimte, prin simplul fapt că problema sa este luată în considerare de un terapeut și acesta îi acordă atenție. (13)
• Analiza bioenergetică pune un accent prea mare pe corp, în detrimentul creierului. Criticii consideră că dacă fondatorul acestei terapii și precursorii săi ar fi trăit astăzi, când cercetările bazate pe funcționarea creierului aduc din ce în ce mai multe informații, probabil că și-ar fi clădit teoria dând o valoare mult mai mare creierului, și nu corpului, de la gât în jos. (14)
• Analiza bioenergetică acordă o importanță fundamentală mediului extern în dezvoltarea individului, mai ales în prima copilărie și subestimează rolul naturii și al genelor, implicate de asemenea în evoluția și dezvoltarea individului (15)
• Pentru că își are originile în psihanaliză, analiza bioenergetică subliniază rolul, sau mai degrabă vina mamelor pentru dezvoltarea incorectă a indivizilor în copilărie, ori aceasta este o viziune simplistă, pentru că deși părinții au un rol foarte important pentru dezvoltarea copiilor, aceștia nu sunt singurii factori implicați. (16)

Dovezi științifice ale analizei bioenergetice

Deși susținătorii acestei forme de terapie afirmă că este benefică pentru tratarea unor tulburări psihice și psihosomatice, cercetarea realizată până în prezent este insuficientă deocamdată pentru a susține aceste afirmații. Testele clinice sunt foarte puține, majoritatea datelor fiind obținute în urma unor studii de caz realizate de fondatorul acestei terapii și de succesorii săi. (8), (17)

Într-un studiu realizat în 2006 pacienți de origine turcă, care prezentau tulburări somatice cronice, au fost împărțiți în două grupuri. Un grup a realizat exerciții de gimnastică, iar celălalt exerciții specifice analizei bioenergetice (exerciții de respirație, exerciții de exprimare a emoțiilor negative, exerciții de mișcare etc). Exercițiile au fost realizate în ședințe de grup de câte o oră, de două ori pe săptămână, timp de șase săptămâni. Rezultatele au arătat că grupul din urmă a obținut o scădere a nivelului de furie și o îmbunătăție a simptomelor de natură psihică (depresia, anxietatea și insecuritatea socială), dar mai ales a simptomelor somatizate. (3)

Un alt studiu și-a propus să afle dacă terapeuți bine pregătiți pot într-adevăr să „citească” simptome și informații din modul în care corpul se pezintă, prin expresivitatea și postura sa. Rezultatele acestei cercetări au arătat că este posibil și că o astfel de metodă este într-adevăr validă. (8)

Pentru a fi însă acceptată ca validă în comunitatea științifică, analiza bioenergetică trebuie să fie subiectul unor cercetări experimentale de amploare, riguroase din punct de vedere metodologic.