Terapia cu ventuze

Cu o veche tradiție în rândul tratamentelor alternative, terapia cu ventuze este foarte cunoscută și în România, în special în mediul rural, dar nu numai.

Astăzi se bucură de o creștere a popularității la nivel internațional, ca urmare a utilizării acestei practici de către vedetele de la Hollywood și de sportivi importanți, care nu au nicio reținere în a lăsa la vedere urmele lăsate pe piele de ventuzele aplicate, atunci când participă la evenimente de profil. Probabil că ceea ce atrage la această terapie este ideea de detoxifiere a organismului, foarte la modă în zilele noastre, dar și dorința de orientare către practicile tradiționale, utilizate de civilizații străvechi.

Ce este terapia cu ventuze

Terapia cu ventuze este o practică foarte veche, dinaintea erei noastre, cu rădăcini atât în cultura chineză, dar și romană sau amerindiană, fiecare dintre acestea având propria perspectivă asupra modului în care boala ne afectează și a felului în care această terapie acționează. De exemplu, dacă amerindienii considerau că prin această terapie puteau scoate duhurile rele din corp, romanii erau convinși de capacitatea ventuzelor de a purifica organismul prin eliminarea otrăvii din corp, iar chinezii, urmând tradiția acupuncturii, aplicau ventuzele în funcție de meridiane și punctele de acupunctură cu scopul de a reda echilibrul energetic și de a debloca fluxul energetic, pentru ca forța Qi să poată circula liberă prin organism. Astăzi terapia cu ventuze urmează ultimele două abordări: este folosită fie cu scop de detoxifiere, fie ca mecanism de echilibrare energetică (atunci când e aplicată de acupuncturiști). (1)

Deși folosită de mai multe civilizații și culturi, independent una de alta, terapia cu ventuze a rămas cunoscută ca fiind o practică tradițională chinezească, fapt datorat utilizării ei și astăzi în zona asiatică, dar și a filosofiei ce stă la baza ei. Ca toate celelalte terapii și practici tradiționale chinezești, scopul principal este de a ajuta fluxul energetic Qi să fie deblocat și să poate circula liber prin corp, pentru a asigura buna sa funcționare și starea de sănătate. Apariția unor blocaje energetice s-ar traduce prin apariția bolii, spun cei care promovează această terapie.

Cum funcționează terapia cu ventuze?

Terapia constă în aplicarea, de obicei pe spate, a unor ventuze (recipiente mici realizate din sticlă, plastic, bambus, ceramică sau metal), care sunt poziționate în funcție de meridianele energetice. În general sunt preferate cele din sticlă pentru că sunt mai practice și permit terapeutului să vadă ce se întâmplă cu pielea pe parcursul tratamentului.

De obicei ventuzele sunt încălzite înainte de a fi aplicate, cu ajutorul unei bețisor cu bumbac (sau alt material inflamabil), care se înmoaie în alcool, apoi se aprinde, se introduce în ventuză și se poartă în jurul pereților interiori ai ventuzei. Arderea acestuia absoarbe oxigenul din ventuză și ajută la crearea vacuumului atunci când este aplicat pe piele, favorizând și aderarea acestuia la piele. Sunt puse câteva ventuze (nu există un număr standard), iar pacientul rămâne o perioadă de timp cu ele pe spate (între 5 și 10 minute).

Pielea începe să se „umfle” și să se înroșească în interiorul ventuzei, ca urmare a sucțiunii exercitate de aceasta. După îndepărtarea ventuzelor, pe piele rămân semne vinete, pentru că vacuumul creat determină ruperea vaselor capilare.

Prin sucțiunea creată asupra pielii, terapeuții susțin că ventuzele ar favoriza deschiderea porilor, ar antrena eliminarea toxinelor din organism și ar stimula echilibrarea forței vitale Qi prin îndepărtarea blocajelor energetice. (2)

Mecanismul de aplicare descris mai sus se referă la terapia cu „ventuze uscate”, dar există și o a doua versiune a metodei. Este vorba de „ventuzele umede”, iar tehnica presupune ca pielea să fie mai întâi înțepată, apoi să fie aplicate ventuzele. Vacuumul creează o sucțiune a sângelui, și odată cu el se presupune că toxinele ar fi eliminate din corp. Cele două metode sunt cele mai folosite, însă există numeroase alte forme de aplicare. În plus, unii terapeuți adaugă un alt element acestor două metode: ei aplică pe piele anumite uleiuri pentru a o lubrifia, astfel încât să faciliteze mișcarea ventuzelor pe piele de-a lungul meridianelor.

Argumente pro și contra

Terapia cu ventuze este pe de o parte criticată de oamenii de știință pentru lipsa unei legături între filosofia și metoda presupusă de aceasta și anatomia și fiziologia corpului uman, dar în același timp susținută de numeroși simpatizanți, care o consideră o manieră excelentă de întoarcere către remediile tradiționale de susținere a sănătății.

Argumente pro

Terapia cu ventuze este considerată o metodă tradițională eficientă, cu relativ puține riscuri și efecte adverse, o metodă tradițională care se adresează unui număr mare de boli și afecțiuni.

Argumente contra

• terapia cu ventuze propune un tratament care pretinde că ar vindeca o paletă largă de boli și afecțiuni, ori este greu de crezut (dacă nu imposibil) că un remediu (indiferent dacă e convențional sau alternativ) poate fi atât de complex încât să acționeze cu eficiență asupra tuturor organelor și sistemelor din organism și să le remedieze
• faptul că această practică este extrem de veche nu reprezintă un argument solid pentru a susține validitatea sa ca metodă terapeutică; în acea perioadă nu existau cunoștințe de anatomie sau medicină, iar principiile și metodele folosite pentru vindecare erau bazate pe ceea ce credeau oamenii de atunci că ar „îndepărta spiritele rele din corp” sau ar „manipula forța vitală din organism”; astăzi astfel de concepte sunt total depășite de ceea ce se cunoaște despre corpul uman, despre funcționarea sa și modul în care este afectat de boală
• terapia susține că prin sucțiunea care are loc atunci când sunt aplicate ventuzele sunt stimulate glandele sudoaripare să elimine, pe lângă transpirație, și toxine, ori nu există niciun mecanism fiziologic care să explice cum acest fenomen poate avea loc;
• similar, în cazul ventuzelor „umede”, când pielea este înțepată sau se fac mici tăieturi pentru a favoriza eliminarea sângelui „rău”, nu există o explicație pentru susținerea ideeii că sângele eliminat ar fi încărcat cu toxine; (3)
• metoda este relativ agresivă față de piele și vasele capilare - după aplicarea ventuzelor pielea se învinețește pentru că sucțiunea puternică a ventuzelor provoacă ruperea capilarelor (1)
• în ciuda tehnologiei avansate de care știința beneficiază astăzi, niciun instrument nu a putut măsura (și demonstra astfel) fluxul energetic Qi, care stă la baza întregii filosofii a medicinei tradiționale chinezești (4)
• terapia cu ventuze poate fi dureroasă și este o tehnică invazivă atunci când presupune lezarea pielii pentru a putea facilita sucțiunea sângelui
• metoda presupune și riscul de a provoca arsuri, atât terapeutului, cât și pacientului, având în vedere procedeul de încălzire al ventuzelor înainte de a fi aplicate (5)
• riscurile sunt ridicate și în cazul persoanelor la care tendința de învinețire a pielii este crescut, dar și la persoanele care suferă de tulburări circulatorii (6)

Este validă terapia cu ventuze?

Deși susținătorii acestui tip de terapie pretind că ar avea numeroase efecte benefice asupra sănătății (eliminarea toxinelor, îndepărtarea vergeturilor, îmbunătățirea circulației) și că ar vindeca numeroase afecțiuni, nu există studii care să fi demonstrat eficiența curativă a acestei practici, iar cele puține care s-au realizat până acum nu au respectat în general standardele riguroase ale unei cercetări experimentale.

Într-o meta-analiză publicată în 2011 a studiilor și testelor clinice care au vizat mai multe tratamente împotriva durerii, printre care și terapia cu ventuze, concluzia autorilor a fost că deși la o primă vedere unele par să susțină efectul pozitiv al aplicării de ventuze în managementul durerii, numărul lor este prea mic, aspectele subiective sunt cele luate în calcul în detrimentul celor obiective, iar metodologia folosită mult prea slabă calitativ pentru a putea pune preț pe valoarea terapeutică a acestei metode. (7)

Pe de altă parte, realizarea unor studii este îngreunată de cel puțin două aspecte: terapia cu ventuze nu are anumite afecțiuni cărora li se adresează, deci ar fi necesare numeroase studii pe cât mai multe boli și condiții, și apoi este foarte greu de realizat o replică placebo a terapiei cu ventuze, pentru a o putea compara cu tratamentul propriu-zis (ca să se demonstreze eficiența unui tratament, el trebuie să fie mai bun decât cel placebo). Deși dificile aceste neajunsuri, ele trebuie depășite pentru a se putea dovedi (dacă va fi cazul) validitatea acestei terapii.

Până atunci, practica de aplicare de ventuze în scop terapeutic rămâne una îndoielnică în ceea ce privește validitatea și capacitatea de vindecare, certe fiind doar semnele vinete pe care le lasă pe piele timp de câteva zile de la aplicare. (8)

Deși poate fi la modă să apelezi la ventuze atunci când vrei să ai grijă de sănătatea ta, o astfel de practică nu ar trebui să înlocuiască o consultație medicală sau un tratament convențional, mai ales atunci când la mijloc este o afecțiune sau o boală. În caz contrar ne putem confrunta cu efectele negative ale unui diagnostic greșit sau a întârzierii tratamentului adecvat.