Vaccinul antihepatita B

Inclus în Schema Națională de Imunizare la noi în țară, vaccinul antihepatita B are o acoperire globală de 75%, la finalul lui 2011 efectuându-se în 180 de țări, conform datelor deținute și furnizate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS). (12) Vaccinul a început să fie folosit în 1892, însă s-a bucurat de o largă răspândire mai ales dupa 1992, când a recomandat vaccinarea în masă contra hepatitei B. (19)

Vaccinarea antihepatita B la copii

Prima doză a acestui vaccin se efectuează, în mod obișnuit, în maternitate, în primele 24 de ore de la naștere, iar următoarele se administrează, de principiu, la două și la șase luni, simultan cu alte vaccinuri. Aceste trei doze oferă o imunitate care în 95% rezistă pe tot parcursul vieții. (1)

Recomandarea de a fi administrat la foarte scurt timp după naștere se explică prin faptul că infectarea cu virusul hepatitei B, contactat imediat după naștere, ori în primii ani de copilărie expune copilul la un risc considerabil ca infecția să devină cronică și să cauzeze insuficiență hepatică. De asemenea, nu este  de ignorat faptul ca vaccinarea împotriva hepatitei B la o vârstă fragedă are potențialul de a fi eficientă pe un termen foarte lung, protejând cel mai adesea copilul și mai apoi, adultul, pe toata durata vieții sale. (17)

Eficiența sa pe termen lung este demnă de avut în vedere: în 95 din cazuri, acesta reușește să prevină infectarea. În Statele Unite ale Americii, de pildă, de la 450.000 de cazuri înregistrate în anii '80, s-a ajuns la 80.000, în 1999, numai prin intermediul programului național de vaccinare.  (14,19)

Vaccinul împotriva hepatitei de tip B este unul dintre cele mai sigure, copilul vaccinat prezentând, cel mult, dureri ușoare în zona de administrare și febră ușoară. Efectele secundare serioase dezvoltate în urma vaccinării antihepatitei B sunt  extrem de rare, ocurența fiind de un caz la un milion. (13)

Denumiri comerciale internaționale sub care se găsește vaccinul antihepatita B: Biken – HB, Bimmugen, Comvax, Engerix-B, GenHevac B Pasteur, HBV, Hepativax Jr.  (25)

Vaccinarea antihepatita B la adulți

Vaccinul antihepatita B este recomandat spre administrare și anumitor categorii de adulți, și asta pentru că la momentul actual, hepatita B este cea mai frecventă boală transmisă pe cale sexuală. Astfel, vaccinarea antihepatita B se recomandă a se efectua în trei doze, oricând după vâsta de 19 ani, următoarelor categorii:  persoanele cu orientare homosexuală, persoanelor care au mai mulți parteneri sexuali în același timp, bolnavii cu HIV, persoanele care suferă de insuficiență hepatică și renală. Mai sunt incluși pe listă și cei care trăiesc în spații la comun și insalubre, cei care călătoresc în zone cu o răspândire mare a hepatitei B sau angajaților din domenii ce presupun intrarea în contact cu sângele uman. (78,79,80,81)

Hepatita B

Hepatita B este o boală infecțioasă purtată de virusul HBV, transmisibilă prin intermediul sângelui și al altor fluide, având o perioadă de incubare de 90 de zile, în general. Transmiterea substanțelor infectate către un organism sănătos se poate face prin contact sexual neprotejat, prin ace de seringă reutilizate (în cadrul procedurilor medicale sau în timpul consumului de droguri), prin realizarea de tatuaje și piercing-uri cu ustensile nesterilizate, prin partajarea periuțelor de dinți sau a lamelor de ras, practic și prin orice contact cu sângele sau fluidele corporale ale unei persoane infectate. Virusul are potențial infecțios timp de șapte zile atunci când se regăsește pe obiectele purtătoare pe care le-am amintit. (17) De asemenea, hepatita B se transmite la naștere de la mama purtătoare a bolii, la făt, fiind de altfel cea mai comună cauză a răspândirii, la nivel mondial. (18)  Atenție! Virusul hepatitei B poate fi transmis copiilor și prin pre-mestecarea mâncării pentru aceștia. (15,16,17)

Hepatita B este o afecțiune care e responsabilă în fiecare an pentru un milion de decese la nivel mondial, din cauza bolilor de ficat care apar în cazurile cronice. Zonele cu cea mai largă răspândire sunt: Asia, Africa, insulele din Pacific, Europa de Est (așadar, România se încadrează, din păcate, pe această listă) și America de Sud. (14,16)
Totuși, vestea bună e că evoluția cazurilor de hepatită B în România are un traseu descendent: conform unui raport emis de Institutul Național de Sănătate Publică din România, în anul 2012 au fost depistate 332 de cazuri de boală acută și 30 de cazuri cronice.

Majoritatea celor infectați cu hepatita B se pot vindeca, însă în medie, în 4 cazuri din 100, infecția rămâne în organism, devenind cronică. Infecția cronică poate fi asimptomatică de-a lungul întregii vieți, astfel că hepatita B nu pune probleme din punctul de vedere al integrării în colectivitate, însă în 25% din cazuri, persoana infectată va dezvolta boli grave de ficat, cu potențial letal (ciroză și chiar cancer). (14,15, 17)
Cele mai frecvente simptome ale hepatitei B (similare cu cele manifestate și în cazul hepatitei A și C), manifestate după perioada de incubare, sunt îngălbenirea pielii și a albului ochilor, pierderea poftei de mâncare, febra, urina de culoare închisă, dureri ale încheieturilor, diaree, greață și vărsături, toate manifestându-se mai des în cazul copiilor.  Partea dificilă este aceea că în mai mult de jumătate din cazurile de hepatită B, bolnavul nu prezintă simptome deloc, fapt care face mai dificilă semnalarea bolii și implicit, luarea măsurilor de tratare a acesteia. (15, 18)

Informații detaliate despre hepatita B puteți citi aici.