Vaccinul antipolio (antipoliomielită)

Istoria vaccinului antipoliomielită este legată de descoperirea virusului responsabil de boală, în 1908 și de încercările sistematice din anii 1930, de a dezvolta un vaccin, tentative soldate, însă cu eșecuri dramatice. Un vaccin capabil să lupte împotriva celor trei tipuri de virus polio a fost dezvoltat și aprobat însă abia în 1963. Mai multe despre tumultoasa istorie a virusului poliomielitei și a vaccinului aferent, puteți afla consultând un timeline interactiv elaborat de Colegiul Medicilor din Philadelphia. 

Vaccinarea antipoliomielită la copii

Vaccinul antipoliomielită (polio), inclus în calendarul vaccinărilor obligatorii în România, se administrează nou-născuților în patru doze, la două, patru, șase, douăsprezece luni și o a cincea doză este destinată copiilor de 9 ani (în clasa a III-a). (1)

Vaccinul polio este disponibil în două variante: IPV (inactivat) – cel mai utilizat  și OPV (cu administrare orală), - destinat mai degrabă campaniilor de imunizare în masă.  (34)
Imunizarea împotriva poliomielitei se face după administrarea de minim trei doze de vaccin, fiind atinsă o protecție de 99%. (32, 34)

Efectele adverse produse de vaccinul polio sunt foarte rare și în cazul în care se petrec, sunt minime, de ordinul unei dureri locale, în zona unde s-a produs injectarea. (32)
Pot exista, în cazuri izolate, și alergii, care produc dificulăți ale respirației, slăbiciune, paloare sau dureri acute în gât.
În cazuri extrem de rare (unul la câteva milioane), vaccinul polio OPV poate cauza paralizie.

Vaccinul antipoliomielită este singura cale de a ne ține departe de riscul infectării, fiind de reținut că nu există modalitate de tratament pentru această boală.

Persoanele care au alergii puternice la substanțele: neomicină, streptomicină și polimixină B,  trebuie să evite vaccinarea antipoliomielită, în timp ce acelora care suferă de o boală gravă sau destul de gravă le este recomandat să amâne vaccinarea până la însănătoșire. (34)

Vaccinul antipolio poate fi găsit sub astfel de denumiri comerciale: Imovax Polio,  IPV,  IPOL, ORIMUNE (tip OPV), Poliovax, Salk etc. (25)

Poliomielita

Poliomielita  este o boală infecţioasă care se transmite prin contactul cu scaunul sau cu secrețiile nazale ale unei persoane infectate, dar şi prin intermediul consmului de  mâncare şi apă contaminată, virusul (de trei tipuri, aparținând familiei Enterovirusurilor) instalându-se cu ușurință în tractul intestinal, de unde ajunge cu repeziciune în sistemul nervos.

Poliomielita are un parcurs tumultuos, făcând ravagii în secolul trecut, însă vestea bună este că incidența poliomielitei este în scădere la momentul actual la nivel mondial, astfel că de la 350.000 de cazuri în 1988, în 2009 se înregistrau doar 1600. În Europa, ca și în toată emisfera vestică a globului, poliomielita este considerată a fi eradicată Pericolul nu este considerat însă dispărut, pentru că există țări precum Afghanistan, India, Nigeria sau Pakistan, unde tulpini sălbatice ale virusului continuă să se manifeste, contribuind la reizbucnirea de focare în țări unde boala fusese considerată eradicată. (29) Totuși, aceste patru țări s-a angajat, printr-o declarație semnată la Geneva în 2004 să intensifice imunizarea antipoliomielită pentru a se putea ajunge la eradicarea bolii.
Până ce angajamentul acestora va fi îndeplinit, riscul circulației bolii dintr-o zonă în alta există, în consecință și vaccinările rămân absolut necesare. (34)
Perioada de incubare a bolii  poate varia de la 3 la 35 de zile.  Boala se manifestă simptomatic foarte subtil, făcând-o dificil de depistat. Majoritatea persoanelor infectate prezintă febră, dureri în gât, grețuri și uneori, vărsături. În 1-2% din cazuri însă, cei bolnavi acuză dureri și înțepeniri ale gâtului și spatelui, ajungându-se la paralizii (o dată la 200 de cazuri) și chiar la chiar moartea persoanei în cauză, dacă mușchiul diafragmei este imobilizat. Paraliziile membrelor inferioare pot fi reversibile, însă boala poate recidiva mai târziu în viață. (29,34, 35 )

În cazul în care se produce îmbolnăvirea, se recomandă administrarea constantă de fluide, odihnă la pat și evitarea contactului direct cu cel  infectat, pentru a nu răspândi mai departe boala.(35)

Despre poliomielită, găsiți informații medicale complete în articolul din Biblioteca medicală.